Biewer Terrier

Istoria Biewer Terrierului este unică și pare desprinsă dintr-un basm. Ea nu a început ca urmare a unei munci de selecție direcționate, ci datorită unei coincidențe fericite. În 1984, în familia crescătorilor germani Gertrude și Werner Biewer, care se ocupau de peste 20 de ani de creșterea Yorkshire Terrierilor, s-a născut un pui cu o culoare neobișnuită. Într-un cuib de la campionii mondiali Darling von Friedheck și Fru-Fru von Friedheck, a apărut o femelă cu pete albe mari pe blană. Acest lucru a fost posibil datorită unei mutații spontane a unei gene recesive (gena piebald), ai cărei purtători s-au dovedit a fi ambii părinți.

Acest pui neobișnuit, care a primit numele de „Fulg de Nea von Friedheck” (Schneeflockchen von Friedheck), a pus bazele unei noi rase. Soții Biewer au fost atât de fermecați de frumusețea câinelui, încât au decis să consolideze această caracteristică. Au început să crească în mod deliberat câini cu pete albe. În 1988, rasa a fost prezentată pentru prima dată la o expoziție în Wiesbaden, Germania, sub denumirea de „Yorkshire Terrier alb-negru”.

Numele său elegant, „a la Pom-Pon” (care se traduce din franceză ca „ghem colorat de lână”), rasa îl datorează soțului cântăreței germane Margot Eskens. În timpul unei cine, acesta i-a dăruit soției sale un pui de Biewer pe o tavă de argint, iar aspectul său a evocat asociația cu un ghem colorat de ață. Numele a prins și a devenit parte a denumirii oficiale a rasei.

Biewerii sunt câini mici, eleganți, cu trăsături armonioase și proporționale. Aspectul lor atrage imediat atenția datorită blănii lungi și luxoase și a culorii unice tricolore. În ciuda dimensiunilor lor miniaturale, ei lasă impresia unor animale robuste și rezistente.

Principala caracteristică distinctivă a rasei este blana lor — lungă, perfect dreaptă, mătăsoasă la atingere, care cade pe părțile laterale ale corpului, formând o cărare caracteristică de-a lungul spatelui, de la cap la coadă. Structura părului de Biewer este foarte asemănătoare cu cea a părului uman, nu are substrat (undercoat), astfel încât câinii practic nu năpârlesc. Acest lucru îi face o alegere bună pentru persoanele cu alergii, deși, desigur, o hipoalergenicitate completă nu poate fi garantată.

Culoarea este cartea de vizită a rasei. Standardul permite o combinație de trei culori: alb, negru și auriu (sau roșcat). Pe corp predomină culorile alb și negru, adesea sub forma unei „șa” sau a unor pete haotice. Capul are o culoare tricoloră simetrică: alb-negru-auriu sau alb-albastru-auriu. O nuanță albăstruie pe blana neagră este o caracteristică dorită. Este important ca pe corp să fie prezent în mod obligatoriu albul.

Capul Biewerilor este mic, plat. Botul nu este prea lung. O trăsătură remarcabilă este gâtul lung cu un greabăn pronunțat, ceea ce conferă câinelui un aspect aristocratic. Ochii sunt de mărime medie, închiși la culoare, cu o privire inteligentă, puțin șireată și curioasă. Urechile sunt mici, de formă triunghiulară, ridicate, oferind Biewerilor un aspect caracteristic alert și spiritual. Coada este prinsă sus, acoperită cu blană lungă și purtată pe spate.

Comparație între Biewer Terrier și Yorkshire Terrier

Biewer Terrierii sunt câini de sărbătoare. Ei posedă un caracter minunat, sociabil și o stabilitate psihologică incredibilă, pe care multe alte rase, chiar și cele mult mai mari, precum Bulldog American, o pot invidia. Veselia și candoarea lor copilărească îi fac companioni excelenți. Ei participă cu plăcere la orice activități de familie, jocuri și distracții.

Aceștia sunt câini foarte inteligenți și ageri la minte. Ei învață rapid, „prind din zbor” noi comenzi și reguli de comportament. Curiozitatea lor nu cunoaște limite, de aceea este important să le oferiți suficientă stimulare mentală: jucării de dezvoltare, învățarea de trucuri, jocuri de căutare. Biewerii sunt foarte orientați către om și se străduiesc să-i facă pe plac stăpânului, ceea ce facilitează considerabil procesul de dresaj.

Prietenia și pacea sunt alte trăsături marcante ale caracterului lor. Biewerii se înțeleg de minune cu toți membrii familiei, inclusiv cu copiii. Ei pot deveni un partener de joacă neobosit pentru un copil, dar este important să i se explice copilului cum să se comporte corect cu un câine mic pentru a evita rănirile accidentale. De asemenea, se înțeleg bine cu alte animale de companie, mai ales dacă au crescut împreună. Chiar și față de străini, ei se comportă mai degrabă cu curiozitate decât cu agresivitate sau frică.

În general, Biewerii sunt considerați o rasă relativ sănătoasă, cu o speranță de viață de 12-15 ani. Cu toate acestea, ca toate rasele, în special cele decorative, au o predispoziție la anumite boli. Un proprietar responsabil trebuie să cunoască aceste riscuri pentru o profilaxie și un diagnostic în timp util.

• Colaps traheal: Aceasta este o problemă comună la rasele miniaturale. Inelele traheale slăbesc și se aplatizează, îngreunând respirația. Principalul simptom este o tuse uscată, zgomotoasă, asemănătoare cu „gâgâitul de gâscă”, mai ales în timpul excitației sau la tracțiunea lesei. Profilaxie: folosiți un ham în loc de zgardă, controlați greutatea câinelui, evitați iritanții (fum, praf).
• Boala Legg-Calvé-Perthes: Necroză aseptică a capului femural. Aprovizionarea cu sânge a capului femural este întreruptă, ceea ce duce la distrugerea acestuia și la artrită. Se manifestă prin șchiopătare, durere, atrofie musculară. De obicei, apare la vârsta de 4-12 luni. Tratamentul este predominant chirurgical.
• Șunt portosistemic (hepatic): O anomalie congenitală a vaselor de sânge, în care sângele din intestin ajunge în circulația generală ocolind ficatul, care ar trebui să-l purifice. Acest lucru duce la intoxicarea organismului. Simptomele pot include creștere slabă, tulburări neurologice (convulsii, dezorientare), probleme digestive.
• Probleme dentare: La fel ca mulți câini mici, Biewerii sunt predispuși la formarea tartrului, parodontită și retenția dinților de lapte. Caninii de lapte care nu cad pot duce la o mușcătură incorectă. Profilaxie: periaj regulat al dinților, folosirea de recompense și jucării speciale, vizite la timp la veterinar pentru îndepărtarea dinților de lapte dacă aceștia nu au căzut până la 7-8 luni.
• Hipoglicemie (nivel scăzut de zahăr în sânge): Deosebit de periculoasă pentru pui. Simptome: letargie, tremurături, dezorientare, convulsii. Este important să hrăniți puiul des și în porții mici.

Îngrijirea blănii luxoase a Biewerului este aspectul principal și cel mai responsabil în întreținerea acestei rase. Aceasta necesită regularitate și răbdare. Blana Biewerului nu are substrat, deci nu este predispusă la năpârlire intensă, dar formează ușor câlți dacă nu este periată zilnic.

1. Periaj zilnic: Folosiți o perie cu peri naturali sau un pieptene metalic cu dinți rari. Înainte de periaj, umeziți ușor blana cu un spray special pentru a facilita alunecarea — acest lucru previne ruperea părului.
2. Băi: Procedurile de îmbăiere trebuie efectuate o dată la 2-3 săptămâni. Folosiți numai șampoane și balsamuri de înaltă calitate pentru câini cu păr lung, de preferință cu mențiunea „pentru blană albă”, pentru a evita apariția nuanțelor gălbui. După baie, blana trebuie uscată prin tamponare cu un prosop (nu frecați!) și obligatoriu uscată cu un uscător de păr, periind șuvițele în direcția de creștere.
3. Tuns: Mulți proprietari care nu participă la expoziții preferă o tunsoare igienică sau de model pentru a facilita îngrijirea. Acest lucru simplifică semnificativ viața atât a câinelui, cât și a stăpânului. Este important să tundeți regulat blana din jurul ochilor, dintre pernuțele labelor și din zonele intime.
4. Îngrijirea urechilor și a ochilor: Inspectați regulat urechile și curățați-le cu o loțiune specială. Părul de pe o treime din ureche trebuie tuns sau smuls pentru a asigura ventilația. Ochii trebuie șterși zilnic cu un disc de bumbac înmuiat în apă caldă sau într-o soluție specială pentru a evita urmele de lacrimi.
5. Unghii: Tăiați unghiile o dată la 2-4 săptămâni cu un clește special pentru rase mici.

Datorită inteligenței și dorinței lor de a face pe plac, Biewer Terrierii sunt ușor de dresat. Ei sunt capabili să învețe nu numai comenzile de bază, ci și trucuri complexe. Principalul lucru este să folosiți metode de întărire pozitivă: laude, mângâieri și recompense. Țipetele și pedepsele pot speria câinele și îi pot submina încrederea.

Socializarea timpurie are o importanță enormă. Încă din copilărie, familiarizați puiul cu diferiți oameni, sunete, locuri și alți câini. Acest lucru îl va ajuta să crească într-un câine încrezător, echilibrat și adecvat, care nu se teme de lumea înconjurătoare. Antrenamentele ar trebui să fie scurte (10-15 minute) și interesante, pentru a nu obosi puiul. Nu trebuie să le subestimați inteligența — chiar și rasele mici au nevoie de disciplină și reguli clare, altfel pot deveni capricioase. În acest sens, educația lor nu este mai puțin importantă decât cea a raselor mari de serviciu, cum ar fi Boerboel.

Biewerii participă cu succes la diverse tipuri de sporturi canine, cum ar fi agility pentru rase mini, freestyle (dans cu câini) și obedience. Acesta este un mod excelent de a le canaliza energia într-o direcție corectă și de a consolida legătura cu stăpânul.

O alimentație corectă este cheia sănătății și longevității Biewerului dumneavoastră. Există două abordări principale: hrana industrială și alimentația naturală. Ambele opțiuni au avantajele lor.

Hrană uscată: Aceasta este cea mai simplă și mai echilibrată opțiune. Alegeți hrană de clasă premium sau super-premium pentru rasele decorative de câini. Acestea conțin toate vitaminele și mineralele necesare. Este important să respectați doza indicată pe ambalaj pentru a evita acumularea de greutate în plus.

Alimentație naturală: Această opțiune necesită mai mult timp și cunoștințe. Baza dietei (aproximativ 60-70%) ar trebui să fie carnea slabă (curcan, vită, pui), organele. Dieta este completată cu cereale (hrișcă, orez), produse lactate fermentate (brânză de vaci slabă, chefir), legume (morcov, dovleac, dovlecel) și o cantitate mică de fructe. Strict interzis: ciocolată, ceapă, usturoi, struguri, oase tubulare, alimente grase, afumate și dulci.

• Rasa Biewer Terrier a fost recunoscută oficial de American Kennel Club (AKC) abia în 2021, ceea ce o face una dintre cele mai noi rase recunoscute.
• În ciuda aspectului lor decorativ, în sufletul lor Biewerii rămân terrieri. Ei pot alerga cu plăcere după o minge sau chiar vâna șoareci, dacă se ivește ocazia.
• Numele „a la Pom-Pon” (ghem colorat de lână) descrie atât de exact aspectul puilor, încât a devenit o parte integrantă a imaginii rasei.
• Fiecare colorit al unui Biewer este unic, ca o amprentă. Nu veți găsi doi câini cu o dispoziție absolut identică a petelor.

Sunt Biewerii potriviți pentru familiile cu copii?
Da, Biewerii se înțeleg de minune cu copiii. Sunt răbdători și jucăuși. Cu toate acestea, din cauza dimensiunilor lor mici, este important să învățați copiii să fie atenți cu câinele pentru a nu-l răni.

Lătră mult Biewerii?
Pot avea tendința de a lătra, deoarece face parte din natura lor de terrier — să anunțe tot ce este suspect. Cu toate acestea, acest comportament poate fi controlat prin educație și dresaj adecvat.

Cât costă un pui de Biewer Terrier?
Este o rasă destul de scumpă. Nu există o cifră unică: diferențele în cadrul aceluiași cuib pot fi foarte mari. Contează actele și pedigree-ul, testele de sănătate ale părinților, vârsta la predare, clasa (companie, reproducție sau expoziție) și reputația crescătoriei.

Poate fi lăsat un Biewer singur pentru mult timp?
Sunt foarte atașați de stăpânii lor și suportă greu singurătatea. Dacă petreceți mult timp în afara casei, această rasă s-ar putea să nu vi se potrivească. Singurătatea prelungită poate provoca stres și comportament distructiv.