Caracterul rasei Thai Bangkaew Dog

Scurtă caracterizare a bangkaew-ului thailandez

Se cuvine făcută de la bun început o precizare care apare rar în descrierile de popularizare. Capitolul „SIZE” al standardului nr. 358 normează doar înălțimea la greabăn, și anume separat pentru masculi și separat pentru femele. Greutatea lipsește cu totul din document, iar durata de viață la fel. De aceea două rânduri ale tabelului de mai sus sunt marcate „în afara standardului”: sunt cifre care circulă prin îndrumare, nu o normă pe care arbitrul o verifică în ring. Dacă vedeți o descriere în care greutatea bangkaew-ului este dată „conform standardului FCI”, este o eroare a autorului acelei descrieri.

A doua precizare privește talia. Înălțimea masculului și cea a femelei sunt diferite în standard, iar contopirea lor într-un singur interval de tipul „41–55 cm” nu este admisibilă: limita de jos aparține femelelor, cea de sus masculilor, și niciun câine luat individual nu intră într-un asemenea interval „comun”. Citirea corectă este: mascul — de la 46 la 55 cm, femelă — de la 41 la 50 cm. Abaterile în ambele sensuri sunt trecute de standard la defecte.

Caracter și temperament

Capitolul „Behaviour/Temperament” al standardului nr. 358 ocupă două rânduri, iar aceste două rânduri contrazic imaginea obișnuită a „paznicului thailandez cu prag scăzut de neîncredere”. Cuvânt cu cuvânt, rasa este descrisă ca atentă, inteligentă, devotată, vigilentă și ascultătoare; mai departe se spune că rasa este ușor de dresat și că poate fi oarecum rezervată cu străinii. Utilizarea, în același document, este: câine de companie.

Este o corecție importantă și funcționează în ambele sensuri. Pe de o parte, bangkaew-ul chiar nu sare de gâtul oaspeților: rezerva față de străini este înscrisă în descrierea rasei, iar transformarea lui în răsfățatul general al locului de joacă nu are sens. Pe de altă parte, tot ce se scrie despre „paznicul înnăscut care nu are nevoie de dresaj de apărare” nu are temei în standard: nici paza, nici apărarea nu figurează printre utilizările rasei, iar o reacție excesivă la un străin este o însușire descalificantă, nu o virtute de rasă.

Rezerva nu este agresivitate

Diferența practică arată astfel. Un câine rezervat observă străinul, îl semnalează cu vocea sau cu postura, păstrează distanța și se întoarce la stăpân. Un câine cu o problemă nu ține distanța: înaintează, se fixează, nu comută. Primul comportament este normal la bangkaew și trebuie știut citit; al doilea este un motiv să lucrezi cu un specialist, nu să explici totul prin „rasă”. O rasă cu vigilență pronunțată iartă o greșeală de socializare mai greu decât una flegmatică — și tocmai în asta stă adevărata dificultate a bangkaew-ului pentru un începător.

În familie

În cercul alor săi, bangkaew-ul este un câine sociabil, orientat spre om, căruia îi plac activitățile împreună și care suportă greu viața „singur în curte”. Atașamentul față de o singură persoană este mai puternic decât la multe grupe de rase — o observație frecventă a proprietarilor de câini primitivi și aborigeni, deși nimeni nu a măsurat-o ca normă de rasă. Cu copiii, ca la orice câine de talie medie, se aplică regula obișnuită: joacă sub supravegherea unui adult, iar câinele trebuie să aibă un loc în care copilul nu intră.

Vocea

Bangkaew-ul este o rasă care își folosește bucuros vocea. Nu este un „defect de educație”, ci modul de comunicare al câinilor aborigeni vigilenți, iar el trebuie redirecționat, nu interzis: învățați câinele să întrerupă lătratul la comandă, îndepărtați cauza (vederea spre intrarea blocului, zgomotele de după ușă), asigurați-i efort suficient. În zonele urbane dens construite aceasta va fi cea mai vizibilă dificultate a conviețuirii cu rasa.

Dresaj și educație

Standardul o spune direct: „The breed is easy to train” — rasa este ușor de dresat, iar ascultarea este menționată printre însușirile ei. Aceasta arată încă o dată cât de prudent trebuie tratată imaginea populară a „primitivului încăpățânat pe care niciun dresaj nu-l prinde”. Originea aborigenă nu influențează capacitatea de a învăța, ci motivația: un asemenea câine întreabă „pentru ce”, se plictisește mai repede de repetițiile mecanice și lucrează mai bine atunci când înțelege sensul exercițiului.

1. Socializare timpurie. Este investiția principală într-o rasă cu vigilență pronunțată. Faceți-i cunoștință puiului cu oameni, suprafețe, sunete, trafic și câini adulți echilibrați, dozând impresiile astfel încât puiul să apuce să se liniștească între ele.
2. Întărire pozitivă. Recompensele, jocul și lauda dau un rezultat mai bun decât presiunea. Un câine vigilent sub presiune nu devine mai ascultător — devine mai închis.
3. Ședințe scurte și variate. Mai multe reprize scurte pe zi în locul uneia lungi; schimbați traseele, introduceți jocuri de căutare și de miros.
4. Lucrul cu declanșatorii. Lătratul la ușă, reacția la gard, păzitul castronului — la această rasă merită observate devreme și desfăcute împreună cu un specialist, înainte ca purtarea să se fixeze.
5. Reguli previzibile. Câinele are nevoie de un stăpân calm și consecvent, nu de un „lider de haită”. Regulile care se schimbă după dispoziție strică relația mai repede decât orice greșeală de tehnică.

După gradul de independență, bangkaew-ul este așezat adesea alături de cealaltă rasă thailandeză — Ridgeback-ul Thailandez. Asemănarea ține mai degrabă de tipul de motivație decât de origine, iar despre asta avem un capitol separat mai jos.

Avantajele și dezavantajele rasei