Istoria originii rasei ciobănesc de Bergamasco
Istoria ciobănescului de Bergamasco se pierde în negura timpului, iar originea sa exactă este învăluită în mister. Se crede că acești câini au peste două mii de ani. Unele surse sugerează că strămoșii lor au fost aduși în Italia din Asia, posibil din Persia, de către triburi nomade sau comercianți fenicieni care călătoreau prin Mediterană. Acești câini de cioban orientali, cu blana caracteristică, s-au adaptat treptat la condițiile munților europeni. Totuși, tocmai în Alpii italieni, în special în provincia Bergamo (de unde provine și numele rasei), ciobănescul de Bergamasco s-a format ca o rasă unică, perfect adaptată pentru a lucra în condițiile dure de munte. De-a lungul secolelor, acești câini au fost ajutoare indispensabile ale păstorilor alpini, ajutându-i să mână și să păzească turmele de oi și capre. Blana lor densă, încrengătură, îi proteja de frig, umiditate, căldură și mușcăturile prădătorilor. Rasa a fost recunoscută oficial relativ târziu, dar calitățile sale de lucru și aspectul său unic au fost întotdeauna foarte apreciate de populația locală. Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial, numărul de ciobănești de Bergamasco a scăzut semnificativ din cauza reducerii nevoii de păstorit tradițional. Doar datorită eforturilor entuziaștilor, rasa a putut fi salvată. Astăzi, ciobănescul de Bergamasco rămâne o rasă destul de rară, dar popularitatea sa crește treptat în rândul iubitorilor de câini unici și inteligenți din întreaga lume.
Cum arată ciobănescul de Bergamasco: descrierea detaliată a aspectului
Ciobănescul de Bergamasco este un câine de talie medie, cu o constituție robustă, dar nu greoaie, cu musculatură bine dezvoltată și un corp proporționat, ceea ce creează impresia de forță și agilitate. Aspectul general al câinelui este armonios, ușor rustic, ceea ce subliniază destinația sa de lucru.
- Cap: Masiv, dar proporțional cu corpul. Craniul este lat și ușor bombat între urechi. Stopul este bine definit. Botul ar trebui să aibă aproximativ aceeași lungime cu partea craniană, lat la bază, se îngustează spre nas, dar nu este ascuțit. Gradația nazală este dreaptă. Buzele sunt strâns aderente.
- Ochi: Mari, de formă ovală, nici proeminenți, nici adânc înfundați. Culoarea ochilor variază de la alună la castaniu închis, în funcție de culoarea blănii. Privirea este atentă, calmă și inteligentă. Blana de pe cap formează adesea o „perdea” deasupra ochilor, ceea ce, totuși, nu împiedică câinele să vadă bine.
- Urechi: Atârnătoare, de formă triunghiulară, de mărime medie, prinse sus. Sunt moi și mobile, acoperite cu blană lungă, ușor ondulată, care formează franjuri.
- Nas: Mare, negru, cu nările bine deschise.
- Mușcătură: În foarfecă, cu dinți albi și puternici.
- Gât: Puternic, musculos, de lungime medie, fără salbă.
- Corp: Ușor alungit. Spatele drept și puternic. Șalele bine dezvoltate, ușor arcuite. Crupa largă, musculoasă, ușor înclinată. Pieptul adânc și spațios, ajungând la coate. Coastele bine arcuite.
- Coada: Groasă la bază, se îngustează treptat spre vârf. Acoperită cu blană densă, ușor „zbârlită”. În repaus este lăsată în jos, ajungând la jaret sau puțin mai jos, la capăt poate fi ușor curbată. În mișcare sau excitație se ridică, dar nu mai sus de linia spatelui.
- Membre: Membrele anterioare sunt drepte, paralele, cu osatură puternică. Omoplații sunt așezați oblic, umerii sunt musculoși. Membrele posterioare sunt puternice, cu musculatură bine dezvoltată și unghiuri articulate pronunțate. Lăbuțele sunt de formă ovală, compacte, cu degetele strâns unite și gheare puternice, închise la culoare. Pernele sunt tari.
Blana: Cea mai caracteristică trăsătură a rasei. Foarte densă, lungă, textura variază pe diferite părți ale corpului. Este alcătuită din trei tipuri de păr: un substrat moale și dens, păr de acoperire mai lung și mai aspru, „de capră”, și un strat superior mai moale, mai fin, asemănător cu lâna de miel. Aceste trei tipuri de păr se împletesc, formând șuvițe largi, plate, numite „floci” sau „șuvițe de pâslă”. Flocii încep să se formeze la vârsta de aproximativ un an și se dezvoltă complet până la 3–5 ani, atingând o lungime considerabilă, uneori până la pământ. Blana este unsuroasă la atingere, ceea ce asigură impermeabilitatea. Flocii acoperă întregul corp al câinelui, inclusiv capul și membrele, conferindu-i un aspect unic, asemănător cu cel al unor câini precum Komondor sau Puli, deși structura blănii Bergamasco diferă.
Culoare: Sunt permise diverse nuanțe de gri (de la gri deschis la gri ardezie intens), inclusiv gri pătat (merle). Poate fi, de asemenea, negru mat uniform. Sunt permise pete albe, dacă nu depășesc 1/5 din suprafața totală a corpului. Culorile izabelă și cafeniu deschis se întâlnesc, de asemenea. Culoarea albă uniformă nu este permisă de standard.
