Caniche (Mare sau Standard)

Deși Caniche-ul standard este astăzi câinele național al Franței, istoria sa este un subiect de controversă, iar rădăcinile sale duc în Germania. Numele rasei provine din cuvântul german „pudeln”, care înseamnă „a se bălăci în apă”. Acest lucru indică direct scopul lor inițial. Caniche-ii mari au fost dezvoltați ca retrieveri de apă – câini care recuperau vânatul împușcat (în special rațe) din apă pentru vânători.

Blana lor unică, care astăzi este un punct de atracție în expoziții, avea o semnificație pur practică. Buclele dese protejau câinele de apa rece. Celebrele tunsori, cum ar fi „leu”, au apărut tot din motive practice: blana era lăsată pe piept și articulații (pentru a proteja organele vitale și membrele de hipotermie și artrită), iar restul corpului era tuns pentru a facilita înotul.

Din Germania, rasa a ajuns în Franța, unde a fost foarte apreciată pentru inteligența și capacitatea sa de învățare. Francezii au început să-i folosească nu numai la vânătoare, ci și în spectacole de circ, unde talentul artistic al Caniche-ilor s-a dezvăluit pe deplin. Tocmai în Franța rasa și-a câștigat reputația aristocratică și aspectul elegant. Au fost folosiți și pentru vânătoarea de trufe, datorită mirosului lor ascuțit. Ulterior, au fost dezvoltate versiuni mai mici ale rasei pentru rolul de companioni.

Caniche-ul mare sau standard este un câine cu o constituție elegantă, armonioasă și proporțională. El dă impresia unui câine inteligent, alert și activ. Mersul său este ușor și elastic. Este cea mai mare dintre cele patru varietăți de Caniche.

Capul și botul

Caniche-ul are un cap uscat, în formă de pană, care pare proporțional cu corpul. Craniul este ușor convex. Trecerea de la frunte la botul puternic este accentuată, dar nu bruscă. Botul este lung, drept, nu ascuțit. Buzele sunt uscate, strânse. Mușcătura este în foarfecă. Ochii sunt migdalați, plasați ușor oblic. Culoarea ochilor este închisă – de la negru la maro închis sau chihlimbar închis, în funcție de culoare. Urechile sunt lungi, plate, atârnând de-a lungul obrajilor, acoperite cu blană deasă și ondulată.

Corpul și coada

Gâtul este puternic, ușor curbat, de lungime medie. Spatele este scurt, drept. Zona lombară este musculoasă și puternică. Pieptul este adânc, moderat de lat. Abdomenul este supt. Coada este prinsă sus, anterior era adesea cupată, dar acum în multe țări acest lucru este interzis, iar coada naturală este norma. Câinele o poartă vesel, ușor oblic.

Blana și culorile Caniche-ului mare

Blana este principala caracteristică distinctivă a rasei. Nu are subpar și este considerată hipoalergenică, deoarece aproape nu năpârlește (firele de păr moarte rămân prinse în bucle, în loc să cadă pe podea). Există două tipuri de blană:

• Blana creață: Foarte deasă, elastică, fină, pufoasă. Formează bucle uniforme.
• Blana șnur: De asemenea, deasă și fină, dar formează șnururi caracteristice de aceeași lungime (cel puțin 20 cm). Acest tip de blană este mai rar și necesită îngrijire specifică.

Standardul recunoaște doar culori uniforme (monocolore). Acestea includ: negru, alb, maro (o nuanță profundă, caldă), argintiu (gri), apricot și roșu. Alte culori, cum ar fi phantom, harlequin sau pătate, nu sunt recunoscute de standardul FCI, dar există.

Pe lângă Caniche-ul standard, există încă trei varietăți de dimensiuni recunoscute de FCI, care diferă doar prin înălțime: Caniche mediu (35-45 cm), Caniche miniatural (28-35 cm) și Caniche toy (până la 28 cm).

Reputația de „clovn de circ” sau „aristocrat delicat” este doar o mică parte a caracterului complex al Caniche-ului mare. În primul rând, este un câine incredibil de inteligent. În majoritatea clasamentelor de inteligență canină, Caniche-ii ocupă constant locul al doilea (după Border Collie). Acest lucru înseamnă că învață cu o viteză fulgerătoare – atât lucruri bune, cât și rele. Ei au nevoie de stimulare mentală constantă.

Caniche-ul mare este un companion activ, jucăuș și devotat. Este foarte orientat spre om și aspiră să fie un membru cu drepturi depline al familiei. Suportă greu singurătatea și pot suferi de anxietate de separare dacă sunt lăsați singuri pentru mult timp. Acesta nu este un câine care va fi fericit într-un țarc sau legat cu un lanț.

Datorită trecutului lor de vânătoare, Caniche-ii standard au multă energie, mai ales la o vârstă fragedă. Adoră plimbările, jocurile, înotul și orice activitate comună cu stăpânul. Cu o socializare adecvată, se înțeleg de minune cu copiii (deși, din cauza dimensiunii mari, pot împinge accidental un copil mic) și cu alte animale de companie. Pot avea instincte de protecție și pot fi buni paznici, care vor avertiza vocal despre străini, dar agresiunea nu este tipcă pentru ei.

Ca orice rasă, Caniche-ul mare are avantajele și dezavantajele sale. Este important să le evaluați realist înainte de a lua o decizie cu privire la un astfel de animal de companie.

Întreținerea unui Caniche standard este o responsabilitate serioasă, care necesită timp și investiții financiare, mai ales când vine vorba de îngrijirea blănii.

Grooming: îngrijirea blănii Caniche-ului

Acesta este cel mai complicat aspect al îngrijirii. Caniche-ul TREBUIE periat zilnic. Blana lor nu năpârlește, dar firele de păr moarte se încurcă în bucle, formând instantaneu câlți. Câlții nu doar strică aspectul – ei trag de piele, provocând durere, iritații și pot duce la infecții grave ale pielii. Periajul trebuie făcut temeinic, până la piele, folosind un pieptene special și o perie.

Pe lângă periajul zilnic, Caniche-ul are nevoie de o tunsoare profesională la fiecare 4-8 săptămâni. Acest lucru poate fi costisitor, așa că unii proprietari învață să-și tundă singuri câinii. Există o mulțime de opțiuni de tunsori: de la „sport” practic (blană scurtă pe tot corpul) la tunsori complexe de expoziție, cum ar fi „continental” sau „leu scandinav”. Chiar dacă țineți câinele „pentru suflet” și alegeți o tunsoare scurtă, aceasta necesită totuși o reînnoire regulată.

Spălarea Caniche-ului ar trebui făcută la fiecare sesiune de îngrijire, folosind un șampon și un balsam de calitate pentru a facilita descurcarea. Spre deosebire de Bichonul Maltez, a cărui blană este pur și simplu lungă, blana creață a Caniche-ului necesită o uscare temeinică cu un uscător (compresor) și periere simultană, pentru a nu se încurca din nou.

Îngrijirea ochilor, urechilor și ghearelor

Urechile lungi și atârnânde ale Caniche-ului creează un mediu cald și umed, ideal pentru dezvoltarea infecțiilor uriculare (otitelor). Este necesar să inspectați regulat urechile (o dată pe săptămână), să le curățați cu o loțiune specială și să îndepărtați părul care crește în interiorul canalului auditiv (acest lucru îmbunătățește ventilația). Ochii trebuie șterși zilnic pentru a evita urmele de lacrimi, mai ales la câinii de culoare deschisă. Ghearele se taie la fiecare 2-3 săptămâni, dacă nu se tocesc singure.

Îngrijirea dinților

Caniche-ii, în special varietățile mai mici, sunt predispuși la formarea tartrului și la parodontoză. Caniche-ii mari necesită de asemenea atenție. Obișnuiți puiul de mic cu periajul dinților cu o periuță și o pastă specială pentru câini. Este de dorit să faceți acest lucru de mai multe ori pe săptămână. Este mult mai ieftin și mai sigur decât o curățare profesională sub anestezie la veterinar în viitor.

În ciuda aspectului aristocratic, Caniche-ul standard este, în general, o rasă robustă, cu o speranță de viață de 12-15 ani. Cu toate acestea, ca mulți câini de rasă pură, ei au o predispoziție la o serie de boli determinate genetic. Crescătorii responsabili își testează câinii pentru aceste probleme, ceea ce reduce riscul apariției lor la pui.

Cele mai frecvente probleme de sănătate la Caniche-ii mari includ:

• Boala Addison (hipoadrenocorticism): O boală endocrină gravă, în care glandele suprarenale nu produc suficienți hormoni. Simptomele pot fi vagi (letargie, vărsături, scădere în greutate), ceea ce complică diagnosticul.
• Torsiunea gastrică (dilatație și volvulus gastric sau GDV): O afecțiune care pune viața în pericol, caracteristică câinilor cu piept adânc. Stomacul se umple cu gaz și se poate răsuci. Necesită intervenție veterinară imediată.
• Displazia de șold: Dezvoltarea anormală a articulației șoldului, care duce la durere și artrită.
• Adenita sebacee (SA): O boală autoimună a pielii care afectează glandele sebacee. Duce la căderea părului (alopecie), mătreață, miros neplăcut. Aceasta este, probabil, acea „pierdere a blănii” menționată în descrierile vechi.
• Atrofia retiniană progresivă (PRA): O boală degenerativă a ochilor care duce la orbire.
• Epilepsia: O tulburare neurologică care provoacă convulsii.
• Probleme cu glanda tiroidă (hipotiroidism).

Prevenția constă în alegerea unui pui din părinți verificați, cu teste de sănătate, o alimentație corectă, activitate suficientă și controale veterinare regulate.

Dresajul unui Caniche mare este atât o plăcere, cât și o necesitate. Mintea lor ageră absoarbe totul nou ca un burete. Ei învață extrem de repede și obțin o satisfacție sinceră din procesul de învățare și interacțiunea cu stăpânul. Cel mai bine funcționează întărirea pozitivă – laude, recompense și jocuri.

Datorită inteligenței lor ridicate, se plictisesc repede de repetarea monotonă. Antrenamentele trebuie să fie scurte, variate și interesante. Caniche-ul standard nu este doar un câine de companie, este un câine de lucru într-un „ambalaj” elegant. Ei au nevoie de o „muncă”. Ei obțin succese uriașe în sporturi canine precum:

• Agility
• Obedience (ascultare)
• Freestyle (dans cu câini)
• Retrieving (aport, în special din apă)
• Nosework (detecție de mirosuri)

Sunt incredibil de deștepți, adesea plasați pe locul al doilea în clasamentele de inteligență canină, și dornici să-i facă pe plac stăpânului. Acest lucru îi face elevi excelenți, dar înseamnă și că au nevoie de muncă mentală pentru a nu se plictisi – spre deosebire de companioni mai independenți, cum ar fi Coton de Tulear. Fără stimulare mentală, inteligența lor poate lua o turnură nedorită: vor învăța să deschidă uși, să fure mâncare de pe masă sau vor găsi alte modalități de a se distra.

Caniche-ul standard este o rasă cu energie ridicată. Nu vă lăsați păcăliți de aspectul lor grațios. Au nevoie de plimbări zilnice lungi (minimum 1-1.5 ore pe zi) cu posibilitatea de a alerga liber într-un loc sigur. Aceasta este în plus față de plimbările mai scurte.

Adoră jocurile de „aducere”, alergările lungi cu stăpânul, drumețiile. Și, desigur, înotul. Majoritatea Caniche-ilor mari iubesc apa în mod instin-ctiv și sunt înotători excelenti. Acesta este un exercițiu fizic ideal pentru ei, care nu suprasolicită articulațiile. Asigurarea unei activități suficiente este cheia pentru un câine calm și fericit acasă.

Alimentația corectă este cheia sănătății și a unei blănuri frumoase pentru Caniche. Puteți alege fie o hrană uscată de înaltă calitate (clasa super-premium sau holistică), fie o dietă naturală echilibrată. Pentru Caniche-ul mare, este deosebit de important să nu fie supraalimentat pentru a evita problemele articulare.

În cazul alimentației naturale, baza dietei (aproximativ 50-70%) ar trebui să fie carne slabă: vită, curcan, pui (dacă nu există alergie), iepure. Nu merită să tocați carnea, mai bine tăiați-o în bucăți – este benefic pentru dinți și digestie. Carnea crudă poate fi opărită. La carne se adaugă:

• Organe (ficat, inimă, stomace) – de 1-2 ori pe săptămână.
• Pește de mare (fără oase) – în locul cărnii de 1-2 ori pe săptămână.
• Cereale (hrișcă, orez, uneori ovăz) – aproximativ 15-25%.
• Legume și fructe (morcov, dovleac, dovlecel, mere, verdețuri) – aproximativ 15-20%. Este mai bine să le dați rase sau ușor înăbușite cu o picătură de ulei (pentru asimilarea vitaminelor liposolubile).
• Produse lactate fermentate (chefir, brânză de vaci degresată) și ouă (de 1-2 ori pe săptămână).

Important: pentru a evita riscul de torsiune gastrică (GDV), hrăniți câinele de 2 ori pe zi (nu o dată!) și nu vă jucați niciodată activ sau nu-l plimbați imediat după masă. Lăsați-l să se odihnească cel puțin o oră.

• Câinele național al Franței. În ciuda rădăcinilor germane, Franța este cea care a făcut din Caniche ceea ce este, iar în 1936 rasa a fost recunoscută oficial ca fiind națională.
• Vânători de trufe. Datorită mirosului lor ascuțit și ascultării, Caniche-ii (în special cei de dimensiuni mai mici) au fost folosiți de secole pentru a găsi ciupercile scumpe – trufele.
• Vedete de circ. Inteligența și dorința lor de a face pe plac i-au făcut artiști ideali. Au fost vedete ale circurilor ambulante din întreaga Europă.
• Câini de război. În timpul războaielor mondiale, Caniche-ii au servit în armată, livrând mesaje, căutând răniți și chiar păzind obiective.
• Semnificația tunsorilor de expoziție. După cum s-a menționat, tunsorile extravagante aveau o semnificație practică. „Pompoanele” de pe lăbuțe și coadă protejau articulațiile și vârful cozii de frig, iar blana rasă facilita înotul.
• Favoriții celebrităților. Caniche-ii au fost favoriții multor persoane celebre, inclusiv Elvis Presley, Marilyn Monroe, Winston Churchill și Grace Kelly.

Caniche-ul standard năpârlește mult?

Nu, practic deloc. Acesta este avantajul lor uriaș. Firele de păr moarte rămân prinse în blana creață. Dar acesta este și motivul pentru care trebuie periați zilnic – altfel, aceste fire de păr care nu au căzut formează câlți.

Este Caniche-ul mare potrivit pentru viața la apartament?

Da, dar cu o condiție importantă: suficient efort fizic și mental. Acasă, Caniche-ul standard este de obicei calm și îi place să stea la picioarele stăpânului. Dar dacă nu i se oferă o modalitate de a-și descărca energia afară, poate începe să „distrugă” apartamentul din plictiseală.

Caniche-ii mari se înțeleg bine cu copiii și alte animale?

Da, de obicei foarte bine. Sunt jucăuși și răbdători, ceea ce îi face companioni excelenti pentru copii (întotdeauna sub supravegherea adulților, deoarece câinele este mare). De asemenea, coexistă pașnic cu alți câini și pisici, mai ales dacă au crescut împreună sau au fost socializați corespunzător.

Cât costă un Caniche standard și întreținerea acestuia?

Dar costul puiului este doar începutul. Principalul post de cheltuieli este îngrijirea (grooming). Adăugați la aceasta hrana de calitate, controalele veterinare și costurile de dresaj. Este o rasă cu un cost de întreținere ridicat. Pregătiți-vă să așteptați: la crescătoriile serioase cuiburile sunt rezervate cu mult timp înainte.