Buldog american — Istorie și standard

Istoria rasei

Istoria buldogului american este strâns legată de istoria colonizării Americii. Strămoșii rasei au fost vechii buldogi englezi, pe care imigranții din Anglia i-au adus în „Lumea Nouă” încă din secolele XVII-XVIII. Spre deosebire de rudele lor engleze, care erau tot mai mult transformate în câini de expoziție, linia americană s-a dezvoltat ca o rasă de lucru universală. Fermierii și proprietarii de ferme din sudul SUA aveau nevoie de un câine puternic, rezistent și neînfricat, care să poată îndeplini numeroase sarcini.

Acești câini erau ajutoare de neînlocuit: păzeau casele de prădători și infractori, ajutau la mânarea vitelor și porcilor și erau, de asemenea, excelenți vânători de animale mari, precum mistreții și urșii. Datorită funcționalității sale, rasa și-a păstrat trăsăturile originale. Mult timp nu a avut un nume oficial și a fost numită în diferite moduri: „blond englezesc”, „buldog alb englezesc vechi”, „buldog sudic” sau pur și simplu „englez alb”.

În secolul XX, rasa a fost pe punctul de a dispărea. Al Doilea Război Mondial a avut un impact semnificativ asupra populației. Renașterea rasei se datorează a doi entuziaști: John D. Johnson și Alan Scott. Ei sunt cei care, după război, au început să adune exemplarele supraviețuitoare din tot sudul SUA și au dezvoltat două linii principale, cunoscute astăzi ca tipul Johnson (clasic) și tipul Scott (standard). Numele „buldog american” a fost adoptat oficial de rasă abia la sfârșitul secolului XX, ceea ce a subliniat calea sa unică de dezvoltare pe continentul american.

Cum arată Buldogul american: standard și descrierea aspectului

Buldogul american este un exemplu de atletism, musculatură dezvoltată și un corp echilibrat. Este un câine puternic, dar în același timp agil și rapid. Există două tipuri principale în cadrul rasei, care prezintă anumite diferențe de exterior, deși ambele corespund standardului general.

• Tipul Johnson (Clasic sau Bully): Un câine mai masiv, îndesat și greu, cu un bot mai scurt și o mușcătură pronunțată în prognatism inferior. Adesea este comparat cu Buldogul englez, dar cel american este considerabil mai mare și mai atletic.
• Tipul Scott (Standard sau Performance): Un câine mai ușor, mai atletic și mai „uscat”. Are un bot mai lung și un prognatism inferior mai puțin pronunțat. Acest tip este considerat mai sportiv și mai rezistent.

Buldogii americani moderni sunt adesea hibrizi ai acestor două linii, combinând cele mai bune trăsături ale lor. Blana câinelui este scurtă, netedă și aderentă la corp. Culoarea de bază este albă, sau albă cu pete (tigrate, roșcate, cafenii, maro, negre). Culoarea albă trebuie să constituie cel puțin 10% din totalul culorii.