Caracterul și compatibilitatea
Descrierile temperamentului curl-ului diferă rar de la o sursă la alta, ceea ce este în sine grăitor. În partea generală, standardul TICA caracterizează rasa drept inteligentă, atentă și activă, cu fire blândă și echilibrată și cu atașament puternic față de oamenii săi. CCA formulează aproape identic: „atent, cu temperament blând și echilibrat”. Portretul de rasă al TICA adaugă trăsăturile care de obicei decid alegerea: curioși, exuberanți și afectuoși, extrem de orientați spre om, cu voce discretă.
De aici și porecla — „Peter Pan printre pisici”. Nu e vorba nici de talie, nici de imaturitate, ci de faptul că maniera de joacă a puiului se păstrează la vârsta adultă: interes pentru tot ce se mișcă, obiceiul de a atinge cu lăbuța ce l-a intrigat, urmarea omului din cameră în cameră. Mulți proprietari descriu o sociabilitate „de câine” — întâmpinare la ușă, participare la ce se întâmplă, așezare alături, nu într-un colț separat.
Firea echilibrată este înscrisă în regulamentul expozițiilor. La TICA, temperamentul unui curl expus trebuie să fie „neprovocator”: pisica poate să se teamă, să încerce să plece sau să se plângă zgomotos, dar nu are dreptul să amenințe. Orice sfidare clară a judecătorului este descalificare. Nu este descrierea unei pisici de casă, dar e un reper bun: agresivitatea nu este încurajată în rasă și nu se selectează pentru ea.
Consecința practică a orientării spre om este totodată principalul dezavantaj al rasei. O pisică construită în jurul contactului suportă prost o zi lungă și goală. Dacă acasă nu este nimeni în mod regulat zece-douăsprezece ore, curl-ul are nevoie fie de un al doilea animal, fie de o revizuire onestă a alegerii spre o rasă mai independentă. Cu copiii și cu alte animale, curl-ii se înțeleg bine — cu condiția obișnuită ca cei mici să fi fost învățați să nu apuce pisica de urechi.
Joacă, învățare și socializare
Curl-ul este cazul în care „dresajul pisicii” încetează să sune ironic. Standardul descrie rasa drept inteligentă, atentă și activă, iar motivația de joacă păstrată la maturitate oferă o pârghie comodă: o pisică ce vrea să se joace lucrează bucuroasă pentru joacă și pentru mâncare.
Funcționează doar întărirea pozitivă. Pisicile nu leagă pedeapsa de faptă — o leagă de om, iar rezultatul nu este educație, ci neîncredere. Schema este simplă: comportament dorit — recompensă sau joc imediat; comportament nedorit — fără întărire și fără ocazie. Așa se instalează răspunsul la nume, „dă lăbuța”, intrarea în cușca de transport și acceptarea calmă a unghierei și a examinării urechilor. Un detaliu care se plătește singur: dacă geanta de transport stă deschisă în cameră ca un culcuș obișnuit, în loc să apară o dată pe an înaintea vizitei la medic, jumătate din stresul consultațiilor dispare.
Mediul decide nu mai puțin decât învățarea. Este nevoie de verticalitate — rafturi, ansambluri, un pervaz cu priveliște; suprafețe de zgâriat de tipuri diferite; jucării care se rotesc, nu toate lăsate deodată. Două sesiuni scurte zilnice de joacă-vânătoare cu undița, încheiate obligatoriu cu o „prindere”, acoperă nevoia de pradă mai bine decât un coș de jucării. Bolurile-puzzle pun pisica să lucreze pentru mâncare și încetinesc, în trecere, mâncăcioșii prea rapizi.
Avantaje și dezavantaje ale rasei
Puncte forte. Un aspect imposibil de confundat, pe o construcție de altfel complet moderată. O fire blândă și echilibrată, fixată în cerințele standardului și în regulamentul expozițiilor. Motivația de joacă păstrată la maturitate și o orientare reală spre om. Subpăr minim și, prin urmare, îngrijire simplă a blănii și pierdere modestă de păr. Toate culorile, fără restricții. Și o genă a curburii pe care baza curatoriată a caracterelor ereditare nu o leagă de o boală.
Limite și constrângeri. Urechile cer delicatețe și atenție regulată, iar cartilajul poate fi lezat de o manevră bruscă. Infecțiile auriculare sunt numite de ghidul veterinar drept cea mai caracteristică problemă a rasei. Singurătatea prelungită este suportată prost — nu este o rasă pentru o casă goală toată ziua. Potențialul de expoziție nu se citește înainte de patru luni. Varianta cauzală a ADN-ului nefiind identificată, nu există test „pentru curbură”. Și, în fine, registrele conduc rasa diferit: undeva aportul de pisici fără pedigriu rămâne deschis, altundeva cartea de origini este închisă — asta se verifică înainte de cumpărare, nu după.
