Caracter: independentă, dar atașată
Rasele crescute din populații de stradă nu dau, de regulă, caractere extreme: în oraș, selecția naturală spală excesele în ambele direcții — și frica exagerată, și agresivitatea exagerată. „Brazilianul” este un reprezentant tipic al acestei logici. Descrierile rasei converg asupra câtorva trăsături: este activ, agil, foarte orientat spre om și învață ușor; păstrează totodată independența pisicii de stradă și își alege singur momentul pentru alint.
- Sociabilitate: ridicată. Se atașează nu de o singură persoană, ci de toți cei cu care trăiește; de obicei se înțelege bine cu copiii și cu câinii.
- Nevoia de atenție: ridicată — și aceasta este principala rezervă. Descrierile rasei în portugheză avertizează direct: dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute, pisica devine irascibilă sau retrasă.
- Instinct de vânătoare: păstrat și pronunțat. Este urmașul unei pisici pe care secole la rând omul a „angajat-o” la treaba cu rozătoarele.
- Adaptabilitate: rasa este descrisă ca potrivită și pentru apartament, și pentru acces în exterior. Despre a doua variantă vedeți secțiunea despre sănătate: acolo sunt cifre pe care merită să le vedeți înainte de a-i deschide pisicii ușa spre curte.
Important! Perioadele lungi de singurătate îi vin greu acestei pisici. Dacă lipsiți de acasă cea mai mare parte a zilei, planul trebuie gândit din timp: un al doilea animal, spațiu pe verticală, jucării de tip puzzle și jocuri comune obligatorii dimineața și seara. „E pisică, se descurcă singură” este, pentru această rasă, o strategie proastă.
Alimentația unei pisici active
Dresaj și socializare
Descrierea rasei converge în toate sursele într-un punct: această pisică este inteligentă și învață repede. Nu e un motiv să așteptați de la ea un număr de circ — e un motiv să folosiți învățarea acolo unde chiar ușurează viața amândurora.
- Cușca de transport. Cea mai utilă deprindere dintre toate. Cușca stă deschisă în cameră permanent, în ea se află ceva plăcut, iar din când în când cade acolo „din întâmplare” o recompensă. După câteva săptămâni, drumul la medicul veterinar încetează să fie o catastrofă.
- Hamul. Se obișnuiește treptat și de mic: mai întâi îmbrăcatul fără ieșire, apoi câteva minute prin apartament, apoi o curte liniștită. Strada este sigură doar pentru o pisică vaccinată și deparazitată și doar acolo unde nu sunt drumuri circulate.
- Clickerul. Pisica lucrează bine pe marker și recompensă. „Șezi”, „vino aici”, „la locul tău”, tolerarea calmă a examinării labelor și urechilor — toate acestea se învață în sesiuni scurte, de două-trei minute.
- Ce nu trebuie făcut. Pedeapsa și strigătul nu funcționează cu pisica în principiu: nu sting comportamentul, ci învață frica de om. Comportamentul nedorit se înlătură schimbând condițiile — se îndepărtează ispita, se dă o alternativă permisă, se întărește aceasta.
Socializarea puiului este o fereastră, nu o opțiune permanentă. Codul WCF cere ca puii să nu fie dați mai devreme de 12 săptămâni, și nu este birocrație: primele luni lângă mamă și lângă frați modelează felul în care pisica se va purta cu oamenii și cu animalele toată viața.
Avantaje și dezavantaje ale rasei
- Avantaje:
- Îngrijire minimă a blănii — păr scurt fără subpăr, periat o dată pe săptămână.
- Fără trăsături extreme. Standardul nu încurajează nici botul scurtat, nici pliurile, nici urechile ori coada deformate — lipsesc, așadar, clase întregi de probleme proprii raselor cu anatomie „accentuată”.
- Sociabilitate și ușurință la învățare — se integrează ușor într-o familie cu copii și cu alte animale.
- Populația de pornire este diversă genetic — asta este măsurat, nu proclamat.
- Dezavantaje:
- Necesită atenție zilnică și jocuri îndelungate; suportă greu singurătatea.
- Ține prost căldura — fără subpăr, o încăpere rece îi este neplăcută.
- Instinct de vânătoare puternic — nu cel mai bun vecin pentru rozătoare mici și păsări.
- Date medicale de rasă nu există, iar în afara Braziliei crescătoriile sunt puține — de aceea verificarea documentelor și a testelor cade în sarcina cumpărătorului.
