Norwegian Lundehund

Norwegian Lundehund nu este doar o rasă rară, ci și unică de câini, adesea numită husky de pufini norvegian. Existența lor este direct legată de vechea tradiție a vânătorii de păsări marine – pufini. Aceste păsări, cunoscute pentru abilitatea lor de a înota, scufunda, zbura și manevra excelent printre stânci, locuiesc pe coastele Oceanului Atlantic: de la Groenlanda și Newfoundland la Labrador și Peninsula Scandinavă, unde lundehunzii erau răspândiți.

Sarcina vânătorului de pufini era extrem de dificilă, deoarece păsările își fac cuibul în crăpăturile înguste ale stâncilor, inaccesibile omului. Aici interveneau lundehunzii. Anatomia lor este perfect adaptată pentru acest lucru. Câinii au câte șase degete la fiecare labă, ceea ce le asigură o aderență și o stabilitate incredibile la deplasarea pe stâncile alunecoase și neregulate. Aceasta este o polidactilie rară, care este una dintre cele mai distincte trăsături ale rasei.

În plus, lundehunzii se disting printr-o flexibilitate impresionantă. Articulațiile lor umerale sunt atât de mobile, încât le permit să-și răsucească lăbuțele în diferite direcții sub un unghi aproape drept. Iar flexibilitatea gâtului îi permite câinelui să-și arunce capul pe spate și să-l atingă fără efort de spate. Aceste caracteristici le permit să pătrundă cu ușurință în cele mai înguste colțuri ale stâncilor, să scoată păsările de acolo și să se întoarcă în siguranță la stăpân. Urechile lor, care se lipesc strâns de cap în timpul înotului, protejează canalele auditive de pătrunderea apei, ceea ce este o altă adaptare importantă la mediul acvatic.

Acești câini unici au fost pe cale de dispariție la mijlocul secolului al XIX-lea, când vânătoarea de pufini și-a pierdut semnificația economică. Cu toate acestea, datorită eforturilor entuziaștilor, la mijlocul secolului al XX-lea, o mică populație a acestor câini a fost descoperită pe coastele Norvegiei. Chinologii s-au apucat de restaurarea și creșterea lor. Rasa a primit recunoaștere oficială în 1943, iar standardul final a fost aprobat în 1997. În ciuda acestor eforturi, astăzi Norwegian Lundehund rămâne o rasă puțin numeroasă, rar întâlnită în afara țărilor scandinave. Acest lucru subliniază statutul său special și necesitatea conservării.

Norwegian Lundehund – este un câine mic, dar cu o statură puternică, care lasă impresia unui vânător agil și rezistent. Aspectul său reflectă mii de ani de adaptare la condițiile aspre de viață de pe coastele stâncoase.

• Capul: Are formă triunghiulară, cu o frunte ușor convexă și moderat lată. Botul este mai scurt decât craniul, trecerea de la frunte la bot este bine definită.
• Ochii: De mărime medie, cu tăietură oblică, de culoare închisă, expresivi și inteligenți.
• Urechile: Drepte, de mărime medie, de formă triunghiulară. Unicitatea lor constă în mobilitatea extraordinară – se pot plia pe spate sau se pot lipi strâns de cap, ceea ce protejează canalul auditiv de apă și murdărie în timpul înotului sau deplasării în galerii înguste.
• Gâtul: Destul de lung, puternic, conferind câinelui eleganță și flexibilitate.
• Corpul: De format alungit, piept adânc, spate drept. Aceasta asigură rezistența și eficiența mișcărilor.
• Membrele: Puternice, drepte, paralele între ele. Partea anterioară a membrelor are o structură unică – articulația umărului permite labei să se rotească practic la 90 de grade de corp, ceea ce este o adaptare cheie pentru cățăratul pe stânci.
• Lăbuțele: Compacte, de formă ovală, ușor întoarse spre exterior. Cea mai distinctivă caracteristică – prezența a șase (și uneori mai mult) degete funcționale la fiecare labă. Degetele suplimentare au mușchi și pernuțe bine dezvoltate, ceea ce îmbunătățește semnificativ aderența la suprafață.

• Coada: Inserată înalt, de lungime medie, adesea ținută deasupra liniei spatelui, încolăcită în inel sau îndoită, acoperită cu blană deasă.
• Blana: Deasă, cu un substrat dens și moale, care asigură o termoreglare excelentă. Pe partea anterioară a membrelor și pe cap blana este mai scurtă, în timp ce pe gât, greabăn și pe partea posterioară a coapselor este mai lungă.
• Culoarea: Sunt permise diverse variații, care includ adesea culori alb sau gri cu pete închise. Poate fi și maro sau roșu-maro în combinație cu alb. Vârfurile firelor de păr pot fi de culoare neagră, creând efectul de tipping și adăugând expresivitate.

În general, Norwegian Lundehund – este un câine care este o dovadă vie a adaptării uimitoare a animalelor la condițiile specifice ale mediului înconjurător. Aspectul său exterior poartă amprenta mileniilor de selecție naturală.

Caracterul Norwegian Lundehund este o combinație de calități unice care îl fac, în același timp, un companion interesant și exigent. Acești câini sunt foarte afecțioși și prietenoși, atașându-se puternic de familia lor. Nu sunt agresivi față de oameni, ceea ce îi face animale de companie excelente, mai ales pentru familiile cu copii, cu condiția unei socializări și educații adecvate. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de trecutul lor de vânătoare.

Lundehunzii sunt animale incredibil de active, mobile și energice. Adoră să petreacă timpul în aer liber, să alerge, să se joace și să exploreze. Pentru o viață fericită, au nevoie de efort fizic regulat și intens. O simplă plimbare în lesă este puțin probabil să le satisfacă nevoile. Ideal ar fi drumețiile lungi, alergatul, jocurile active cu mingea sau frisbee. Dacă lundehundul primește suficientă activitate fizică, acasă va fi calm și echilibrat.

În ciuda dimensiunilor lor mici, acești câini sunt foarte puternici și rezistenți. De asemenea, pot fi puțin încăpățânați și independenți. Această trăsătură de caracter este o consecință a muncii lor de vânătoare, unde adesea trebuiau să acționeze singuri, fără îndrumarea directă a omului. Prin urmare, proprietarul unui lundehund trebuie să fie răbdător și consecvent în educație. Sunt sociabili, participă cu plăcere la toate activitățile familiei și întotdeauna încearcă să fie în centrul atenției.

Este important să rețineți că Norwegian Lundehund are un instinct de vânătoare puternic dezvoltat, mai ales în ceea ce privește păsările. Dacă aveți păsări decorative, papagali sau găini în casă, ar trebui să vă gândiți de două ori înainte de a vă lua un lundehund. Pentru ei, păsările sunt o pradă, iar reeducarea acestui instinct este practic imposibilă. Cu toate acestea, cu alți câini și pisici, dacă socializarea a fost efectuată la o vârstă fragedă, ei se înțeleg de obicei bine. Lundehunzii sunt foarte inteligenți și necesită sarcini mentale. Ei trebuie neapărat să facă ceva, vor îndeplini cu bucurie orice muncă sau vor participa la antrenamente care le stimulează inteligența.

Norwegian Lundehund este în general o rasă cu un organism rezistent și o imunitate stabilă, rezultat al selecției naturale în condiții aspre. Cu toate acestea, ca majoritatea câinilor de rasă pură, sunt predispuși la anumite boli ereditare pe care potențialii proprietari ar trebui să le cunoască.

Sindromul Lundehund: principala problemă a rasei

Cea mai cunoscută și gravă problemă, practic unică acestei rase, este așa-numitul „sindrom Lundehund” (cunoscut și sub denumirea de gastroenteropatie Lundehund sau limfangiectazie). Aceasta este o boală inflamatorie cronică a intestinului, în care este perturbată absorbția nutrienților. Simptomele pot include:

• Vărsături cronice și diaree.
• Pierdere progresivă în greutate, în ciuda unei alimentații normale sau chiar crescute.
• Agravarea stării generale, apatie.
• Edeme din cauza pierderii de proteine.

Acest sindrom poate fi periculos pentru viață dacă nu este diagnosticat și tratat la timp. Proprietarii de Norwegian Lundehund trebuie să monitorizeze cu atenție digestia animalelor de companie, să înregistreze în mod regulat greutatea lor și orice modificare a comportamentului sau a apetitului. La cele mai mici suspiciuni de sindrom Lundehund, trebuie să contactați imediat medicul veterinar. Tratamentul include de obicei o dietă specială (cu conținut scăzut de grăsimi și proteine ușor digerabile), corticosteroizi și alte medicamente imunosupresoare.

Alte posibile probleme de sănătate

Pe lângă sindromul Lundehund, alte boli ereditare nu au fost descrise sistematic pentru rasă — este o lipsă de date, nu absența lor, iar afecțiunile întâlnite la rasele mai mari, cum ar fi copoiul german cu păr aspru sau copoiul german cu păr scurt, nu sunt automat excluse. Cu toate acestea, este întotdeauna util să fii la curent cu recomandările veterinare generale:

• Afecțiuni oculare: Ocazional pot apărea cataracta sau distichiazisul (gene suplimentare).
• Probleme articulare: Deși displazia de șold sau de cot nu este frecventă, este important să se asigure o dezvoltare corectă a cățelușului fără sarcini excesive.
• Probleme dentare: Ca la multe rase mici, este posibilă formarea tartrului, ceea ce necesită o igienă orală regulată.

Prevenție și controale regulate

Pentru menținerea sănătății Norwegian Lundehund, sunt extrem de importante:

• Vaccinarea: Vaccinarea obligatorie împotriva principalelor boli infecțioase conform programului recomandat de medicul veterinar.
• Tratamentul antiparazitar: Profilaxia regulată împotriva paraziților externi (purici, căpușe) și interni (viermi).
• Alimentația echilibrată: Despre aceasta în detaliu în secțiunea „Nutriție”, dar este critică pentru prevenirea problemelor digestive.
• Controale veterinare regulate: Controalele anuale planificate ajută la depistarea oricăror probleme în stadii incipiente.
• Menținerea activității fizice: Efortul suficient contribuie la o stare fizică și psihologică bună a câinelui.

Îngrijirea Norwegian Lundehund nu este prea complicată, dar are particularitățile sale, legate de originea sa naturală și trăsăturile anatomice. Asigurarea unei vieți confortabile și fericite acestui câine unic este cheia bunăstării sale.

Condiții de întreținere

Mediul ideal pentru un Norwegian Lundehund este o casă privată cu o curte mare, bine îngrădită. Acest lucru îi va permite să alerge liber, să exploreze teritoriul și să-și satisfacă nevoia de mișcare. Acești câini adoră aerul proaspăt și, datorită blănii lor dense, tolerează bine vremea rece. Dacă există corpuri de apă în apropiere, acesta va fi un bonus suplimentar, deoarece lundehunzii înoată excelent și se bucură de băi.

Teoretic, Norwegian Lundehund poate fi ținut într-un apartament, dar acest lucru va cere de la proprietar o responsabilitate și o disciplină extraordinară. Trebuie să înțelegeți că este o rasă de vânătoare, care necesită minim 1,5-2 ore de plimbări active zilnic. Aceste plimbări nu ar trebui să se limiteze la „treburi”, ci să includă alergat, jocuri, antrenamente și posibilitatea de a explora noi mirosuri. Fără suficientă stimulare fizică și mentală, lundehundul poate deveni distructiv, poate lătra excesiv sau poate dezvolta un comportament nedorit. De asemenea, trebuie să țineți cont că ei sapă excelent, așa că în curte sau în grădină trebuie să asigurați protecție împotriva „săpăturilor”.

Îngrijirea blănii Norwegian Lundehund

Blana Norwegian Lundehund este dublă, cu un strat inferior dens, care îl protejează de frig și umezeală. Acești câini năpârlesc foarte puternic de două ori pe an – primăvara și toamna. În această perioadă, blana lor necesită periere zilnică cu o perie specială sau un furminator pentru a îndepărta substratul mort. Acest lucru va ajuta la reducerea cantității de blană în casă și la menținerea sănătății pielii câinelui.

• În perioada obișnuită este suficient să periați animalul de companie de 2-3 ori pe săptămână.
• Spălarea lundehundului trebuie făcută la nevoie, aproximativ o dată la 2-3 luni sau când se murdărește foarte tare, folosind șampoane speciale pentru câini. Spălarea frecventă poate usca pielea și blana.

Igienizarea ochilor, urechilor și a ghiarelor:

• Urechi: Datorită structurii lor unice, urechile lundehundului sunt bine protejate, dar totuși necesită o verificare și curățare regulată. Lunar sau mai des, dacă se observă murdărie, curățați pavilioanele urechilor cu dischete de vată îmbibate într-o soluție specială pentru curățarea urechilor sau cu ser fiziologic.
• Ochi: Urmăriți curățenia ochilor animalului. De obicei, este suficient să le ștergeți cu o dischetă de vată umedă în cazul apariției secrețiilor.
• Gheare: Tăiați regulat ghearele animalului de companie, aproximativ o dată la 3-4 săptămâni. La câinii activi, care aleargă mult pe suprafețe dure, ghearele se pot toci în mod natural, dar totuși necesită verificare. Ghearele lungi pot provoca disconfort și probleme de postură.

În general, îngrijirea Norwegian Lundehund nu necesită proceduri exotice, dar regularitatea și atenția la detalii sunt cheia sănătății și fericirii sale.

Dresajul Norwegian Lundehund poate fi o adevărată provocare, dar în același timp și o experiență extrem de gratifiantă. Acești câini, la fel ca multe alte rase primitive, trăiesc după legile haitei, unde există o ierarhie clară. Pentru ca lundehundul să asculte și să se supună, trebuie să deveniți pentru el o autoritate incontestabilă și liderul „haitei”. Dacă omul ocupă poziția principală, atunci câinele va asculta și va executa cu siguranță comenzile stăpânului său.

Socializarea timpurie – cheia succesului

• De la o vârstă fragedă, cățelușul Norwegian Lundehund trebuie să fie familiarizat cu diverși oameni, locuri, sunete și alte animale. Acest lucru îl va ajuta să crească un câine încrezător, echilibrat și bine adaptat.
• Participarea la cursuri pentru cățeluși (școli pentru cățeluși) este extrem de utilă, deoarece aceasta nu este doar socializare, ci și primii pași în învățare.
• În ciuda prieteniei lor față de oameni, fără o socializare adecvată, pot fi timizi sau excesiv de precauți față de străini.

Consecvență și întărire pozitivă

• Răbdarea și perseverența – sunt cei mai buni aliați ai voștri. Lundehunzii sunt inteligenți, dar pot fi încăpățânați. Antrenamentele scurte, frecvente, cu multe laude și recompense, funcționează cel mai bine.
• Utilizați întărirea pozitivă. Strigătele și pedepsele fizice doar vor distruge încrederea și vor face câinele și mai încăpățânat sau temător.
• Nu lăsați cățelușul să vă tragă înainte când este în lesă. Câinele ar trebui să meargă întotdeauna lângă persoană sau puțin în spate. Această comandă „Lângă” este foarte importantă, mai ales pentru câinii cu un instinct de vânătoare atât de puternic ca al lundehundului. Nu vă lăsați niciodată câinele să treacă înaintea voastră, acest lucru va însemna că el este șeful.
• Este important să stabiliți reguli și limite clare de la bun început. Nu permiteți câinelui să doarmă în locul vostru (pat sau canapea, dacă nu doriți acest lucru) și să cerșească mâncare de la masă. Acest lucru ajută la menținerea statutului vostru de lider.

Dezvoltarea instinctelor de vânătoare în direcția corectă

Deoarece Norwegian Lundehund are un instinct puternic de vânătoare, este important să canalizăm această energie într-o direcție constructivă:

• Agilitate: Lundehunzii vor fi încântați dacă vă veți ocupa cu ei de agilitate. Alergatul rapid cu obstacole va fi nu doar pe placul animalului vostru de companie, ci și al vostru. Câinele va avea un scop în viață, iar voi veți fi mândri de animalul vostru inteligent, agil și rapid. Acest lucru dezvoltă excelent condiția fizică și inteligența.
• Jocuri de căutare: Ascunderea jucăriilor sau a gustărilor, precum și participarea la „munca nasului” (căutarea olfactivă) le satisfac excelent nevoia de a căuta și explora.
• Alte sporturi: Frisbee, dog-frisbee, coursing (imitarea vânătorii de iepure mecanic) sunt, de asemenea, excelente pentru această rasă.

Amintiți-vă că un Norwegian Lundehund bine educat și socializat – este un prieten devotat, vesel și ascultător, care vă va aduce multă bucurie în viață.

Nutriția Norwegian Lundehund joacă un rol critic în menținerea sănătății sale, în special având în vedere predispoziția rasei la „sindromul Lundehund” (limfangiectazie). Pentru ca organele digestive să funcționeze ca un ceas, alimentația trebuie să fie maxim echilibrată, să conțină cantitatea necesară de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și substanțe minerale.

Principii de bază ale unei diete sănătoase:

• Proteine de înaltă calitate: Carnea este principala sursă de proteine și ar trebui să constituie o parte semnificativă a dietei câinelui. Alegeți tipuri de carne slabă: carne de cal, vită, curcan, iepure. Carnea trebuie tăiată în bucăți mici. Carnea sub formă de carne tocată este mai greu de digerat de organismul animalului, deoarece nu stimulează aparatul masticator și enzimele digestive la fel ca bucățile.
• Organe: Este util să dați organe (ficat, rinichi, inimă, stomac), care sunt o sursă de vitamine și minerale.
• Carne de pasăre: Lundehundul nu va refuza carnea de pasăre (pui, curcan), dar rețineți că oasele de pasăre sunt interzise câinilor, ele nu se digeră și pot răni esofagul.
• Pește: Câinii de pufin iubesc foarte mult peștele, și li se poate da de câteva ori pe săptămână. Cel mai bine este dacă peștele este de mare (cod, merluciu, pollock), curățat în prealabil de oase mari. În peștele de râu sunt multe oase mici, care pot fi periculoase.
• Produse lactate fermentate: Foarte utile pentru câine sunt produsele lactate fermentate (chefir, iaurt natural, brânză de vaci), care conțin calciu și proteine ușor digerabile. Laptele pur este slab digerat de câinii adulți și poate provoca tulburări digestive. Poate fi adăugat doar în cantități mici la terciul deja gătit.
• Cereale: Cele mai utile cereale sunt orezul, hrișca și ovăzul. Acestea sunt o sursă de carbohidrați și fibre. Gătiți-le în apă sau în supă slabă.
• Legume, fructe și verdeață: Nu uitați să vă hrăniți animalul de companie cu fructe, legume și verdeață, ele sunt bogate în vitamine, minerale și fibre. Acestea trebuie administrate sub formă pasată, cu o cantitate mică de ulei vegetal (de in, de floarea-soarelui, de măsline) sau smântână pentru o mai bună absorbție a vitaminelor liposolubile.

Alegerea între alimentația naturală și hrana gata preparată

Pentru Norwegian Lundehund se poate alege atât alimentația naturală, cât și hrana uscată sau umedă de înaltă calitate. Principalul este stabilitatea și calitatea.

• Alimentația naturală: Necesită o planificare atentă și menținerea echilibrului pentru a asigura toți nutrienții necesari. Este nevoie de consultarea cu un dietetician veterinar.
• Hrana gata preparată: Alegeți hrana de clasă premium și super-premium, destinată digestiei sensibile sau hipoalergenică. Este important ca hrana să fie de înaltă calitate și să nu conțină aditivi inutili.

Suplimente vitaminice și minerale

Chiar și cu o alimentație naturală echilibrată, câinii nu primesc întotdeauna cantitatea necesară de vitamine și minerale, de aceea pot necesita complexe vitaminice suplimentare. Consultați obligatoriu medicul veterinar despre ce vitamine și suplimente sunt necesare câinelui vostru, luând în considerare vârsta, starea de sănătate și nivelul de activitate. Alegerea independentă poate fi dăunătoare.

Monitorizarea regulată a greutății și a stării generale a câinelui, precum și vizitele periodice la veterinar, vor ajuta la identificarea și corectarea în timp util a oricăror probleme legate de alimentație.

Ca orice rasă, Norwegian Lundehund are propriile avantaje și dezavantaje, care ar trebui luate în considerare înainte de a adopta un astfel de animal de companie unic.

Avantajele rasei:

• Trăsături anatomice unice: Șase degete, articulații flexibile și urechi care se închid fac din această rasă o adevărată minune a naturii și un obiect de admirație.
• Caracter afecțios și devotat: Lundehunzii se atașează foarte mult de stăpânii lor, sunt companioni blânzi și iubitori, se înțeleg excelent cu copiii.
• Inteligență ridicată: Sunt inteligenți și perspicace, învață rapid (deși pot fi încăpățânați), ceea ce îi face participanți excelenți la sporturile canine.
• Rezistență și energie: Ideali pentru persoanele active care iubesc plimbările lungi, drumețiile și diverse tipuri de activitate fizică. Sunt parteneri neobosiți pentru aventuri.
• Non-agresivi: De obicei nu manifestă agresivitate față de oameni, ceea ce îi face siguri pentru familie.
• Înotători excelenți: Adaptările lor la mediul acvatic îi fac înotători remarcabili, care adoră apa.
• Raritate și exclusivitate: Posesia unui Norwegian Lundehund este o oportunitate de a avea un câine cu adevărat unic, care atrage atenția și trezește interesul.

Dezavantajele rasei:

• Predispoziția la „sindromul Lundehund”: Aceasta este o boală genetică gravă a sistemului digestiv, care necesită un control atent al alimentației și poate necesita un tratament pe termen lung. Acesta este cel mai mare risc asociat cu sănătatea rasei.
• Instinct puternic de vânătoare: În special în ceea ce privește păsările. Aceasta poate fi o problemă într-o casă cu păsări domestice sau în timpul plimbărilor fără lesă în locuri aglomerate cu păsări.
• Nevoia de activitate fizică ridicată: Pentru un locuitor de oraș fără posibilitatea de a asigura zilnic sarcini lungi și intense, lundehundul poate deveni o sursă de probleme (comportament distructiv, lătrat excesiv).
• Încăpățânarea în dresaj: Necesită un proprietar consecvent, răbdător și încrezător, care să poată deveni lider. Ei nu întotdeauna încearcă să facă pe plac și pot testa limitele permise.
• Năpârlire: Năpârlesc puternic de două ori pe an, ceea ce necesită periere regulată pentru a menține curățenia în casă și sănătatea blănii.
• Raritatea rasei: Aceasta înseamnă că găsirea unui cățeluș de la crescători de încredere poate fi dificilă și de lungă durată, iar costul cățelușilor poate fi ridicat.

Înainte de a lua decizia de a adopta un Norwegian Lundehund, este important să cântăriți cu atenție toți acești factori și să evaluați dacă veți putea satisface toate nevoile acestei rase unice.

• Șase degete la lăbuțe: Norwegian Lundehund – una dintre puținele rase de câini din lume care are polidactilie – adică mai mult de cinci degete la fiecare labă. De obicei, sunt șase degete funcționale, care le oferă o aderență extraordinară pe suprafețele stâncoase. Această particularitate este fixată genetic.
• Numele „Lundehund” înseamnă literalmente „câine-bufniță de mare”. Acest nume indică scopul lor inițial – vânătoarea de pufini atlantici, care își fac cuibul în galerii stâncoase greu accesibile.
• Flexibilitate extraordinară: Lundehunzii pot răsuci lăbuțele din față aproape la un unghi drept, le pot deschide complet în lateral, ca un om care își întinde brațele, ceea ce le permite să se prindă de pietre și să manevreze în crăpături înguste. De asemenea, pot da capul pe spate atât de mult încât să atingă spatele, ceea ce îi ajută să se strecoare în locuri strâmte.
• Urechi „impermeabile”: Urechile lor au o capacitate unică de a se închide, lipindu-se strâns de cap, ceea ce protejează canalul auditiv de apă și murdărie în timpul înotului sau al târârii în galerii.
• Valoare istorică: Norwegian Lundehund este considerat una dintre cele mai vechi rase din Europa de Nord, iar trăsăturile sale anatomice sunt un exemplu de evoluție adaptativă unică.
• Au fost pe cale de dispariție: La mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu schimbarea metodelor de vânătoare a pufinilor și răspândirea plaselor, nevoia de lundehunzi a scăzut, iar rasa s-a aflat pe cale de dispariție. A fost salvată doar datorită eforturilor unui mic grup de entuziaști din Norvegia.
• Surse de energie: În ciuda dimensiunilor lor mici, sunt câini foarte energici și rezistenți. Pot alerga, se juca și explora ore în șir, demonstrând o rezervă inepuizabilă de energie, similară cu câinele islandez.
• Sindromul Lundehund: Așa cum am menționat anterior, predispoziția la o tulburare digestivă unică, „sindromul Lundehund”, este unul dintre cele mai cunoscute, deși triste, fapte despre rasă. Aceasta este o problemă genetică, la studierea căreia lucrează oamenii de știință.
• Alpiniști minunați: Datorită lăbuțelor lor speciale și flexibilității, lundehunzii sunt adevărați maeștri în cățăratul pe stânci și pante abrupte, ceea ce a fost o abilitate indispensabilă pentru vânătoare.