Hovawart

Istoria rasei hovawart își are rădăcinile în Evul Mediu timpuriu. Numele „Hovawart” provine din limba germana veche, unde „hova” înseamnă „curte” (în germană modernă „Hof”), iar „wart” — „paznic” sau „gardian” (în germană modernă „Wächter”). Astfel, hovawartul este „paznicul curții”. Primele mențiuni scrise despre câini cu acest nume și funcții apar în textele juridice germane, cum ar fi „Oglinda Saxonă” (în jurul anului 1274). În aceste documente erau stipulate responsabilitățile și amenzile pentru furtul sau uciderea unui astfel de câine, ceea ce atestă valoarea lor ridicată.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, odată cu apariția altor rase, hovawartii originali au dispărut aproape complet. La începutul secolului XX, un grup de entuziaști, condus de eminentul zoolog Kurt König, a decis să reînvie această rasă legendară. Ei nu doar au recreat-o de la zero, ci au căutat în zonele rurale ale Germaniei câini care, prin tip și caracter, semănau cu „paznicii curților” istorici. Acești câini, cunoscuți sub numele de „typ-hunde”, au stat la baza muncii de selecție. Li s-a adăugat sânge de ciobănesc german, newfoundland, kuvasz și, posibil, rase precum leonbergerul, pentru a obține trăsăturile dorite.

Prima canisă oficială de hovawart, „Hovawarthof”, a fost înregistrată în 1922. Munca a fost lungă și migăloasă. Selecționerii au acordat o atenție deosebită nu doar exteriorului, ci și calităților de lucru: echilibrului, inteligenței și instinctului natural de pază. După cel de-al Doilea Război Mondial, care a provocat daune semnificative efectivelor, refacerea rasei a continuat cu o nouă vigoare. În 1964, rasa Hovawart a fost recunoscută oficial de Federația Chinologică Internațională (FCI), ceea ce a confirmat succesul reînvierea unuia dintre cei mai vechi câini de lucru germani.

Hovawartul este un câine puternic, musculos, de talie medie, cu un corp ușor alungit și o postură nobilă. Diformismul sexual pronunțat este o trăsătură caracteristică a rasei: masculii sunt vizibil mai mari și mai masivi decât femelele. Aspectul său combină forța și eleganța, iar mișcările sunt ușoare și ample.

Capul și botul

Capul hovawartului este puternic, cu o frunte lată, bombată. Trecerea de la frunte la bot este bine vizibilă. Botul este puternic, ușor conic spre nas, dar nu ascuțit. Lungimea botului este aproximativ egală cu lungimea craniului. Puntea nazală este dreaptă. Buzele sunt strânse. Ochii sunt ovali, de mărime medie, de culoare maro închis, cu o expresie vigilentă și inteligentă. Urechile sunt triunghiulare, lăsate, prinse sus, lărgind vizual capul.

Corpul și membrele

Gâtul este puternic, de lungime medie, fără salbă. Spatele este drept și puternic. Pieptul este lat, adânc și puternic, oferind suficient spațiu pentru inimă și plămâni. Membrele sunt puternice, drepte, cu musculatură bine dezvoltată. Lăbuțele sunt compacte, rotunde, cu degete strânse. Coada este lungă, ajungând la jaret, acoperită cu păr des. În stare de repaus este lăsată în jos, iar la excitație se ridică deasupra liniei spatelui, formând o curbă frumoasă.

Blana și culoarea hovawartului

Blana hovawartului este lungă, ușor ondulată, strâns lipită de corp, cu un subpăr scurt. Pe piept, abdomen, partea posterioară a membrelor și coadă, blana este mai lungă, formând „franjuri” și „pantaloni”. Această structură a blănii protejează excelent câinele de intemperii.

Standardul rasei recunoaște trei variante de culoare:

• Negru cu pete de foc (Schwarzmarken): Culoarea principală — negru intens, lucios. Petele de foc sunt de o culoare roșcat-medie, bine definite și situate deasupra ochilor, pe obraji, pe gât, pe piept (două pete), pe membrele anterioare și posterioare și sub baza cozii.
• Blond (Blond): Culoare roșcat-blondă intensă, lucioasă, care se deschide spre membre și abdomen. Poate varia de la nisipiu deschis la roșcat intens.
• Negru (Schwarz): Culoare complet neagră, lucioasă pe tot corpul.

Mici pete albe pe piept, precum și fire de păr albe individuale pe degete și vârful cozii sunt permise de standard.

Caracterul hovawartului este cea mai mare bogăție a sa. Este un câine extraordinar de echilibrat, încrezător în sine și inteligent. Are un temperament puternic, dar stabil. Spre deosebire de multe rase de serviciu, cum ar fi, de exemplu, rottweilerul, hovawartul nu este predispus la agresiune nejustificată. Instinctul său de protecție se manifestă doar în cazul unei amenințări reale. Este capabil să evalueze singur situația, ceea ce îl face un paznic excelent: nu va da alarma pentru fleacuri, dar va acționa decisiv dacă familia este în pericol.

Hovawartii sunt foarte orientați spre familia lor. Se atașează puternic de toți membrii acesteia și suportă greu singurătatea sau schimbarea proprietarului. Nu este un câine care va fi fericit să trăiască în lanț, într-un colț de curte. Are nevoie de contact permanent cu oamenii. Cu copiii, de regulă, sunt foarte răbdători și afectuoși, devenind pentru ei companioni minunați de joacă. Cu toate acestea, având în vedere dimensiunea câinelui, orice interacțiune cu copiii mici ar trebui supravegheată. Se înțeleg bine cu alte animale de companie, mai ales dacă au crescut împreună cu ele.

Dresajul hovawartului este un proces interesant, dar în același timp responsabil. Cheia succesului este răbdarea, consecvența și întărirea pozitivă. Hovawartii sunt foarte inteligenți și înțeleg rapid comenzile, dar inteligența lor se combină cu o anumită doză de independență. Nu vor executa orbește ordinele dacă nu le înțeleg scopul sau dacă dresajul este monoton și plictisitor.

Socializarea timpurie este absolut necesară. De la vârsta de cățeluș, obișnuiește hovawartul cu diferite persoane, sunete, locuri și alte animale. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine încrezător și echilibrat. Lecțiile la un teren de dresaj sub îndrumarea unui chinolog experimentat vor fi foarte utile. Metodele dure, țipetele și pedepsele fizice sunt inacceptabile — ele pot distruge pentru totdeauna încrederea câinelui și pot duce la probleme de comportament.

Este important să rețineți că hovawartii se maturizează lent. Fizic, câinele poate arăta adult deja la un an, dar psihologic rămâne un cățeluș până la 2-3 ani. În această perioadă pot apărea manifestări de încăpățânare și testarea limitelor permise. Proprietarul trebuie să dea dovadă de fermitate, dar și de echitate, stabilind reguli clare și respectându-le.

Condiții de viață și efort fizic

Hovawartul nu este cea mai bună alegere pentru un apartament mic de oraș. Condițiile ideale pentru el sunt o casă privată cu un teren mare, bine îngrădit, unde va putea alerga liber și își va putea îndeplini instinctul de pază. Cu toate acestea, chiar și cu o curte proprie, câinele are nevoie de plimbări zilnice lungi (cel puțin 2-3 ore pe zi) cu jocuri active, alergări și sarcini intelectuale. Fără suficient efort fizic și mental, hovawartul poate deveni incontrolabil, poate începe să distrugă lucruri sau să manifeste alte forme de comportament distructiv.

Toaletare și îngrijirea blănii

În ciuda blănii lungi, îngrijirea acesteia nu este complicată. Blana hovawartului are o structură bună și nu este predispusă la formarea de ghemotoace. Este suficient să periezi câinele de 1-2 ori pe săptămână pentru a îndepărta firele de păr moarte și a menține un aspect îngrijit. În timpul năpârlirii sezoniere (primăvara și toamna), procedura va trebui efectuată mai des. Nu se recomandă spălarea frecventă a hovawartului, ci doar pe măsură ce se murdărește, folosind șampoane speciale pentru câini cu păr lung. Inspectează și curăță regulat urechile, ochii și taie ghearele, dacă acestea nu se tocesc în mod natural.

Hovawartul este pe bună dreptate considerat una dintre cele mai sănătoase rase, ceea ce este rezultatul unei abordări extrem de responsabile a cluburilor germane de rasă în ceea ce privește selecția. De-a lungul deceniilor, crescătorii au efectuat o selecție strictă a reproducătorilor pe baza indicatorilor de sănătate. Una dintre cele mai mari realizări a fost eradicarea aproape completă a displaziei de șold, care este o adevărată calamitate pentru multe rase mari. Câinii care prezintă chiar și cele mai mici semne de displazie nu sunt admiși la reproducere.

Cu toate acestea, ca orice rasă, hovawartii au o predispoziție la anumite boli:

• Hipotiroidism: Reducerea funcției glandei tiroide. Simptomele includ creșterea în greutate, letargie, probleme cu pielea și blana. Se diagnostichează ușor prin analize de sânge și se corectează medicamentos.
• Boli de inimă: Uneori apar cardiomiopatia și alte patologii cardiace. Se recomandă controale regulate la cardiolog, în special pentru câinii în vârstă.
• Torsiune gastrică: Ca și în cazul altor câini de talie mare cu piept adânc, există riscul acestei afecțiuni periculoase pentru viață. Pentru a minimiza riscul, hrănește câinele în porții mici de 2-3 ori pe zi și evită jocurile active imediat după masă.

Este important să cumpărați un cățeluș doar de la crescători responsabili, care furnizează rezultatele testelor de sănătate ale părinților. Controalele preventive regulate la veterinar și vaccinarea la timp sunt cheia unei vieți lungi și fericite pentru animalul dumneavoastră de companie.

Hovawartii nu sunt pretențioși la mâncare, dar dieta lor trebuie să fie echilibrată și să corespundă vârstei, greutății și nivelului lor de activitate. Există două abordări principale în ceea ce privește hrănirea: hrana uscată gata preparată și hrana naturală. Nu se recomandă amestecarea acestor două tipuri de hrană.

Cățelușii sunt hrăniți mai des decât câinii adulți (3-4 ori pe zi), reducând treptat numărul de mese la două. Este foarte important să nu supraalimentezi câinele, mai ales în perioada de creștere, pentru a evita problemele cu articulațiile. Asigură întotdeauna acces liber la apă curată și proaspătă. Este strict interzis să dai câinelui oase tubulare, dulciuri, afumături, prăjeli și mâncare de la masa oamenilor.

1. Salvare eroică. Una dintre cele mai cunoscute legende despre rasă povestește cum în anul 1210, un hovawart a salvat fiul mic al unui nobil german în timpul asediului unui castel, scoțându-l de sub dărâmături și ducându-l într-un loc sigur. Acest băiat salvat, conform legendei, a fost Eike von Repkow, viitorul autor al „Oglinzii Saxone”.
2. Trei personalități într-o singură rasă. Crescătorii și proprietarii glumesc adesea că cele trei tipuri de culori ale hovawartilor au trăsături de caracter ușor diferite. Cei negri cu pete de foc sunt considerați „muncitori” clasici, cei blonzi — mai blânzi și mai sensibili, iar cei negri — cei mai serioși și independenți. Nu există o confirmare științifică a acestui lucru, dar observația este destul de răspândită.
3. Nu doar un paznic. Deși scopul istoric al hovawartului este paza, astăzi acești câini lucrează cu succes în serviciile de căutare și salvare, caniterapie și sunt vedete în diverse tipuri de sporturi canine, cum ar fi obedience, agility și mondioring. Inteligența lor și dorința de a lucra cu omul îi fac extrem de versatili.
4. Paznic tăcut. Spre deosebire de multe alte rase de pază care latră la orice, hovawartul își folosește vocea moderat. Va da un semnal dacă vede o amenințare reală, dar nu va deranja stăpânii pentru fiecare pisică sau trecător.

Este hovawartul potrivit pentru un proprietar fără experiență?
Mai degrabă nu, decât da. Hovawartul necesită un proprietar încrezător, consecvent și răbdător, care să poată deveni un lider pentru el. Inteligența sa și tendința de a lua decizii independente pot deveni o problemă pentru o persoană fără experiență în creșterea câinilor de lucru de talie mare.

Cum se înțeleg hovawartii cu alți câini?
Cu o socializare corectă de la o vârstă fragedă, hovawartii se înțeleg bine cu alți câini. Cu toate acestea, masculii pot manifesta dominanță față de alți masculi, mai ales pe teritoriul lor. Mult depinde de temperamentul individual.

Năpârlește mult hovawartul?
Da, rasa are o năpârlire sezonieră pronunțată de două ori pe an (primăvara și toamna), timp în care cantitatea de păr din casă crește semnificativ. În alte perioade, năpârlirea este moderată. Perierea regulată ajută la controlul acestui proces.

Poate fi ținut un hovawart în apartament?
Teoretic da, dar cu o condiție foarte importantă: asigurarea unui nivel extrem de ridicat de efort fizic și mental în afara apartamentului. Câinele va avea nevoie de plimbări de mai multe ore, alergări, jocuri și antrenamente zilnice. În caz contrar, menținerea în spații limitate va fi o tortură pentru el. O casă privată este o opțiune mult mai bună.

Prin ce se deosebește hovawartul de golden retriever sau leonberger?
Deși la exterior (mai ales cel de culoare blondă) poate semăna cu un retriever, hovawartul are un instinct de protecție pronunțat și este mai rezervat cu străinii. De câinii de pază mari, cum ar fi mastifful pirenean sau ciobănescul de Sarplanina, se deosebește printr-o tendință mai mică spre încăpățânare și o orientare mai mare spre colaborarea cu omul.