Istoria originii Border Terrier-ului
Istoria Border Terrier-ului este strâns împletită cu peisajele aspre și pitorești ale terenurilor de graniță dintre Anglia și Scoția, cunoscute sub numele de Border Country. De aici și-a primit rasa numele, care se traduce literal ca „terrier de graniță”. Acești câini au fost crescuți în secolul al XVIII-lea de fermieri și ciobani din valea Cheviot Hills nu pentru expoziții, ci pentru o muncă practică specifică — vânătoarea de vulpi.
Fermierii locali aveau nevoie de un câine mic, dar rezistent, capabil să alerge alături de ogari și cai în timpul vânătorii, dar în același timp suficient de compact pentru a intra în vizuina vulpii și a o alunga. Cerințele cheie pentru rasă au fost rezistența, curajul, toleranța la un climat aspru și lipsa agresivității față de alți câini, deoarece vânau în haite mari. Blana lor aspră, dublă, îi proteja de vremea rea și de mușcături, iar picioarele lungi le permiteau să țină pasul cu călăreții pe teren accidentat. Capul, care seamănă cu cel al unei vidre, nu numai că le oferă un aspect unic, dar este și o trăsătură funcțională care le permitea să lucreze eficient în vizuină.
Mult timp, rasa nu a avut un nume oficial și erau numiți pur și simplu terieri de lucru din regiunile de graniță. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea a început munca de sistematizare și standardizare a rasei. Kennel Club-ul englez a recunoscut oficial Border Terrier-ul în 1920, și aproape imediat a fost înființat primul club al iubitorilor rasei. În ciuda recunoașterii, crescătorii au pus întotdeauna pe primul loc păstrarea calităților de lucru, și nu a extremelor de exterior, datorită cărora Border Terrier-ul rămâne o rasă sănătoasă, funcțională și nepretențioasă și astăzi.
Cum arată Border Terrier-ul: standard și aspect
Aspectul Border Terrier-ului este o întruchipare a funcționalității și a armoniei naturale, fără nicio exagerare. Aspectul său poate părea simplu, dar fiecare trăsătură are un scop practic, șlefuit de zeci de ani de utilizare în muncă. Principala trăsătură distinctivă a rasei este capul, care are forma capului unei vidre: cu un craniu moderat de larg, o bot scurt și puternic.
Blana Border-ului este dublă: păr de acoperire aspru și dens, și un puf, un substrat scurt și gros. O astfel de „haină” protejează în mod fiabil câinele de ploaie, frig și murdărie, permițându-i să lucreze în orice vreme. Pielea este groasă și moale, ceea ce este un alt mecanism de protecție împotriva mușcăturilor în timpul conflictelor în vizuină.
Corpul Border-ului este îngust și adânc, ceea ce îi permite să se strecoare cu ușurință în vizuinile înguste. Este important ca circumferința pieptului câinelui la nivelul omoplaților să poată fi cuprinsă de palme de mărime medie — aceasta este o dovadă a unei staturi de lucru corecte. Picioarele sunt suficient de lungi pentru a ține pasul cu caii, dar nu atât de mult încât să afecteze compactitatea. Coada este moderat scurtă, groasă la bază și se îngustează spre vârf, amintind de un morcov. În timpul mersului, câinele o ține vesel, dar nu o răsucește deasupra spatelui.
Caracteristică · 8
| Caracteristică | Descriere conform standardului |
|---|---|
| Înălțimea la greabăn | Aproximativ 25–28 cm |
| Greutate | Masculi: 5.9 – 7.1 kg Femele: 5.1 – 6.4 kg |
| Capul | Seamănă cu capul unei vidre, cu un bot scurt și puternic |
| Ochii | Întunecați, cu o expresie vie, pătrunzătoare |
| Urechile | Mici, în formă de V, aplecate înainte spre obraji |
| Corp | Îngust, adânc, lung. Spate drept și puternic. |
| Blana | Aspru, densă, cu un substrat gros |
| Culoare | Roșu, grâu, „grizzle and tan” (gri cu subtonuri maronii), „blue and tan” (albastru cu subtonuri maronii) |
