Istoria originii: de la păstor la companion
Istoria Câinelui de apă spaniol este învăluită în mister și ajunge până în antichitate. Se crede că aceasta este una dintre cele mai vechi rase, care a devenit strămoșul multor alți câini de apă. Există câteva teorii cu privire la originea sa. Cea mai populară dintre ele susține că strămoșii acestor câini au ajuns în Peninsula Iberică din Africa de Nord împreună cu maurii în secolul al VIII-lea. O altă versiune leagă apariția lor de comercianții turci, care au adus câini creți pentru paza turmelor lor.
Indiferent de originea exactă, rasa s-a înrădăcinat puternic în regiunile rurale ale Spaniei, în special în Andaluzia. Aici a fost apreciată pentru versatilitate. Câinele de apă spaniol a fost un păstor neobosit, care conducea cu iscusință turmele de oi și capre, protejându-le de prădători. În același timp, pescarii îl foloseau pentru ajutor pe mare: câinele scotea din apă peștii căzuți din plase, ajuta la acostarea bărcilor, ducând frânghiile la mal, și chiar vâna păsări de apă.
Odată cu industrializarea agriculturii în secolul XX, nevoia de astfel de câini universali a incept să scadă, iar rasa s-a trezit în pragul dispariției. Renașterea a început în anii 1970 datorită entuziaștilor Antonio García Pérez și Santiago Montesinos. Ei au călătorit prin colțurile îndepărtate ale Andaluziei, cumpărând de la păstori cei mai buni reprezentanți ai rasei pentru a începe un program de reproducere. Eforturile lor au fost încununate de succes: în 1985, Clubul Regal Spaniol de Canicultură (RSCE) a recunoscut oficial rasa, iar în 1999 a fost recunoscută și de Federația Chinologică Internațională (FCI).
Cum arată Câinele de apă spaniol: standard și aspect exterior
Câinele de apă spaniol este un câine de talie medie, cu o constituție robustă, atletică, dar nu greoaie. Aspectul său denotă forță, rezistență și agilitate. Proporțiile corpului sunt armonioase, cu un trunchi ușor alungit.
- Capul: Masiv, cu craniul plat. Trecerea de la frunte la bot este marcată, dar lină. Trufa este mare, iar culoarea ei se armonizează cu nuanța principală a blănii.
- Ochii: Expresivi, ușor oblici, de culoare de la alună până la castaniu. Privirea este inteligentă și atentă.
- Urechile: De înălțime medie, formă triunghiulară, lăsate.
- Corpul: Linia superioară dreaptă, spatele puternic, pieptul adânc și lat, asigurând un volum pulmonar mare. Abdomenul este moderat supt.
- Coada: Cuparea cozii se practica tradițional, dar acum este interzisă în multe țări. Unii căței se nasc cu coada scurtă în mod natural (bobtail).
- Membrele: Puternice, drepte, cu o musculatură bine dezvoltată. Labele sunt compacte, rotunjite, asemănătoare cu cele de pisică, cu pernuțe rezistente.
Blana unică: șnururi și îngrijire
Cea mai distinctivă trăsătură a rasei este blana sa. Aceasta este întotdeauna creață și are o textură lânoasă. Odată cu vârsta, dacă nu este tunsă și nu este pieptănată, blana se adună în mod natural în șnururi sau dreaduri. La câinii tineri blana este scurtă și ondulată, dar cu timpul crește și formează șnururile caracteristice. Această structură a blănii proteja excelent câinele de umezeală și de variațiile tempraturilor în timpul muncii.
Important: Blana Câinelui de apă spaniol nu se piaptănă niciodată cu peria sau pieptenele. Acest lucru distruge structura naturală a șnururilor. Îngrijirea constă în separarea manuală periodică a șnururilor care încep să se unească la bază și tunsul regulat.
Culorile pot fi:
- Unicolore: alb, negru, maro (în diverse nuanțe).
- Bicolore: alb-negru (pătat) sau alb-maro (pătat).
Culorile tricolore, precum și negru cu bronz sau maro cu bronz sunt considerate inadmisibile conform standardului rasei.
