Avantajele și dezavantajele rasei
Bichon Maltese este un companion uimitor, dar, ca orice rasă, are avantajele și dezavantajele sale. Este important să le evaluați realist înainte de a aduce acest înger alb ca zăpada în casa dumneavoastră.
Avantajele și dezavantajele rasei · 6
| Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|
| Companion ideal: Devotament nemărginit, blânzi, adoră să fie în centrul atenției și să petreacă timpul cu stăpânul. | Anxietate de separare: Nu suportă deloc singurătatea. Pot lătra, urla și distruge lucruri dacă sunt lăsați singuri pentru mult timp. |
| Blană hipoalergenică: Practic nu năpârlesc și nu au miros „de câine”, ceea ce îi face adesea o alegere bună pentru alergici. | Cerințe de îngrijire extrem de ridicate: Necesită periaj zilnic pentru a evita formarea câlților. Blana se murdărește ușor. |
| Inteligență ridicată: Învață ușor comenzi și trucuri când există motivație (de obicei, sub formă de recompense și laude). | „Sindromul câinelui mic”: Fără socializare și educație adecvată, pot deveni încăpățânați, geloși și excesiv de gălăgioși. |
| Adaptabilitate: Se simt excelent într-un apartament, nu necesită mult spațiu pentru a trăi. | Probleme de sănătate: Predispuși la probleme dentare, luxație de rotulă și probleme oculare. |
| Longevitate: Au o durată de viață lungă (12–16 ani), aducând bucurie familiei mulți ani. | Petele de lacrimi: Predispuși la formarea de pete maronii sub ochi (epifora), ceea ce necesită o igienă constantă. |
| Caracter jucăuș: Rămân activi și jucăuși până la adânci bătrâneți. | Fragilitate: Din cauza dimensiunii mici, sunt ușor de rănit. Nu este cea mai bună alegere pentru familiile cu copii foarte mici. |
Caracter și temperament: companionul ideal
Caracterul blând și inteligența naturală a Maltese îl fac un companion excelent pentru toți membrii familiei, în special pentru persoanele în vârstă sau pentru cei care petrec mult timp acasă. Este un câine care literalmente „se lipește” de stăpânul său. Vă vor urma din cameră în cameră, se vor așeza pe brațe sau în poală la prima ocazie și se vor bucura sincer de fiecare secundă petrecută împreună.
Un pui jucăuș și vioi, este prietenos cu cei din jur. De obicei, se înțeleg bine cu alți câini și chiar cu pisici, mai ales dacă au crescut împreună. Cu toate acestea, firea lor jucăușă trebuie ținută sub control. Pot fi neînfricați și se pot avânta spre câini mult mai mari decât ei, neconștientizând propria fragilitate.
O trăsătură cheie a caracterului este sensibilitatea extraordinară. Maltese simt subtil starea de spirit a stăpânului. Reacționează prost la țipete, certuri în familie sau tratament dur. Au nevoie de o atmosferă calmă și iubitoare. Dacă v-ați întors acasă obosit sau supărat, Maltese va încerca cu siguranță să vă „consoleze”, lingându-vă mâna sau pur și simplu stând tăcut alături.
Această rasă este cunoscută și pentru rolul său de „sonerie”. Au un auz ascuțit și vă vor anunța cu siguranță printr-un lătrat puternic despre sosirea oaspeților sau orice zgomot suspect la ușă. Este important să-i învățați de mici comanda „Liniște!”, pentru ca acest lucru să nu devină o problemă.
Dresaj și socializare
Maltese sunt câini inteligenți, dar dresajul lor are particularitățile sale. Nu vor reacționa la metode dure sau pedepse - doar la întărire pozitivă. Recompensele, laudele și jucăriile fac minuni cu ei. Învață repede comenzile dacă lecțiile sunt scurte, interesante și consecvente.
Principala problemă în educație este „sindromul câinelui mic”. Stăpânii adesea îi „umanizează”, iertându-le lucruri pe care nu le-ar ierta niciodată unui câine mare (mârâit la oaspeți, lătrat, cerșit de mâncare). Aceasta este o greșeală. Maltese are nevoie de reguli și limite clare, la fel ca oricare alt câine. Trebuie să înțeleagă cine este „liderul haitei” în casă.
Socializarea timpurie este critică. De mic, obișnuiți puiul cu diferiți oameni, sunete, locuri și alți câini (adecvați și vaccinați). Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine încrezător și calm, nu a unui „tiran” speriat sau agresiv.
Obișnuirea cu toaleta poate fi un proces dificil. Câinii miniaturali au o vezică urinară mică. Aveți răbdare și fiți consecvenți, folosiți scutece absorbante sau o tăviță, dar nu uitați de plimbările regulate.
