Belgian Griffon

Belgian Griffonii sunt cea mai rară varietate din trio-ul micilor câini belgieni. Istoria lor este strâns legată de Bruxelles și împrejurimile sale. Strămoșul grifonilor moderni este considerat a fi un mic câine cu păr aspru numit „Smousje”, care a trăit secole la rând în Belgia. Aceștia erau vânători de șobolani neobosiți, ținuți în grajduri pentru a combate rozătoarele. Erau puțin mai mari decât grifonii moderni și aveau un aspect mai puțin distinctiv.

În secolul al XIX-lea, a început munca de selecție direcționată. Crescătorii doreau nu doar să îmbunătățească caracteristicile de lucru, ci și să creeze un câine de companie rafinat. Pentru aceasta, „Smousje” locali au fost încrucișați cu alte rase. Se consideră că o influență cheie au avut:

• Affenpinscher: Lui îi datorează grifonii faimosul lor botic „maimuțesc”, blana aspră și barba caracteristică.
• Mops: Această încrucișare a adus gena părului neted (care a dat naștere Micului Brabançon), a scurtat botul și a făcut ochii mai mari și mai expresivi.
• King Charles Spaniel: De la el, grifonii au primit culoarea roșcată (pentru ramura de Bruxelles) și o formă mai rotunjită a capului.

Ca rezultat al acestei selecții, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au format trei tipuri de câini, care inițial erau înregistrați ca o singură rasă, dar cu variații diferite. Abia la începutul secolului XX au fost definitiv separați:

• Griffonul de Bruxelles: Cu păr sârmos, exclusiv de culoare roșcată.
• Belgian Griffon: Cu păr sârmos, de culoare neagră sau negru cu cafeniu.
• Micul Brabançon: Cu păr neted, are aceleași variante de culoare ca și celelalte două tipuri.

Primul Război Mondial a avut un impact devastator asupra rasei. Ocupația Belgiei a dus la distrugerea aproape completă a populației de câini. Renașterea rasei a început în anii postbelici datorită entuziaștilor, în principal din Marea Britanie și SUA, unde câinii fuseseră exportați anterior. Până în prezent, Belgian Griffon rămâne cel mai rar dintre cei trei, și găsirea unui pui de culoare negru pur sau negru cu cafeniu poate fi destul de dificilă.

Belgian Griffon este un câine mic, dar robust, cu o constituție elegantă și o expresie facială caracteristică, aproape umană. Aspectul său este plin de individualitate și farmec.

Capul și expresia „aproape umană”

Capul este cartea de vizită a rasei. Este mare și rotund în comparație cu corpul. Fruntea este foarte boltită, iar trecerea de la frunte la bot (stopul) este extrem de pronunțată. Botul este foarte scurt, practic „turtit” – nu mai lung de 1.5 cm. Acest lucru îl face pe grifon un reprezentant de seamă al raselor brahicefalice.

Nasul este larg, cu o trufă mare și neagră, situată la același nivel cu ochii. Maxilarul inferior este curbat în sus și proeminent, formând un prognatism inferior caracteristic, dar dinții și limba nu ar trebui să fie vizibile când gura este inchisa. Ochii mari, rotunzi și închiși la culoare sunt larg depărtați și privesc drept înainte. Urechile sunt mici, în trecut erau cupate, dar acum în majoritatea țărilor acest lucru este interzis, așa că urechile naturale (semi-drepte sau atârnând pe cartilaj) sunt norma.

Constituția corpului și proporțiile

Corpul are un format pătrat, este compact, dar robust. Acesta nu este un câine fragil. Spatele este scurt și drept, pieptul este larg. Coada este inserată sus, în trecut era cupată la 2/3, dar acum, la fel ca în cazul urechilor, coada naturală (ținută ridicat, dar nu încolăcită) devine standardul.

Blana și culoarea: principala diferență

Tocmai blana și culoarea îl deosebesc pe Belgian Griffon de rudele sale. Acesta are o blană aspră, sârmoasă, cu un subpar des. Nu ar trebui să fie ondulată. Pe bot, blana formează „podoaba” caracteristică – o barbă lungă, mustăți și sprâncene, care îi conferă câinelui aspectul său faimos.

Culorile recunoscute pentru Belgian Griffon sunt:

• Complet negru.
• Negru cu cafeniu (Black and tan): Culoarea de bază neagră cu pete clare roșcate sau cafenii (marcaje) pe obraji, deasupra ochilor, pe piept, lăbuțe și sub coadă.
• Mélangé (amestecat): Un amestec de păr negru și roșcat. Adesea descris ca „negru cu roșcat”.

Orice pată albă este un defect serios conform standardului.

Veselul Belgian Griffon este în primul rând un câine de companie. Își adoră stăpânul și este gata să-l urmeze ca o „codiță”. Datorită spiritului său natural de observație și inteligenței, un astfel de animal de companie simte subtil starea de spirit din casă și știe când este momentul potrivit să se cuibărească în brațele stăpânului. Are nevoie de atenție umană și afecțiune, precum și de experiențe noi.

Devotament și anxietate de separare

Grifonii sunt foarte orientați către om. Adesea aleg un membru al familiei ca fiind „al lor” și îi dedică cea mai mare parte a dragostei lor. Reversul acestui devotament este tendința spre anxietate de separare. Acești câini nu tolerează bine singurătatea. Nu sunt potriviți pentru persoanele care petrec întreaga zi la servici, lăsându-și animalul singur. Un grifon singuratic poate deveni distructiv sau poate lătra continuu.

Relațiile cu copiii și alte animale

Belgian Griffon nu este cea mai bună alegere pentru familiile cu copii foarte mici. Câinele este mic și destul de fragil, iar un copil îl poate răni accidental. În plus, grifonii au un sentiment al propriei demnități și nu vor tolera un tratament brutal – pot mârâi pentru a se apăra. Cu toate acestea, se înțeleg de minune cu copiii mai mari, conștienți, care respectă animalul.

Cu o socializare adecvată, grifonii se înțeleg de obicei bine cu alți câini și pisici. Instinctul lor de vânător de șobolani nu mai este atât de puternic, dar pot percepe încă rozătoarele mici (hamsteri, șoareci) ca pe o pradă.

Calitățile de pază și lătratul

Sunt niște paznici excelenți și vigilenți. Au un auz fantastic și vă vor avertiza întotdeauna cu un lătrat puternic despre orice zgomot suspect la ușă. Lătratul lor poate fi surprinzător de puternic pentru un câine atât de mic. Este important să învățați grifonul comanda „Liniște” de la o vârstă fragedă, pentru ca acest lucru să nu devină o problemă.

Înainte de a aduce acasă acest micuț carismatic, este important să cântăriți toate argumentele „pro” și „contra”. Belgian Griffon nu este o rasă pentru oricine.

Belgian Griffon, la fel ca majoritatea câinilor decorativi mici, este destinat exclusiv pentru a fi ținut în casă. Mediul familial și pernele de pe canapea sunt elementul său. Acest câine nu poate trăi într-un țarc sau afară. El necesită atenție și comunicare regulată.

Îngrijirea blănii: particularitățile blănii aspre

Blana Belgian Griffon-ului necesită o îngrijire specifică. Procedura principală este trimajul (sau smulgerea manuală) părului mort. Acest lucru trebuie făcut de 2-4 ori pe an. Trimajul permite menținerea structurii corecte și aspre a blănii, o culoare vibrantă și practic elimină năpârlirea. Aceasta este o procedură complexă, care este mai bine să fie încredințată unui groomer profesionist.

Important: Tunderea grifonului cu mașina de tuns deteriorează structura blănii. Aceasta devine moale, ternă și începe să năpârlească. Totuși, dacă câinele nu participă la expoziții și este doar un animal de companie, tunderea este o alternativă acceptabilă pentru a facilita îngrijirea. „Barba” și „mustățile” trebuie periate zilnic pentru a preveni formarea ghemotoacelor de păr și acumularea resturilor de mâncare.

Îngrijirea ochilor și a pliurilor de pe bot

Acesta este un aspect critic al îngrijirii. Din cauza particularităților structurii craniului (brahicefalie), grifonii sunt predispuși la probleme oculare. Ochii lor mari, proeminenți, se rănesc ușor. Este necesar să inspectați zilnic ochii pentru roșeață, secreții sau opacități.

Pliurile de pe bot (dacă există) trebuie șterse zilnic cu o loțiune specială sau clorhexidină pentru a preveni înmulțirea bacteriilor și fungilor care provoacă dermatită. După ștergere, pliul trebuie uscat complet.

Exercițiu fizic și activitate

Energia naturală a rasei impune necesitatea unor plimbări regulate. Belgian Griffon nu este un leneș, deși iubește canapeaua. Are nevoie de două plimbări pe zi, cu posibilitatea de a alerga și de a se juca. Le plac jocurile și învățarea de noi comenzi. Spiritul lor jucăuș este similar cu energia altor rase mici, de exemplu, Pudeli Toy sau Pudeli Miniaturali, dar, de regulă, obosesc mai repede din cauza particularităților respiratorii. Pe timp de caniculă, plimbările ar trebui scurtate și mutate dimineața sau seara, pentru a evita supraîncălzirea.

Se știe că micii câini decorativi, în special cei brahicefalici, necesită o atenție sporită față de starea lor de sănătate. Din păcate, Belgian Griffonii au predispoziție la o serie de boli grave.

Sindromul obstructiv al căilor respiratorii la rasele brahicefalice (BOAS)

Aceasta este problema nr. 1 pentru rasă. Din cauza botului scurt, ei suferă adesea de:

• Stenoză (îngustare) a narinelor: Îngreunează respirația pe nas.
• Palat moale alungit: Blochează căile respiratorii, provocând sforăit, „grohăit” și dificultăți de respirație.
• Hipoplazia traheei: Trahee subdezvoltată (prea îngustă).

Acești câini sunt foarte sensibili la căldură, umiditate și efort fizic. Pot suferi cu ușurință un șoc termic, care este mortal. Proprietarii trebuie să aibă întotdeauna apă la ei și să evite plimbările pe timp de caniculă.

Probleme oftalmologice

Ochii lor mari și proeminenți sunt o sursă constantă de probleme.

• Proptoză (prolapsul) globului ocular: Se poate întâmpla chiar și de la o lovitură minoră sau o tragere puternică de lesă. Necesită ajutor veterinar imediat.
• Atrofia retiniană progresivă (PRA): O boală ereditară care duce la orbire.
• Cataracta: Opacifierea cristalinului, frecventă la câinii în vârstă.
• Distichiazis: Apariția unor gene suplimentare care irită corneea și provoacă iritații.
• Sindromul ochiului uscat (KCS): Producție insuficientă de lacrimi.

Riscuri neurologice și ortopedice

Micuții patrupezi sunt predispuși la hidrocefalie. De asemenea, în cadrul rasei se întâlnește Siringomielia (SM) – o boală neurologică gravă, asociată cu o anomalie a craniului. Dintre problemele ortopedice, cel mai des este diagnosticată luxația de patelă.

Probleme cu reproducerea

Un moment dificil în viața unui animal de companie – fătarea. Din cauza dimensiunii mari a capetelor puilor în comparație cu pelvisul mamei, nașterea naturală este adesea imposibilă. Majoritatea grifonilor necesită o operație de cezariană planificată, ceea ce necesită ajutorul unui veterinar experimentat.

Afecțiunea și dorința de a-i face pe plac stăpânului sunt doar vârful aisbergului, sub care se ascunde un caracter independent și, pe alocuri, încăpățânat. Belgian Griffon este un câine cu o inteligență ridicată. Este prea deștept pentru a executa comenzi care i se par fără sens. Dresajul va necesita mult timp, răbdare și creativitate.

Important: Presiunea asupra animalului și metodele prea dure sunt inacceptabile. Grifonul pur și simplu se va „închide” și va refuza să coopereze. Cea mai bună metodă este recompensa pozitivă: recompense, laude, jocuri. Antrenamentele trebuie să fie scurte, interesante și consecvente.

Cel mai important moment al educației este socializarea timpurie. Din primele zile de la sosirea în casă, puiul trebuie familiarizat cu diferiți oameni, sunete, locuri, alți câini. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine încrezător, nu unul isteric sau fricos. Învățarea la toaletă poate fi o provocare, deoarece acești câini nu iubesc ploaia, frigul și murdăria, și vor prefera să-și facă nevoile în casă.

Compoziția dietei este deosebit de importantă pentru câinii cu greutate redusă. Mulți proprietari aleg o hrană uscată de înaltă calitate, de clasă holistică sau super-premium, pentru rase mici. Aceasta este o opțiune echilibrată, care conține deja toate vitaminele și mineralele necesare. Din cauza structurii brahicefalice a maxilarului, unor grifoni le este greu să mănânce granule obișnuite, așa că merită să căutați hrană cu granule mici sau de o formă specială.

Dacă alegeți o dietă naturală, aceasta trebuie să fie atent concepută de un nutriționist veterinar. Aceasta ar trebui să se bazeze pe carne slabă, organe, legume și o cantitate mică de cereale. În cazul alimentației naturale, este obligatoriu să se adauge complexe speciale de vitamine și minerale.

Controlul greutății – este un moment cheie. Grifonii sunt predispuși la obezitate, iar greutatea în exces agravează catastrofal problemele respiratorii și articulare. Respectați normele de hrănire și nu exagerați cu recompensele. Nu-i oferiți niciodată micuțului mâncare de la masa dumneavoastră, precum și produse interzise: ciocolată, struguri, ceapă, usturoi și oase fierte – în special cele de pui. Rozându-le, se poate îmbolnăvi din cauza perforației stomacului.

• Față de maimuță. Sunt adesea comparați cu maimuțele din cauza botului scurt, ochilor mari și „bărbii” caracteristice. Unii fani „Războiul Stelelor” văd în ei o asemănare cu Ewok-ii.
• Trecut de vânător. În ciuda aspectului decorativ, grifonii au moștenit instincte de vânătoare de la strămoșii lor vânători de șobolani. Chiar și astăzi, pot vâna cu entuziasm șoareci sau șobolani în curte.
• Favoriții regali. Regina belgiană Maria Henrietta a fost o mare admiratoare a rasei la sfârșitul secolului al XIX-lea, ceea ce a contribuit semnificativ la popularitatea lor în cercurile aristocratice ale Europei.
• Vedetă de film. Deși în filmul „Mai bine nu se poate” (As Good as It Gets) cu Jack Nicholson a jucat un Griffon de Bruxelles pe nume Verdell, acest film din 1997 a provocat o explozie uriašă de popularitate pentru întregul grup de grifoni.
• Ei „vorbesc”. Grifonii sunt cunoscuți pentru că scot o mulțime de sunete amuzante – de la grohăit și pufăit (din cauza brahicefaliei) până la un fel de „murmur” cu care „vorbesc” cu stăpânul.

Cât trăiesc Belgian Griffonii?

Cu o îngrijire adecvată, o alimentație bună și asistență veterinară la timp, speranța medie de viață a unui Belgian Griffon este de 12-15 ani.

Năpârlesc mult?

Practic nu. Dar acest lucru este adevărat doar cu o singură condiție – îngrijire regulată și corectă (trimaj). Blana aspră nu cade de la sine, trebuie îndepărtată mecanic. Dacă câinele nu este trimat, blana va muri și poate începe să cadă, dar principalul lucru este că va provoca disconfort și probleme de piele. Dacă câinele este tuns cu mașina, va năpârli ca orice alt câine.

Belgian Griffonii se înțeleg cu copiii?

Cu precauție. Se potrivesc cel mai bine familiilor cu copii mai mari (de la 7-8 ani), care înțeleg cum să se comporte cu un câine mic. Nu vor tolera jocurile brutale și se pot apăra. De asemenea, pot fi geloși pe stăpânul lor în prezența unui copil mic.

Pot fi lăsați singuri toată ziua?

Categoric nu se recomandă. Este o rasă de companie care suferă very mult din cauza singurătății și este predispusă la anxietate de separare. Dacă lucrați cu normă întreagă în afara casei, această rasă nu este pentru dumneavoastră.

Este dificil de îngrijit un Belgian Griffon?

Da. Este o rasă care necesită multă atenție, timp și bani. Îngrijirea profesională complexă, îngrijirea zilnică a ochilor și a pliurilor, riscurile ridicate de probleme de sănătate (ceea ce înseamnă vizite frecvente la veterinar) și nevoia de comunicare constantă îi fac o rasă pentru proprietari experimentați și devotați.