Istoria originii ogarului Halden
Istoria rasei este indisolubil legată de orașul Halden, situat în sud-estul Norvegiei, la granița cu Suedia. Tocmai în cinstea acestui oraș, ogarul a primit numele de Haldenstøver, care se traduce literalmente ca „ogar din Halden”. Lucrările la crearea rasei au început la sfârșitul secolului al XIX-lea. Principalul entuziast și, de fapt, „părintele” rasei este considerat fermierul local Hans Larsen Bisseberg. Scopul său a fost de a scoate un câine de vânătoare ideal pentru vânătoarea de iepuri în condițiile dificile ale pădurilor norvegiene și a câmpiilor înzăpezite.
Pentru a crea ogarul Halden, Bisseberg a încrucișat ogari norvegieni locali cu cele mai bune rase străine. Se crede că în venele sale curge sânge de foxhound englez (pentru a îmbunătăți viteza și rezistența), de ogar Hamilton suedez (pentru un simț olfactiv excelent) și de ogari germani. Rezultatul a fost un câine care a încorporat cele mai bune trăsături ale strămoșilor săi: rezistența, entuziasmul, un glas puternic și capacitatea de a lucra independent, fără controlul constant al vânătorului.
Rasa s-a dezvoltat lent, iar numărul ei nu a fost niciodată mare. Cele două războaie mondiale au dat o lovitură serioasă populației, punând-o pe marginea extincției. Doar datorită eforturilor unui grup mic de vânători și chinologi devotați, rasa a putut fi salvată. Standardul oficial a fost elaborat în 1938, iar în 1952, ogarul Halden a fost recunoscut de Clubul Norvegian de Kennel. În ciuda recunoașterii oficiale, rasa nu a câștigat o popularitate largă în afara Scandinaviei și rămâne până astăzi una dintre cele mai rare din lume. El este adesea comparat cu alți ogari norvegieni, cum ar fi dunker și mai bine cunoscut în afara Norvegiei hygenhund, fiecare având trăsături unice, dar un scop comun.
Cum arată ogarul Halden: standard și aspect
Ogarul Halden este un câine de talie medie, construit armonios, cu o osatură puternică, dar nu grea. El dă impresia de eleganță, putere și rezistență. Este un câine cu contururi dreptunghiulare, dar nu prea alungit. Aspectul său corespunde pe deplin scopului său – acela de a fi un alergător neobosit.
Capul ogarului Halden este de mărime medie, cuneiform, cu un craniu ușor convex și o trecere pronunțată, dar nu bruscă, de la frunte la bot. Botul este destul de lung, nu ascuțit. Ochii sunt căprui închis, calmi și expresivi, conferind câinelui un aspect prietenos. Urechile sunt pendulare, de lungime medie, așezate nu prea sus. Când câinele este calm, ele atârnă, atingând obrajii; întinse înainte, ajung la mijlocul botului.
Corpul este robust, cu un piept adânc, care oferă suficient spațiu pentru plămâni și inimă. Spatele este drept și puternic, iar șalele sunt late și musculoase. Coada este groasă la bază, se subțiază spre vârf, este așezată nu prea sus. Câinele o poartă jos și nu se încolăcește niciodată deasupra spatelui.
Blana rasei este scurtă, aspră la atingere, foarte deasă, cu un subpăr moale care protejează eficient de vreme rea. Culoarea este tricoloră: fond alb cu pete negre și semne ruginii (maro) pe cap, picioare și, uneori, pe flancuri. Este important ca albul să fie culoarea predominantă. Punctele negre pe fond alb sunt considerate un defect.
Tabel: Standardul rasei Halden Hound (parametri cheie)
Caracteristică · 8
| Caracteristică | Descriere |
|---|---|
| Aspect general | De talie medie, de format dreptunghiular, robust, dar nu greoi. |
| Capul | De mărime medie, uscat, cu un stop moderat. Craniul este ușor convex. |
| Ochii | Căprui închis, de mărime medie, nu proeminenți. Expresia este calmă și serioasă. |
| Urechile | Pendulare, așezate la o înălțime medie, rotunjite la vârfuri. |
| Corpul | Spate drept, puternic. Piept adânc. Șale musculoase. |
| Coada | Groasă la bază, în formă de sabie, purtată jos. |
| Blana | Scurtă, densă, aspră, cu un subpăr des. |
| Culoarea | Tricoloră: alb cu pete negre și semne ruginii. Culoarea albă trebuie să predomine. |
