Pachón Navarro

Rădăcinile rasei Pachón Navarro se întind până în Evul Mediu timpuriu. Se consideră că aceast rasă este descendentul direct al vechilor pointeri spanioli (Old Spanish Pointer), care existau în Peninsula Iberică încă din secolul al XII-lea. Pachón Navarro a servit drept tovarăș credincios regilor și nobilimii Regatului Navarei, ajutând la vânarea păsărilor, iepurilor și chiar a vânatului mare.

Documentele istorice și picturile din acea vreme înfățișează adesea câini fenotipic similari cu Pachón Navarro modern: puternici, robuști, cu un cap caracteristic. Ei au devenit baza genetică pentru multe rase europene, inclusiv pentru celebrul Pointer Englez. Cu toate acestea, odată cu apariția armelor de foc și schimbarea stilului de vânătoare, câinii lenți, dar meticuloși, au început să piardă din popularitate în fața raselor mai rapide.

Până la mijlocul secolului XX, rasa s-a aflat în pragul dispariției totale. Entuziaștii și chinologii spanioli, realizând amenințarea pierderii unei comori naționale, au demarat programul de recuperare („Recuperación”). În anii 1970, s-a depus o muncă colosală pentru găsirea exemplarelor supraviețuitoare în satele izolate din Navarra și Țara Bascilor. Datorită acestor eforturi, Pachón Navarro a fost salvat, deși rămâne încă o rasă rară.

Cea mai ușor de recunoscut trăsătură, care distinge Pachón Navarro de sute de alte rase, este așa-numitul „nas dublu” (bifid nose). Aceasta este o particularitate anatomică în care trufa nasului este divizată de o brazdă verticală adâncă, creând impresia a două nări separate care trăiesc propria lor viață.

• Estetică sau funcție? Mult timp s-a crezut că un astfel de nas îmbunătățește abilitățile olfactive ale câinelui („două nasuri sunt mai bune decât unul”). Studiile moderne nu confirmă fără echivoc că acest lucru amplifică semnificativ mirosul, totuși vânătorii susțin: simțul olfactiv al unui Pachón Navarro este fenomenal.
• Natura genetică. Această trăsătură este ereditară, dar nu toți reprezentanții rasei se nasc cu o bifurcație pronunțată. Standardul admite ambele variante, deși tipul tradițional „Double Nose” este apreciat ca o particularitate istorică.
• Sănătate. Este importnt să nu confundăm această caracteristică cu „gura de lup” (despicătura de palat). La un Pachón Navarro sănătos, este divizată doar trufa nasului, ceea ce nu afectează în niciun fel respirația sau hrănirea.

Este un câine de talie medie spre mare, de tip braccoid. Constituția sa vorbește despre putere și rezistență, nu despre viteză. Corpul se înscrie într-un dreptunghi, este masiv, cu un piept lat și osatură puternică. Este „calul de povară” printre câinii de pontaj, creat pentru ore întregi de scotocire prin tufișuri greu accesibile.

Pielea la Pachón Navarro este destul de elastică și liberă, formând un fanon la gât. Acesta nu este un defect, ci un mecanism de protecție: în desișurile țepoase (matorral), o astfel de piele se rănește mai puțin, permițând câinelui să lucreze acolo unde alte rase refuză să intre.

Pachón Navarro este un vânător de „școală veche”. Dacă sunteți obișnuiți cu galopul rapid al pointerilor sau setterilor, munca unui Pachón vi se va părea meditativă. Se deplasează printr-un trap caracteristic, cercetând zona cu meticulozitate. Acest câine lucrează în strâns contact cu vânătorul, îndepărtându-se rar la mai mult de 50-100 de metri. Un astfel de stil de vânătoare este ideal pentru terenurile complexe, unde este important să nu pierzi câinele din vedere.

Arma sa principală este inteligența. Pachón Navarro nu aleargă în zadar. El analizează vântul, terenul și comportamentul vânatului. Aretul (poziția de pontaj) este ferm, sigur, dar fără o teatralitate excesivă. Pur și simplu indică prada cu toată înfățișarea sa. În plus, este un excelent aportor. Datorită „gurii moi” (soft mouth), el aduce pasărea împușcată intactă.

În afara vânătorii, Pachón Navarro se transformă într-un model de calm și echilibru. Nu este genul de câine care va distruge apartamentul din exces de energie dacă ați sărit peste o plimbare. Sunt foarte orientați spre oameni, se atașează de toți membrii familiei, dar de obicei își aleg un singur „lider”, pe care îl ascultă necondiționat.

Este interesant de comparat vocalizarea lor cu alte rase primitive. Dacă câinele cântăreț din Noua Guinee este cunoscut pentru trilurile sale unice, Pachón Navarro este mai degrabă un filozof tăcut. El latră doar cu treabă, de exemplu, păzind teritoriul, ceea ce îl face un paznic-semnalizator destul de bun.

Cu copiii sunt răbdători și permit multe libertăți. Totuși, având în vedere mărimea câinelui, interacțiunea cu copiii foarte mici trebuie să aibă loc sub supravegherea adulților. Cu alți câini intră rar în conflict; comportamentul dominant nu le este caracteristic, dacă socializarea a fost făcută corect.

Pachón Navarro este nepretențios în viața de zi cu zi, dar există nuanțe la care proprietarul trebuie să fie atent. Blana sa scurtă și aspră necesită periere cu o mănușă de cauciuc o dată pe săptămână. Acest lucru ajută la îndepărtarea firelor moarte și la masarea pielii.

Urechi: Acesta este punctul slab al rasei. Urechile lăsate, grele, sunt slab ventilate. După fiecare vânătoare sau plimbare prin pădure, acestea trebuie verificate pentru căpușe, semințe de plante și murdărie. Curățarea regulată cu loțiuni speciale va preveni otitele.

Pliurile pielii: O atenție deosebită trebuie acordată pliurilor de pe bot și gât. Într-un climat umed, acolo se pot înmulți bacteriile, de aceea este important să mențineți aceste locuri uscate și curate.

Această rasă necesită o abordare specială. Instrucția dură și metodele mecanice de constrângere nu funcționează aici. Pachón Navarro este un câine cu simțul demnității. Dacă veți pune presiune pe el, pur și simplu se va „închide” în sine și va înceta să mai reacționeze.

Cheia succesului este întărirea pozitivă și parteneriatul. Exemplarele acestei rase se maturizează târziu. Maturitatea fizică și mentală deplină vine aproape de 3 ani. Prin urmare, nu ar trebui să cereți de la un câine tânăr o muncă ideală în câmp. Au un instinct de vânătoare înnăscut, adesea cățeii începând deja la 4-5 luni să facă primele areturi la fluturi sau porumbei. Sarcina proprietarului este doar să corecteze blând acest instinct, învățându-l căutarea în navetă și ascultarea la distanță.

În general, este o rasă foarte sănătoasă, cu o speranță medie de viață de 12-14 ani, ceea ce este un indicator bun pentru un câine de această greutate. Cu toate acestea, izolarea populației și inbreeding-ul din trecut și-au lăsat amprenta.

Pe lângă problemele standard pentru câinii mari (displazia de șold), merită să acordați atenție momentelor specifice. Nasul divizat, dacă despicătura este prea adâncă, poate fi un defect estetic, dar câinilor clinic sănătoși acest lucru nu le creează probleme. Este important să verificați cățeii pentru prezența „gurii de lup” – aceasta este deja o patologie gravă, incompatibilă cu o viață normală, care nu trebuie confundată cu trăsătura de rasă a nasului.

Pachón Navarro este predispus la creșterea în greutate dacă rația sa nu este echilibrată cu nivelul de activitate. Este un câine cu un „metabolism eficient” – istoric, ei s-au obișnuit să supraviețuiască cu o hrană sărăcăcioasă. Supraalimentarea duce la obezitate și probleme articulare.

Important: în timpul sezonului de vânătoare, norma zilnică se mărește cu 30-50%, distribuind-o astfel încât masa principală să fie după muncă. Hrănirea câinelui imediat înainte de efort este periculoasă – acest lucru poate duce la torsiune gastrică.

Spania a dăruit lumii câini de vânătoare minunați. Pentru a înțelege mai bine locul rasei Pachón Navarro în această ierarhie, merită să ne amintim de cele mai apropiate „rude” ale sale.

Adesea, această rasă este confundată cu Perdiguero de Burgos. Ambii câini sunt pointeri spanioli vechi, dar Burgos este de obicei mai masiv, are un fanon și mai pronunțat și urechi mai lungi. Stilul de lucru este asemănător, dar navarrezul este considerat puțin mai versatil în ceea ce privește relieful.

Un alt exemplu interesant este Sabueso Español. Dacă Pachón Navarro lucrează cu mirosul din aer și face aret, atunci Sabueso este un urmăritor clasic, care gonește animalul cu voce. Ei se pot completa reciproc la o vânătoare complexă, dar în viața de zi cu zi sunt câini complet diferiți ca temperament.

Istoria acestei rase este plină de momente uimitoare, care o fac și mai atractivă pentru chinologi.

• Favoritul regal. Regii Navarei, Carol al II-lea și Carol al III-lea, menționau în jurnalele lor cheltuielile pentru întreținerea acestor câini, iar sumele erau considerabile – ceea ce atestă statutul înalt al rasei.
• Vânător intelectual. Se spune că un Pachón Navarro experimentat știe să „păcălească” vânatul, venind dintr-o parte neașteptată și tăind căile de retragere, de parcă ar calcula strategia în avans.
• Paralele genetice. Deși Pachón Navarro arată unic, culorile sale rare evocă uneori asocieri cu alte fenotipuri unice. De exemplu, la fel cum Ciobănescul German Panda are o culoare atipică pentru rasa sa în urma unei mutații, și printre câinii Pachón Navarro se întâlnesc combinații rare de culori, păstrate din vremuri străvechi.

Este potrivit Pachón Navarro pentru apartament?
Teoretic da, cu condiția unui efort fizic suficient. Acasă sunt puțin activi și ocupă puțin loc (în mare parte dorm pe canapea). Dar fără 2-3 ore de plimbări active, câinele va începe să se plictisească și să ia în greutate.

Năpârlesc mult?
Năpârlirea este sezonieră (primăvara-toamna), medie ca intensitate. Blana aspră poate intra în covoare și tapițeria mobilei, de aceea curățenia regulată va fi necesară.

De unde pot cumpăra un cățeluș?
Aceasta este cea mai grea întrebare. Efectivul principal este concentrat în Spania. Pentru a achiziționa un cățeluș de calitate, va trebui să contactați crescătorii spanioli (de exemplu, din clubul Circulo de Cazadores y Criadores de Pachón Navarro) și să vă înscrieți pe lista de așteptare.

Sunt agresivi cu oamenii?
Nu, agresivitatea față de om este considerată un viciu. Sunt câini prietenoși, deși puțin reținuți cu străinii.