Dogo Argentinian

Istoria Dogo Argentinianului este o poveste despre visul și pasiunea unui singur om. Este indisolubil legată de numele a doi frați argentinieni – Antonio și Agustin Nores Martinez. Încă de la vârsta de 18 ani, Antonio, inspirat de ideea de a crea câinele perfect pentru vânătoarea de vânat mare specific Argentinei, și-a început munca de selecție. Scopul său a fost să dezvolte o rasă care să combine forța, rezistența, un simț olfactiv excelent, viteză și un curaj fără limite.

Baza noii rase a fost câinele de luptă local din Cordoba (Perro de Pelea Cordobes) – din păcate, o rasă dispărută în prezent, care era un metis de Mastiff Spaniol, Bull Terrier, Bulldog Englez de tip vechi și Boxer. Acești câini erau cunoscuți pentru curajul și combativitatea lor incredibilă, dar adesea erau agresivi față de alți câini și nu știau să lucreze în haită. Antonio a decis să-i „rafineze”, adăugând sânge de la zece alte rase, fiecare dintre ele contribuind cu trăsături dorite:

1. Pointer Englez — pentru un simț olfactiv ascuțit.
2. Ogarul Irlandez — pentru viteză și un caracter calm.
3. Dog German (arlechin) — pentru înălțime și forță mare.
4. Dog de Bordeaux — pentru fălci puternice.
5. Bull Terrier — pentru curaj și rezistență la durere.
6. Bulldog Englez — pentru piept lat și tenacitate.
7. Mastiff Spaniol — pentru putere și rezistență.
8. Boxer — pentru vivacitate și un contact mai bun cu omul.
9. Câinele de Munte de Pirinei — pentru blana albă ca zăpada și rezistența la diverse condiții meteorologice.
10. Dog German (fawn) – pentru consolidarea înălțimii și structurii.

Rezultatul acestei munci titanice a fost un câine versatil, capabil să urmărească prada ore întregi, apoi să se angajeze în luptă cu ea și să o rețină până la sosirea vânătorului. În 1964, rasa a fost recunoscută de Federația Chinologică Argentiniană, iar în 1973 a primit recunoaștere oficială din partea Federației Chinologice Internaționale (FCI), devenind prima și singura rasă argentiniană recunoscută oficial.

Dogo Argentinian – este atletul lumii canine. Are un corp puternic, masiv, dar în același timp armonios și proporționat, de tip mezomorfic. Este un câine cu o musculatură clar definită, bine vizibilă sub pielea întinsă.

• Cap: Masiv, cu un craniu puternic și un profil ușor convex. Trecerea de la frunte la bot este lină. Botul este de formă pătrată, cu fălci puternice. Buzele sunt uscate, strâns aderente.
• Nas: Mare, lat, cu nări bine dezvoltate, obligatoriu de culoare neagră.
• Urechi: Prinse sus, distanțate larg. Istoric, erau cupate, dându-le o formă triunghiulară. În multe țări, cuparea este interzisă, prin urmare, urechile naturale sunt lăsate, de lungime medie.
• Ochi: De mărime medie, migdalați, distanțați larg. Culoarea — de la maro închis la alună. Privirea este sigură și inteligentă.
• Gât: Foarte puternic, musculos, cu o ceafă pronunțată. Pe gât există pliuri libere de piele.
• Corp: Spatele este puternic și lat. Zona lombară scurtă, musculoasă. Pieptul este lat și adânc, asigurând un volum mare pentru plămâni.
• Coada: Lungă, groasă la bază, se subțiază spre vârf. În repaus este lăsată, în mișcare se ridică la nivelul spatelui sau puțin mai sus și se mișcă constant.
• Membre: Drepte, paralele, cu oase puternice și musculatură reliefată. Lăbuțele sunt compacte, strânse, cu pernuțe puternice.
• Blană: Scurtă, netedă, dreaptă și densă. La atingere este aspră. Lungimea medie a firelor de păr este de 1,5-2 cm. Nu are substrat, ceea ce face câinele sensibil la frig.
• Culoare: Exclusiv albă. Este permisă o singură pată neagră sau închisă la culoare pe cap („pata piratului”), care nu ar trebui să ocupe mai mult de 10% din suprafața capului.

La prima vedere, Dogo Argentinianul poate părea un animal impunător și chiar agresiv, dar aceasta este doar o mască de protecție. În realitate, sunt câini foarte prietenoși, plini de viață și loiali. Se atașează puternic de familia lor și sunt gata de orice pentru binele acesteia. Caracterul lor este o combinație unică de entuziasm de vânător, instinct de pază și tandrețe față de „ai lor”.

Dogo Argentinieni sunt foarte inteligenți și au o memorie excelentă. Învăță rapid comenzile, dar nu le plac repetițiile fără sens. Au nevoie de un stăpân cu o mână fermă, dar cu o inimă dreaptă. Brutalitatea și pedepsele fizice sunt inacceptabile pentru această rasă – pot duce la izolare sau, dimpotrivă, la agresiune. Prin aceasta, ei sunt similari cu alți molosși, cum ar fi Bulldogul American, care, de asemenea, au nevoie de un lider încrezător.

Față de copiii din familia lor, dogo-ii sunt foarte răbdători și tandri, devenind adesea adevărate „dădace” pentru ei. Cu toate acestea, din cauza dimensiunilor și forței lor, jocurile cu copiii mici ar trebui să aibă loc întotdeauna sub supravegherea adulților. Față de străini sunt precauți, dar fără agresiune excesivă, dacă nu simt o amenințare directă. Însă, față de alți câini, în special de același sex, pot manifesta dominanță. Socializarea timpurie și corectă este cheia pentru a crește un câine echilibrat și ascultător.

Înainte de a decide să iei un câine atât de serios, merită să evaluezi cu luciditate toate avantajele și dezavantajele rasei.

Dogo Argentinieni sunt, în general, o rasă sănătoasă și rezistentă, dar, la fel ca multe alte rase mari, au o predispoziție la anumite afecțiuni.

• Surditatea congenitală: Aceasta este cea mai frecventă problemă genetică la această rasă, legată de gena responsabilă pentru culoarea albă a blănii. Aproximativ 10% dintre dogo se nasc surzi la una sau ambele urechi. Crescătorii responsabili efectuează obligatoriu puilor testul BAER pentru a verifica auzul.
• Displazia de șold și de cot: O problemă comună în rândul câinilor mari și grei. Pentru profilaxie, este important să se controleze greutatea câinelui, să se asigure exerciții fizice adecvate, dar nu excesive în perioada de pui (evitarea săriturilor de la înălțime) și să se aleagă un pui de la părinți care au certificate de absență a displaziei.
• Alergii cutanate: Pielea albă a dogo-ilor este sensibilă la alergenii care pot fi prezenți în hrană, polenul plantelor sau înțepăturile de insecte. Se manifestă prin roșeață, mâncărime, erupții cutanate. Necesită alegerea unei diete și îngrijiri adecvate.
• Hipotiroidism: Producție insuficientă de hormoni tiroidieni. Apare rar, dar poate duce la creștere în greutate, apatie, probleme cu pielea și blana. Se diagnostichează prin analize de sânge și se corectează medicamentos.
• Arsuri solare: Din cauza culorii albe a blănii și a părului scurt, pielea dogo-ului este predispusă la arsuri solare, în special pe nas și urechi. În zilele însorite, este recomandat să se limiteze expunerea la soare direct sau să se folosească creme speciale de protecție solară pentru câini.

Profilaxia – înseamnă, înainte de toate, alegerea corectă a puiului de la un crescător verificat, o alimentație de înaltă calitate, vizite regulate la veterinar, vaccinări la timp și deparazitare.

Îngrijirea acestor câini este surprinzător de simplă. Blana lor scurtă nu necesită proceduri complicate. Este suficient să o periați o dată pe săptămână cu o perie de cauciuc sau o mănușă pentru a îndepărta firele moarte și a menține o strălucire sănătoasă. În timpul năpârlirii sezoniere (primăvara și toamna), procedura poate fi efectuată mai des. Baia câinelui este necesară doar la nevoie, folosind șampoane speciale pentru câini albi, pentru a evita îngălbenirea blănii.

O atenție deosebită trebuie acordată:

• Urechilor: Verificați regulat pavilioanele urechilor pentru murdărie, roșeață sau miros neplăcut. Curățați-le cu o soluție specială și discuri de vată.
• Ochilor: Inspectați ochii zilnic. Secrețiile mici din colțuri sunt normale și pot fi îndepărtate cu o cârpă curată, umezită în infuzie de mușețel sau apă simplă.
• Ghearelor: Dacă ghearele nu se tocesc natural în timpul plimbărilor pe suprafețe dure, trebuie tăiate cu o unghieră specială pentru rase mari, o dată sau de două ori pe lună.
• Dinților: Pentru profilaxia tartrului, oferiți câinelui regulat gustări dentare speciale sau periați-i dinții cu o periuță și pastă de dinți pentru câini.

Dogo Argentinieni pot fi ținuți în apartament, dar cu o condiție importantă – asigurarea plimbărilor zilnice lungi și active. Acesta nu este un câine de canapea. Are nevoie de cel puțin 2-3 ore de activitate pe zi: alergat, jocuri, exerciții. Fără suficientă activitate fizică, câinele poate deveni neascultător și poate începe să distrugă lucruri în casă.

Dresajul Dogo Argentinianului este o sarcină pentru un proprietar experimentat, răbdător și încrezător. Acești câini sunt inteligenți și învață rapid, dar instinctul lor înnăscut de dominanță necesită o conducere clară. Învățarea și socializarea trebuie să înceapă din prima zi în care puiul ajunge acasă.

Socializarea înseamnă familiarizarea puiului cu diverse persoane, animale, sunete, locuri și situații. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine echilibrat, care reacționează adecvat la mediul înconjurător. Dresajul ar trebui să se bazeze pe întărirea pozitivă – laude, recompense, jocuri. Argentinienii sunt foarte sensibili la nedreptate și brutalitate. Dacă sunt certați, se pot închide în ei înșiși și pot refuza să execute comenzi. Nu sunt la fel de ușor de educat ca, de exemplu, unele rase de lucru, și prin aceasta amintesc de alți paznici independenți, cum ar fi Dogo Canario.

Este foarte important să dezobișnuiți câinele de la o vârstă fragedă să ridice mâncare de pe stradă și să tragă în lesă. Se recomandă parcurgerea unui curs general de obediență cu un chinolog experimentat, familiarizat cu specificul rasei. Antrenamentul pentru normele de protecție (serviciul de pază și protecție) este posibil doar cu un câine cu o psihic stabilă și care execută perfect comenzile de obediență, și doar sub îndrumarea unui instructor profesionist.

Alimentația este baza sănătății și longevității animalului tău de companie. Pentru un câine mare și activ, cum este Dogo Argentinianul, dieta trebuie să fie bogată în calorii, proteine și echilibrată. Există două abordări principale în ceea ce privește hrănirea:

• Alimentația naturală: Baza ar trebui să fie carnea crudă (vită, curcan, pui) și organele (inimă, ficat, burtă). De asemenea, în dietă se adaugă produse lactate (brânză de vaci, chefir), ouă, pește de mare (fără oase), legume (morcov, dovleac, dovlecel) și o cantitate mică de cereale (orez, hrișcă). Este important să se adauge complexe de vitamine și minerale, precum și condroprotectoare pentru susținerea articulațiilor.
• Hrana uscată gata preparată: Aceasta este o opțiune convenabilă și echilibrată. Ar trebui să alegeți hrană de cel puțin clasa super-premium sau holistică pentru rase mari și active. În compoziție, carnea ar trebui să fie pe primul loc, nu cerealele. Evitați hrana cu coloranți și arome.

Puii sunt hrăniți de 4-5 ori pe zi, reducând treptat numărul meselor la două pe zi pentru un câine adult. Este important să nu supraalimentați câinele pentru a evita problemele de greutate și suprasolicitarea articulațiilor. Apă curată și proaspătă ar trebui să fie disponibilă non-stop.

• Simbol național: Dogo Argentinianul este o mândrie națională și singura rasă dezvoltată în Argentina care a obținut recunoaștere internațională.
• Culoarea albă pentru vânătoare: Blana albă ca zăpada nu a fost aleasă întâmplător. Aceasta îi permite vânătorului să distingă ușor câinele de prada întunecată (de exemplu, mistrețul) în timpul luptei, reducând riscul de rănire accidentală.
• Câine-actor: Dogo Argentinieni au apărut în filme. Unul dintre cele mai cunoscute filme este „Bombón – câinele” (El perro), unde rolul principal a fost „jucat” de un reprezentant al acestei rase.
• Nu este un câine de luptă: Deși în venele sale curge sângele câinelui de luptă din Cordoba, Antonio Nores Martinez a depus toate eforturile pentru a elimina agresiunea excesivă față de alți câini, deoarece pentru vânătoarea de vânat mare câinii trebuiau să lucreze în haită.
• Salvarea creatorului: Există o legendă conform căreia, o dată la vânătoare, Antonio Martinez a fost atacat de un pecari. A fost salvat de unul dintre primii săi dogo, demonstrând un curaj și o devotament incredibil.

Este Dogo Argentinianul potrivit pentru o familie cu copii?

Da, cu o educație și socializare corespunzătoare, Dogo Argentinianul poate deveni un companion minunat pentru o familie cu copii. Sunt foarte răbdători și tandri cu copiii „lor”. Cu toate acestea, din cauza forței și dimensiunii lor, orice interacțiune cu copiii mici ar trebui controlată pentru a evita rănile accidentale în timpul jocului.

Poate Dogo Argentinianul să trăiască în aceeași casă cu alte animale?

Este complicat, dar posibil. Dacă un pui de dogo crește împreună cu o pisică sau un alt câine, există șanse mari să devină prieteni. Cu toate acestea, instinctul înnăscut de vânător și tendința de dominanță pot crea probleme, mai ales cu animalele străine de pe stradă. Familiarizarea cu animale noi trebuie să fie treptată și controlată. Ei au un instinct de dominanță mai puternic decât, de exemplu, Bullmastiff-ul, dar cu o abordare corectă se pot înțelege.

Cât costă un pui de Dogo Argentinian?

Prețul unui pui de Dogo Argentinian de la un crescător responsabil poate varia considerabil. Depinde de pedigree-ul părinților, titlurile lor, rezultatele testelor de sănătate (în special testul BAER pentru surditate) și perspectivele puiului (clasă de expoziție, clasă de reproducție, clasă de companie). Nu merită să alegeți cel mai ieftin pui, deoarece acest lucru se poate transforma în cheltuieli mari la veterinari în viitor.

Este adevărat că rasa este interzisă în unele țări?

Da, din păcate, din cauza aspectului său impunător și a trecutului de luptător al strămoșilor săi, Dogo Argentinianul a fost inclus pe lista raselor „periculoase” sau interzise într-o serie de țări, printre care Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Danemarca, Norvegia și altele. Înainte de a călători într-o altă țară cu un astfel de câine, asigurați-vă că sunteți familiarizat cu legislația locală. Această problemă afectează multe rase puternice, cum ar fi Cane Corso Italian sau mai puțin cunoscutul Cão de Castro Laboreiro.