Inflamația glandelor la câine: simptome și recomandări

Glandele din corpul câinelui îndeplinesc numeroase funcții vitale, de la producerea de hormoni și enzime digestive până la secreții care ajută la marcarea teritoriului. Însă, ca orice alt organ, glandele sunt predispuse la inflamații, care pot provoca un disconfort considerabil și probleme grave de sănătate animalului tău. Recunoașterea la timp a simptomelor și înțelegerea cauzelor sunt cheia unui tratament reușit. Acest ghid analizează în detaliu cele mai frecvente tipuri de inflamație a glandelor la câine, simptomele lor și modul de tratare.

Inflamația sacilor anali: cauze, simptome, tratament

Inflamația sacilor anali, cunoscută și ca sacculită, este una dintre cele mai frecvente probleme pentru care stăpânii de câini ajung la veterinar. Acești doi saci mici, situați de o parte și de alta a anusului, produc o secreție cu miros puternic folosită la marcarea teritoriului. În mod normal, se golesc natural în timpul defecației.

Cauzele inflamației

Problemele apar când canalele sacilor se blochează, iar secreția nu poate ieși. Aceasta duce la stază, iritație și, în cele din urmă, la inflamație și infecție. Principalele cauze ale inflamației sacilor anali la câine includ:

• Consistența greșită a scaunului: Un scaun prea moale sau o diaree frecventă nu exercită suficientă presiune asupra sacilor pentru a-i goli.
• Alimentația: O dietă săracă în fibre poate duce la probleme de tranzit. Alergia alimentară poate fi și ea un factor favorizant.
• Obezitatea: Excesul de greutate poate îngreuna fizic golirea sacilor.
• Particularități anatomice: Unii câini, mai ales de rase mici (de exemplu chihuahua, toy terrier), au o predispoziție genetică spre canale înguste sau prost poziționate.
• Infecția secundară: Secreția stagnantă este un mediu ideal pentru înmulțirea bacteriilor.

Simptomele inflamației

Acest tip de inflamație a glandelor la câine se recunoaște destul de ușor după comportamentul caracteristic:

• „Mersul pe fund”: Câinele își târăște trenul posterior pe covor, iarbă sau podea, încercând să-și aline mâncărimea sau disconfortul.
• Lins excesiv: Animalul linge sau roade întruna zona de sub coadă.
• Durere și disconfort: Câinele poate scânci la defecație, poate evita să stea așezat sau poate deveni neliniștit.
• Miros neplăcut: Un miros puternic „de pește”, fără legătură cu defecația.
• Schimbări vizibile: Umflătură și roșeață de ambele părți ale anusului. În cazuri avansate se poate forma un abces care se sparge spre exterior, creând o rană (fistulă).

Diagnostic și tratament

Diagnosticul se pune de obicei pe baza examenului clinic și a palpării sacilor. Tratamentul depinde de stadiul bolii:

• Golirea manuală: În stadiile timpurii, medicul veterinar poate goli sacii manual. Nu se recomandă să faci asta singur fără instruire adecvată, deoarece poți leza țesutul.
• Spălare și antibiotice: Dacă secreția s-a îngroșat sau există semne de infecție, medicul spală cavitatea sacului cu o soluție antiseptică și poate introduce un antibiotic. Adesea se prescriu și antibiotice sistemice și antiinflamatoare.
• Tratarea unui abces: Dacă s-a format un abces, acesta trebuie deschis chirurgical, drenat și curățat temeinic.
• Dietoterapie: Ajustarea alimentației și adăugarea de fibre pentru normalizarea scaunului.
• Îndepărtarea chirurgicală (saculectomie): Când inflamația devine cronică și recidivează constant, făcând animalul să sufere, se poate recomanda îndepărtarea completă a sacilor anali.

Inflamația glandelor mamare, sau mastita

Mastita la cățea este inflamația uneia sau mai multor glande mamare. Apare cel mai des la cățelele care alăptează, dar poate apărea și în timpul unei sarcini false sau, rar, chiar la animale negestante.

Cauzele mastitei

• Infecția bacteriană: Este cea mai frecventă cauză. Bacteriile (adesea E. coli, stafilococi, streptococi) pătrund în glanda mamară prin canalul mamelonului. Riscul crește din cauza zgârieturilor de la ghearele puilor sau a condițiilor de adăpostire neigienice.
• Staza laptelui (galactostază): Dacă se produce prea mult lapte sau puii nu îl sug complet (de exemplu la înțărcarea precoce sau pierderea puieților), laptele stagnează. Aceasta creează presiune, lezează țesutul și devine un mediu propice pentru bacterii.
• Traumatism: O lovitură sau o leziune a glandei mamare poate declanșa un proces inflamator.

Simptomele mastitei

Simptomele pot varia de la ușoare la foarte grave:

• Schimbări ale glandelor mamare: Glandele afectate devin fierbinți, dure, umflate și dureroase. Pielea din jur se poate înroși sau chiar căpăta o nuanță albăstruie.
• Schimbări ale laptelui: Laptele poate deveni gros și gălbui și poate conține fulgi, puroi sau urme de sânge.
• Starea generală: Cățeaua devine apatică, moleșită și își pierde apetitul. Poate apărea febră mare.
• Comportament: Cățeaua poate refuza să alăpteze puii din cauza durerii sau, dimpotrivă, poate refuza să se îndepărteze de ei.
• Efectul asupra puilor: Puii hrăniți cu lapte infectat pot deveni neliniștiți și pot scânci, pot face diaree și pot lua greu în greutate.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul se bazează pe examinare, palparea glandelor și analiza simptomelor. Medicul veterinar poate preleva o probă de lapte pentru o cultură bacteriologică și un test de sensibilitate la antibiotice.

Tratamentul mastitei la cățea necesită o abordare complexă:

• Antibioterapie: Se prescriu antibiotice sigure pentru cățeaua care alăptează și pentru pui.
• Antiinflamatoare: Pentru a reduce durerea, umflătura și febra.
• Îngrijirea glandelor: Comprese calde înainte de alăptare (pentru a ușura scurgerea laptelui) și comprese reci între alăptări (pentru a reduce umflătura).
• Mulgerea laptelui: Dacă cățeaua nu poate alăpta, poate fi necesară mulgerea manuală atentă a laptelui stagnant din glandele afectate, pentru a reduce presiunea.
• Îngrijirea puilor: Dacă laptele este infectat, puii ar putea fi nevoie să fie trecuți temporar la hrănire artificială.
• Intervenție chirurgicală: În cazurile grave, când se formează un abces sau țesutul începe să moară (necroză), sunt necesare deschiderea chirurgicală, drenajul sau chiar îndepărtarea glandei mamare afectate (mastectomie).

Inflamația glandelor salivare: cauze, simptome, tratament

Inflamația glandelor salivare (sialadenita) la câini apare mai rar decât problemele glandelor anale sau mamare, dar poate fi la fel de gravă. Mai des, medicii veterinari se confruntă nu cu inflamația în sine, ci cu consecința ei sau cu o problemă asociată — un mucocel (chist salivar), în care saliva se acumulează sub piele din cauza lezării unui canal glandular. Totuși, este posibilă și o inflamație primară a glandelor salivare la câine.

Cauzele inflamației

• Traumatism: O leziune în timpul jocului, al unei încăierări sau la mâncatul obiectelor ascuțite (de exemplu bețe) poate leza o glandă salivară sau canalul ei.
• Infecție: O infecție bacteriană sau fungică poate pătrunde în glandă.
• Calculi salivari (sialoliți): Formarea de „pietre” într-un canal salivar care blochează scurgerea salivei.
• Boli mediate imun: În unele cazuri, sistemul imunitar al câinelui poate ataca din greșeală propriile glande salivare.
• Cauze idiopatice: Adesea, cauza exactă nu poate fi stabilită.

Simptomele inflamației

Simptomatologia depinde de glanda afectată (câinii au mai multe perechi — mandibulare, sublinguale, parotide, zigomatice).

• Umflătură: Cel mai evident simptom. Poate fi o umflătură moale, fluctuantă sub maxilar (glanda mandibulară) sau sub limbă (o ranulă). La inflamația glandei zigomatice, umflătura poate apărea sub ochi.
• Durere: Câinele poate simți durere la deschiderea gurii, la mestecat sau la palparea zonei afectate.
• Salivație (hipersalivație): Producție excesivă de salivă.
• Dificultăți la mâncat: Câinele poate refuza mâncarea, poate mânca cu prudență sau poate scânci în timp ce mănâncă.
• Febră și letargie: Într-un proces infecțios acut.

Diagnostic și tratament

Pentru diagnostic, medicul veterinar efectuează o examinare atentă a cavității bucale. O metodă-cheie este aspirarea lichidului din umflătură cu un ac fin (puncție-aspirație cu ac fin). Obținerea unei salive groase, filante, de culoarea mierii confirmă de obicei un mucocel. La sialadenită, conținutul poate fi purulent. Ecografia sau CT pot ajuta la vizualizarea glandei și a structurilor învecinate.

Tratamentul inflamației glandelor salivare la câine depinde de cauză:

• Antibiotice: Pentru o infecție bacteriană.
• Antiinflamatoare: Pentru a reduce durerea și umflătura. La bolile mediate imun pot fi necesari corticosteroizi.
• Intervenție chirurgicală (sialoadenectomie): Este cel mai frecvent și mai eficient tratament al mucocelului salivar. Constă în îndepărtarea completă a glandei salivare afectate și a canalului ei pentru a preveni recidiva. Celelalte glande compensează pierderea uneia.

Cele trei tipuri de inflamație a glandelor la câine

Tipul de glandă	Pe cine afectează cel mai des	Semn-cheie	Pericol dacă nu se tratează
Saci anali (sacculită)	Orice câine, mai ales rasele mici	„Mersul pe fund”, miros de pește, umflătură lângă anus	Abces, fistulă, cicatrizare
Mamare (mastită)	Cățele care alăptează și cu sarcină falsă	Glandă fierbinte, dură, dureroasă; lapte alterat	Gangrena glandei, sepsis, moartea puilor
Salivare (sialadenită, mucocel)	Rar, orice câine	Umflătură fluctuantă sub maxilar sau limbă, salivație	Chist care crește — risc de sufocare, pierdere în greutate

Care este riscul dacă nu tratezi inflamația?

Ignorarea simptomelor oricărei inflamații a glandelor la câine poate duce la complicații grave și uneori fatale. Ceea ce începe ca un disconfort minor se poate transforma rapid într-o urgență.

Riscuri la sacculita sacilor anali

Dacă inflamația sacilor anali la câine nu este tratată, secreția blocată se infectează și se dezvoltă un abces. Este o stare extrem de dureroasă. Abcesul crește până se sparge spre exterior prin pielea de lângă anus. Aceasta creează o rană deschisă și purulentă (fistulă) care necesită tratament îndelungat, spălături și o antibioterapie puternică. În cel mai rău caz, infecția se poate extinde la țesuturile din jur, iar inflamația cronică duce la cicatrizare, care face golirea sacilor și mai dificilă în viitor.

Riscuri la mastită

Consecințele unei mastite netratate la cățea pot fi catastrofale. În primul rând, este o amenințare directă pentru pui, care fie mor de foame (refuzând să bea laptele infectat), fie primesc odată cu el o doză de bacterii, ceea ce duce la sepsisul puilor („sindromul laptelui toxic”). Pentru cățeaua însăși, infecția poate duce la gangrena glandei mamare — țesutul începe să moară, devenind negru și rece. Cea mai periculoasă complicație este sepsisul sistemic, când bacteriile din lapte ajung în sângele mamei. Provoacă șoc septic și insuficiență de organe și se termină adesea fatal fără îngrijire de urgență agresivă.

Riscuri la inflamația glandelor salivare

Deși sialadenita sau mucocelul rareori pun viața în pericol, scad mult calitatea acesteia. Un chist salivar (mucocel) va continua să crească. Dacă este situat sub limbă (o ranulă) sau în faringe (un mucocel faringian), poate atinge o dimensiune care împiedică respirația sau înghițirea, creând un risc de asfixiere. Durerea cronică împiedică câinele să mănânce normal, ducând la pierdere în greutate și apatie.

Concluzii generale și prevenție

Inflamația glandelor la câine este un grup de afecțiuni care cere atenția stăpânului. Deși cauzele și localizarea diferă, un lucru este comun: un diagnostic precoce îmbunătățește mult prognosticul. Nu ignora niciodată simptomele inflamației glandelor la câine, cum ar fi un comportament neobișnuit (de exemplu „mersul pe fund”), umflături, durere, letargie sau schimbări de apetit.

Prevenția generală include:

• Controale veterinare regulate: Permit depistarea problemelor într-un stadiu timpuriu.
• O dietă echilibrată: O hrană de calitate cu suficiente fibre susține un tranzit și o consistență a scaunului normale, ceea ce este important pentru prevenirea sacculitei.
• Controlul greutății: Menținerea unei greutăți sănătoase reduce riscul multor probleme, inclusiv inflamația sacilor anali.
• Igiena: Deosebit de importantă pentru cățelele care alăptează. Un loc curat și uscat pentru mamă și pui reduce riscul de mastită.
• Atenția: Observă-ți animalul. Îi cunoști „norma” mai bine decât oricine. Orice abatere este un motiv să consulți un specialist.

Automedicația sau speranța că „trece de la sine” este o tactică periculoasă la inflamația glandelor. Doar un medic veterinar poate pune un diagnostic precis și prescrie un tratament potrivit care să-ți ajute animalul să se refacă repede și să evite complicații grave.

Întrebări frecvente

Ce este „mersul pe fund” — sunt mereu viermi?
Este când un câine își târăște fundul pe podea sau covor. Cauza cel mai adesea nu sunt viermii, ci sacii anali plini sau inflamați. Necesită un examen veterinar, nu doar un produs de deparazitare.

Pot să golesc singur sacii anali acasă?
Nu se recomandă fără instruire: se lezează ușor țesutul delicat și se introduce infecția, iar cu o tehnică greșită secreția este împinsă înăuntru în loc de afară. Mai bine lasă-l pe medicul veterinar.

De ce miroase câinele „a pește” sub coadă?
Este secreția sacilor anali. Un miros puternic și persistent în afara defecației este un semn că sacii sunt plini sau inflamați și trebuie verificați.

Este mastita periculoasă pentru pui?
Da. Laptele infectat provoacă „sindromul laptelui toxic” — diaree, slăbiciune și sepsis la pui. Uneori puieții trebuie trecuți temporar la hrănire artificială.

Cum pot preveni inflamația sacilor anali?
Suficiente fibre în dietă (un scaun mai ferm golește sacii natural în timpul defecației), controlul greutății și controale veterinare regulate, mai ales la rasele mici predispuse.