Alaskan Malamute

Alaskan Malamute este una dintre cele mai vechi rase de câini de sanie arctici. Strămoșii săi au trăit milenii alături de vânătorii paleolitici, care au migrat prin Strâmtoarea Bering în America de Nord. Numele rasei provine de la tribul inuit Mahlemuts, care locuia în nord-vestul Alaskăi. Acești oameni își prețuiau câinii pentru forța lor incredibilă, rezistența și capacitatea de a lucra în echipă pentru a transporta sănii cu provizii și echipament.

Spre deosebire de alte rase arctice, care erau adesea folosite pentru curse de viteză, malamutii erau apreciați în special ca „locomotive de marfă”. În timpul „goanei după aur” din Klondike, la sfârșitul secolului al XIX-lea, cererea de câini de sanie puternici a crescut brusc. Căutătorii de aur aveau nevoie de un transport fiabil, iar malamutii erau ideali pentru acest rol. Din păcate, acest lucru a dus la încrucișări necontrolate cu alte rase în încercarea de a obține câinele ideal, ceea ce a pus în pericol linia pură.

Restabilirea și reproducerea țintită a rasei a început în anii 1920 datorită entuziaștilor din SUA. În 1935, rasa a fost recunoscută oficial de American Kennel Club (AKC) și a fost adoptat primul standard. Al Doilea Război Mondial a lovit din nou populația, deoarece mulți câini au fost înrolați în armată. Până în 1947, au mai rămas înregistrați doar aproximativ 30 de malamuti de rasă pură. Datorită eforturilor titanice ale crescătorilor, care au unit diverse linii supraviețuitoare, rasa a fost salvată de la dispariție. Astăzi, Alaskan Malamute este popular în întreaga lume, deși este încă considerată o rasă relativ puțin numeroasă.

Alaskan Malamute este un câine mare, puternic, cu un schelet robust și o musculatură bine dezvoltată. Aspectul său emană forță și rezistență, iar postura – mândrie și energie. Totul în construcția sa indică adaptarea la munca grea în condiții climatice aspre.

• Cap: Lat și puternic, proporțional cu corpul. Craniul lat, ușor rotunjit între urechi. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este lin. Botul este voluminos, dar nu ascuțit.
• Ochi: În formă de migdală, de dimensiuni medii, de culoare maro. Poziționați oblic. Ochii albaștri sunt considerați un defect grav conform standardului rasei.
• Urechi: De formă triunghiulară, de dimensiuni medii, ușor rotunjite la vârfuri. Stau drepte când câinele este alert.
• Corp: Compact, dar nu scurt. Spatele drept, cu o ușoară înclinație spre crupă. Pieptul adânc și larg, asigurând suficient spațiu pentru plămâni.
• Coada: Bine îmbrăcată cu păr, câinele o poartă deasupra spatelui sub formă de panaj. Nu este un inel strâns, ci mai degrabă o pană fluturătoare. În repaus, coada poate fi lăsată jos.
• Blană: Groasă, dublă. Părul de acoperire rigid protejează de umezeală și murdărie, iar un strat dens, moale și uleios de subpăr (cu o lungime de 2.5-5 cm) – de frig. În jurul gâtului, blana formează un guler des.
• Colorit: Cel mai frecvent se întâlnesc nuanțe de la gri deschis la negru, zibelină, precum și nuanțe de roșu. Partea inferioară a corpului, labele și masca de pe bot sunt întotdeauna albe. Singurul colorit uniform admisibil este albul pur.

Este important să nu confundați Alaskan Malamute cu ruda sa mai cunoscută – Siberian Husky. Malamutul este semnificativ mai mare, mai greu și mai puternic. El a fost creat pentru a transporta mărfuri, în timp ce husky – pentru a alerga rapid pe distanțe lungi.

Caracterul malamutului este o combinație unică de independență primordială și o profundă afecțiune față de „haita” sa – familia. Sunt prietenoși, jucăuși și foarte orientați spre oameni. Nu este un câine al unui singur stăpân; iubește în mod egal pe toți membrii familiei. Jucăușenia lor se menține până la bătrânețe și sunt întotdeauna gata să participe la orice activitate.

Inteligență și încăpățânare. Malamutii sunt extrem de inteligenți, dar această inteligență nu este pentru executarea orbească a comenzilor. Sunt capabili să evalueze independent situația și să ia decizii, ceea ce era vital pentru supraviețuirea în Arctica. Din acest motiv, pot fi foarte încăpățânați. Dacă un malamut nu vede sensul unei comenzi, cel mai probabil o va ignora. Pentru dresajul lor este nevoie de răbdare, consecvență și respect.

Atitudinea față de copii și alte animale. De obicei, malamutii sunt foarte răbdători și blânzi cu copiii. Totuși, din cauza dimensiunilor și forței lor, orice interacțiune cu copiii mici ar trebui supravegheată pentru a evita rănile accidentale. În ceea ce privește alte animale, situația este mai complexă. Malamutii au un instinct de vânătoare foarte puternic, așa că pisicile, iepurii și alte animale de companie mici pot fi percepute ca pradă. De asemenea, pot manifesta dominanță și agresivitate față de câinii de același sex. Socializarea timpurie și cuprinzătoare este absolut necesară.

Calități de pază. În ciuda înfățișării sale impunătoare, Alaskan Malamute este un paznic slab. El iubește prea mult oamenii și, cel mai probabil, va întâmpina cu bucurie un hoț, sperând la joacă sau recompense. Poate avertiza despre venirea străinilor printr-un urlet puternic, dar nu ar trebui să te bazezi pe o apărare agresivă a teritoriului.

Îngrijirea unui Alaskan Malamute necesită eforturi semnificative, timp și cunoștințe. Nu este o rasă care poate fi lăsată de izbeliște.

Grooming și îngrijirea blănii. Blana groasă a malamutului necesită periaj regulat (1-2 ori pe săptămână) pentru a evita formarea ghemotoacelor și a menține pielea sănătoasă. De două ori pe an, în timpul năpârlirii sezoniere, câinele își „pierde” tot subpărul. În această perioadă, trebuie periat zilnic. Blana zboară literalmente în smocuri, iar la acest lucru trebuie să fii pregătit. Malamuții ar trebui să fie spălați rar, doar la nevoie extremă, deoarece blana lor are un strat protector natural, care se spală ușor. Unghiile trebuie tăiate lunar, iar urechile și ochii verificați regulat.

Exerciții fizice. Acesta este un aspect cheie în creșterea unui malamut. O simplă plimbare în lesă este pentru ei doar o încălzire. Un câine adult are nevoie de minim 1.5-2 ore de exerciții intense zilnic. Aceasta poate include alergat, drumeții lungi, înot, jocuri cu mingea. Activitățile ideale sunt sporturile de tracțiune, cum ar fi canicross (alergat cu câinele), bikejoring (ciclism cu câinele) sau skijoring (schi cu câinele). Fără suficient exercițiu, malamutul devine incontrolabil, distructiv și poate dezvolta probleme de comportament.

Condiții de locuit. Cel mai bun loc pentru un malamut va fi o casă privată cu o curte mare, bine îngrădită. Gardul ar trebui să fie înalt (minim 1.8 m) și îngropat în pământ, deoarece malamutii sunt maeștri ai evadărilor și le place să sape. Pe vreme caldă, trebuie să li se asigure un loc răcoros la umbră și acces constant la apă proaspătă, deoarece suportă greu căldura.

Dresajul unui malamut este o provocare chiar și pentru un crescător de câini experimentat. Cheia succesului nu este dominația, ci stabilirea unor relații de parteneriat bazate pe respect și consecvență. Dresajul și socializarea trebuie să înceapă din primele zile de la apariția cățelușului în casă.

De la o vârstă fragedă, arătați câinelui cine este șeful în casă, dar faceți acest lucru calm și încrezător, fără cruzime. Aceste animale trăiesc în haite din cele mai vechi timpuri, așa că ierarhia este naturală pentru ele. Trebuie să deveniți liderul în care va avea încredere. Dresajul ar trebui să fie interesant și variat, folosind întărirea pozitivă (recompense, laude). Repetarea monotonă a comenzilor va plictisi rapid malamutul și acesta va refuza să coopereze. O atenție deosebită trebuie acordată comenzii „La mine!”, deoarece din cauza instinctului de vânătoare, aceștia au tendința de a fugi.

Socializarea timpurie este de o importanță critică. Familiarizați cățelușul cu diferite persoane, câini, sunete și situații. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine încrezător și echilibrat. Unele alte rase nordice, cum ar fi Samoyedul sau mai rară Canadian Eskimo Dog, au, de asemenea, trăsături similare de caracter independent, ceea ce necesită o abordare specială a educației.

Alaskan Malamute sunt în general o rasă sănătoasă și rezistentă, dar au o predispoziție la anumite boli ereditare. Crescătorii responsabili își testează câinii pentru probleme genetice.

• Displazia de șold și cot: O problemă comună la rasele mari. Este o dezvoltare incorectă a articulației, ducând la artrită și durere.
• Polineuropatia Alaskan Malamute (AMPN): O boală neurologică ereditară care duce la slăbiciune musculară și probleme de coordonare.
• Orbirea diurnă (hemeralopie): O boală genetică a ochilor, din cauza căreia câinele vede prost în lumină puternică.
• Hipotiroidism: Funcția insuficientă a glandei tiroide, care poate provoca creștere în greutate, probleme cu pielea și blana, letargie.
• Umflarea și torsiunea gastrică: O afecțiune care pune viața în pericol, în care stomacul se umple cu gaze și se poate răsuci. Apare frecvent la câinii cu piept adânc.
• Cataracta: Opacifierea cristalinului ochiului, care poate duce la orbire.

Vizitele regulate la veterinar, o alimentație corectă, controlul greutății și exercițiile fizice adecvate sunt cheia unei vieți lungi și sănătoase pentru animalul dumneavoastră de companie.

Alimentația unui malamut ar trebui să fie de înaltă calitate și echilibrată. Organismul lor este istoric adaptat la o dietă bogată în proteine și grăsimi și cu o cantitate minimă de carbohidrați. Spre deosebire de unele rase de vânătoare, cum ar fi Bracul Francez (tipul pirenean) sau ruda sa apropiată tipul gascon, care necesită energie pentru scurte explozii de activitate, malamutii au nevoie de „combustibil” pentru anduranță pe termen lung.

Baza rației poate fi o hrană uscată de calitate pentru rase mari și active sau o dietă naturală (sistemul BARF). Este important să nu supraalimentați câinele. Malamutii sunt predispuși la creșterea în greutate, ceea ce creează o povară suplimentară asupra articulațiilor. Un câine adult este mai bine să fie hrănit de două ori pe zi cu porții mici, obligatoriu după plimbare, nu înainte. După masă, câinele trebuie să se odihnească cel puțin o oră pentru a reduce riscul de torsiune gastrică. Asigurați-vă că nu mănâncă prea repede și nu înghite aer.

1. Simbolul oficial al Alaskăi. Din 2010, Alaskan Malamute este câinele oficial al statului Alaska.
2. Nu pentru viteză, ci pentru forță. Sunt adesea numiți „locomotivele Nordului”. Pot trage o încărcătură de câteva sute de kilograme, dar o fac lent și metodic.
3. Eroi polari. Malamutii au participat la multe expediții polare, inclusiv l-au ajutat pe amiralul Richard Byrd să exploreze Antarctica în anii 1930.
4. Coada-șarfă. În gerurile puternice, malamutul se ghemuieste și își acoperă nasul și botul cu coada pufoasă, pentru a încălzi aerul pe care îl respiră.
5. Rasă vorbăreață. Malamutii latră rar, dar sunt foarte „vorbăreți”. Ei scot o varietate de sunete, inclusiv urlete, mormăieli, „wu-wu”, încercând să „vorbească” cu stăpânii.