Ogar Afgan — Istorie și standard

Istoria originii rasei

Istoria Ogarului Afgan Aborigen se pierde în negura timpului, fiind una dintre cele mai vechi rase de câini din lume. Se crede că strămoșii săi sunt ogarii asiatici antici, care au trăit milenii de-a rândul pe teritoriul Afganistanului modern, Pakistanului și în zonele muntoase adiacente. Spre deosebire de celebra sa rudă, Ogarul Afgan de expoziție, care a fost transformat semnificativ de crescătorii occidentali la începutul secolului al XX-lea, Bakhmull și-a păstrat trăsăturile originale. Este un adevărat câine de lucru, al cărui aspect și caracter au fost modelate de clima aspră și de condițiile dificile de vânătoare din munții Hindu Kush.

Numele „Bakhmull” provine, probabil, din limba dari și înseamnă „catifelat”, o aluzie la blana unică, mătăsoasă a câinelui. Timp de secole, acești câini au fost o parte integrantă a vieții triburilor locale. Nu erau doar vânători, ci și un simbol al statutului și bogăției. Erau atât de apreciați încât nu erau vânduți, ci puteau fi oferiți doar în dar, ca semn de mare respect.

În secolul al XIX-lea, ofițerii britanici care serveau în India și Afganistan au adus pentru prima dată acești câini în Europa. Totuși, munca reală de conservare și popularizare a tipului specific aborigen a început mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Bakhmull aparține marii familii a ogarilor orientali, la fel ca Caravan Hound (Mudhol Hound) sau Rampur Greyhound, fiecare având adaptări unice la regiunea sa natală.

Cum arată Ogarul Afgan Aborigen: standard și descrierea aspectului

Aspectul unui Bakhmull este întruchiparea funcționalității și eleganței. Fiecare trăsătură a corpului său este perfect adaptată pentru alergarea rapidă pe teren accidentat. Principala diferență față de Afganul de expoziție este blana mai puțin extremă, dar mai lungă și mătăsoasă, și un aspect mai „natural”.

• Capul: Lung, uscățiv, rafinat, cu o trecere lină de la frunte la bot. Craniul nu este lat. Botul este lung, ascuțit, dar nu slab.
• Ochii: Mari, migdalați, adesea ușor oblici, ceea ce conferă câinelui o expresie orientală, misterioasă. Culoarea ochilor variază de la maro închis la auriu. Privirea este inteligentă, calmă și ușor distantă.
• Urechile: Lungi, lăsate, prinse jos și lipite de cap. Sunt acoperite cu păr lung și mătăsos.
• Corpul: Tipic pentru un ogar. Spatele este drept și puternic, șalele ușor arcuite, asigurând flexibilitate în galop. Pieptul este adânc, dar nu foarte lat, oferind suficient spațiu pentru inimă și plămâni. Abdomenul este puternic supt.
• Membrele: Lungi, drepte, musculoase și uscățive. Labele sunt mari, strânse, cu pernițe rezistente, permițând câinelui să se deplaseze cu încredere pe teren stâncos.
• Coada: Lungă, subțire, la vârf răsucită într-un inel sau semi-inel. Prinsă destul de jos. În repaus este lăsată în jos, iar în mișcare este ridicată.
• Blana: Cea mai caracteristică trăsătură a rasei. Foarte lungă, fină, mătăsoasă la atingere. Pe bot, frunte și spate (în zona „șeii”) părul este scurt. Pe laterale, abdomen, picioare („pantaloni”) și urechi formează șuvițe luxoase. Această structură a blănii protejează câinele atât de frig, cât și de căldură.
• Culoarea: Sunt permise diverse culori - alb, cafeniu în diferite nuanțe (de la crem la roșcat intens), negru, albastru. Sunt posibile variante tigrate și pătate. Prezența unei măști întunecate pe bot este de dorit, dar nu obligatorie.