Ogar Afgan

Istoria Ogarului Afgan Aborigen se pierde în negura timpului, fiind una dintre cele mai vechi rase de câini din lume. Se crede că strămoșii săi sunt ogarii asiatici antici, care au trăit milenii de-a rândul pe teritoriul Afganistanului modern, Pakistanului și în zonele muntoase adiacente. Spre deosebire de celebra sa rudă, Ogarul Afgan de expoziție, care a fost transformat semnificativ de crescătorii occidentali la începutul secolului al XX-lea, Bakhmull și-a păstrat trăsăturile originale. Este un adevărat câine de lucru, al cărui aspect și caracter au fost modelate de clima aspră și de condițiile dificile de vânătoare din munții Hindu Kush.

Numele „Bakhmull” provine, probabil, din limba dari și înseamnă „catifelat”, o aluzie la blana unică, mătăsoasă a câinelui. Timp de secole, acești câini au fost o parte integrantă a vieții triburilor locale. Nu erau doar vânători, ci și un simbol al statutului și bogăției. Erau atât de apreciați încât nu erau vânduți, ci puteau fi oferiți doar în dar, ca semn de mare respect.

În secolul al XIX-lea, ofițerii britanici care serveau în India și Afganistan au adus pentru prima dată acești câini în Europa. Totuși, munca reală de conservare și popularizare a tipului specific aborigen a început mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Bakhmull aparține marii familii a ogarilor orientali, la fel ca Caravan Hound (Mudhol Hound) sau Rampur Greyhound, fiecare având adaptări unice la regiunea sa natală.

Aspectul unui Bakhmull este întruchiparea funcționalității și eleganței. Fiecare trăsătură a corpului său este perfect adaptată pentru alergarea rapidă pe teren accidentat. Principala diferență față de Afganul de expoziție este blana mai puțin extremă, dar mai lungă și mătăsoasă, și un aspect mai „natural”.

• Capul: Lung, uscățiv, rafinat, cu o trecere lină de la frunte la bot. Craniul nu este lat. Botul este lung, ascuțit, dar nu slab.
• Ochii: Mari, migdalați, adesea ușor oblici, ceea ce conferă câinelui o expresie orientală, misterioasă. Culoarea ochilor variază de la maro închis la auriu. Privirea este inteligentă, calmă și ușor distantă.
• Urechile: Lungi, lăsate, prinse jos și lipite de cap. Sunt acoperite cu păr lung și mătăsos.
• Corpul: Tipic pentru un ogar. Spatele este drept și puternic, șalele ușor arcuite, asigurând flexibilitate în galop. Pieptul este adânc, dar nu foarte lat, oferind suficient spațiu pentru inimă și plămâni. Abdomenul este puternic supt.
• Membrele: Lungi, drepte, musculoase și uscățive. Labele sunt mari, strânse, cu pernițe rezistente, permițând câinelui să se deplaseze cu încredere pe teren stâncos.
• Coada: Lungă, subțire, la vârf răsucită într-un inel sau semi-inel. Prinsă destul de jos. În repaus este lăsată în jos, iar în mișcare este ridicată.
• Blana: Cea mai caracteristică trăsătură a rasei. Foarte lungă, fină, mătăsoasă la atingere. Pe bot, frunte și spate (în zona „șeii”) părul este scurt. Pe laterale, abdomen, picioare („pantaloni”) și urechi formează șuvițe luxoase. Această structură a blănii protejează câinele atât de frig, cât și de căldură.
• Culoarea: Sunt permise diverse culori – alb, cafeniu în diferite nuanțe (de la crem la roșcat intens), negru, albastru. Sunt posibile variante tigrate și pătate. Prezența unei măști întunecate pe bot este de dorit, dar nu obligatorie.

Caracterul Bakhmull-ului este la fel de multifațetat ca și istoria sa. Este un câine aristocrat, plin de demnitate, independență și reținere. Acasă se comportă extrem de calm, aproape ca o pisică. Poate dormi ore în șir în liniște la locul lui, fără a face zgomot. Dacă sunteți ocupat, Bakhmull nu se va impune niciodată; va aștepta delicat până îi veți acorda atenție. Este foarte curat și ordonat.

Totuși, afară, în special în spațiu deschis, se transformă. Calmului său îi ia locul o explozie de energie și este gata să alerge ore întregi, demonstrându-și viteza incredibilă. Instinctul său de vânătoare este extrem de puternic. Orice obiect care se mișcă rapid poate fi perceput ca pradă. Tocmai de aceea, Bakhmull nu trebuie lăsat liber din lesă în locuri neîngrădite.

Față de familia sa, Bakhmull manifestă multă dragoste și devotament, dar își exprimă sentimentele cu reținere. Nu va sări pe voi să vă lingă pe față. Își arată afecțiunea pur și simplu stând alături, ca o umbră. Față de străini este precaut, uneori chiar distant. Are nevoie de timp pentru a accepta o persoană nouă. Inteligența Bakhmull-ului este foarte ridicată, dar se îmbină cu încăpățânarea. Este capabil să ia decizii independent, lucru necesar la vânătoare. Această trăsătură îl face asemănător cu alte rase inteligente, dar independente, precum Câinele Eschimos American, care necesită, de asemenea, o abordare specială în dresaj.

Blana luxoasă a Bakhmull-ului este mândria sa, dar și principala bătaie de cap pentru proprietar. Necesită atenție zilnică și meticuloasă. Dacă neglijați îngrijirea, blana se încâlcește rapid în ghemotoace, de care va fi foarte greu să scăpați, uneori fiind imposibil fără tundere.

• Pieptănarea: Este un ritual zilnic. Veți avea nevoie de instrumente speciale: un pieptene cu dinți rari metalici, o perie cu peri lungi (pin brush) și un spray balsam pentru ușurarea pieptănării. Trebuie să începeți de la vârfuri, avansând treptat spre rădăcini, descurcând fiecare șuviță. Acordați o atenție deosebită locurilor unde se formează cel mai des ghemotoace: în spatele urechilor, la subraț, pe „pantaloni”.
• Îmbăierea: Bakhmull trebuie spălat pe măsură ce se murdărește, de obicei o dată la 3-4 săptămâni. Folosiți doar șampoane și balsamuri profesionale pentru câini cu păr lung. După spălare, aplicați neapărat un balsam hrănitor, care va face blana netedă și va preveni încâlcirea. Câinele trebuie uscat cu foehnul, pieptănând blana în același timp, altfel se va usca în valuri și se va încurca.
• Alte proceduri: Verificați și curățați regulat urechile cu o loțiune specială. Tăiați ghearele o dată la 2-3 săptămâni, dacă nu se tocesc natural. Aveți grijă de curățenia ochilor și a dinților.

Dresajul unui Bakhmull este o provocare chiar și pentru un chinolog experimentat. Uitați de metodele dure și de militărie – cu acest câine nu vor funcționa. Inteligența sa independentă necesită respect și o relație de parteneriat. Proprietarul trebuie să devină pentru el un lider autoritar, în care poate avea încredere, nu un dictator.

Cel mai bine funcționează metoda întăririi pozitive: laudă, recompense, joacă. Lecțiile trebuie să fie scurte, interesante și variate, altfel câinele se va plictisi repede. Nu vă așteptați de la Bakhmull la executarea necondiționată a comenzilor, ca de la un Ciobănesc German. El va „gândi” întotdeauna dacă merită să execute comanda voastră. Este important să-l învățați comenzile de bază („aici”, „șezi”, „nu e voie”), în special pe cele care țin de siguranță.

Socializarea timpurie este critică. Încă din copilărie, faceți cunoștință puiului cu diverși oameni, sunete, locuri și alți câini calmi. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine încrezător, nu fricos sau agresiv. O atenție deosebită trebuie acordată controlului instinctului de vânătoare. Chiar și un Bakhmull perfect dresat poate uita de toate dacă vede o pisică sau o veveriță. Instinctele sale, ascuțite pentru vânarea vânatului mare, sunt similare cu cele ale altor rase de vânătoare, precum Bluetick Coonhound, și necesită control constant din partea proprietarului.

• Vânător antic: În patria lor, Bakhmull sunt folosiți și astăzi la vânătoarea de lupi. Câinele nu ucide lupul, ci îl ajunge din urmă și îl țintuiește până la sosirea vânătorului.
• Grație „felină”: Bakhmull sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a sări de pe loc la înălțimi mari și de a demonstra o agilitate incredibilă, care amintește de mișcările felinelor mari.
• Alergare specială: Ca toți ogarii, Bakhmull aleargă în galop dublu suspendat, timp în care toate cele patru labe se desprind de pământ pentru o clipă.
• Legenda Arcei lui Noe: Deși este doar un mit, ilustrează perfect cât de veche este considerată această rasă.
• Vânător tăcut: Spre deosebire de copoi, care își mână prada lătrând, Bakhmull vânează în tăcere, bazându-se pe văz și viteză.

Prin ce diferă fundamental Bakhmull de Ogarul Afgan obișnuit de expoziție?
Principalele diferențe constau în aspect și caracter. Bakhmull are o blană mai puțin extremă, dar mai funcțională (cu o „șa” scurtă), o constituție mai robustă și un temperament de lucru păstrat. Este mai puțin decorativ și mai orientat spre funcționalitate decât spre cariera expozițională.

Este potrivit Ogarul Afgan Aborigen pentru viața în apartament?
Da, dar cu o condiție importantă: plimbări zilnice, lungi și intense (cel puțin 2-3 ore pe zi) cu posibilitatea de a alerga liber pe un teritoriu sigur, îngrădit. Acasă sunt foarte calmi și ocupă puțin loc.

Năpârlesc mult?
Da, năpârlirea există, în special cea sezonieră, primăvara și toamna. Totuși, datorită structurii blănii, părul nu se împrăștie prin apartament la fel de mult ca la rasele cu păr scurt, ci rămâne în mare parte pe perie în timpul pieptănării.

Se înțeleg Bakhmull cu copiii și alte animale?
Cu copiii care știu cum să se comporte cu un câine, sunt de obicei răbdători. Totuși, nu este o bonă. Cu alți câini, în special cu ogarii, se pot înțelege bine. Dar animalele mici (pisici, rozătoare, câini decorativi) le percep aproape întotdeauna ca pradă din cauza instinctului de vânătoare extrem de puternic.

Au nevoie de o dietă specială?
Nu neapărat specială, cât de înaltă calitate. Au nevoie de o rație cu conținut ridicat de proteine pentru menținerea masei musculare și cu calorii suficiente pentru a acoperi consumul energetic. Mulți proprietari aleg hrană pentru câini activi sau hrănirea naturală.