Boston Terrier

Istoria acestei rase este un exemplu clasic al visului american în lumea canină. Boston Terrier a fost creat cu peste o sută de ani în urmă în America, în orașul Boston (de unde și numele). Se crede că rasa a apărut aproximativ în anul 1870, când Robert C. Hooper a cumpărat un câine poreclit Judge. Judge era descendentul unei încrucișări la care a participat un Bulldog Englez și un Terrier englez alb, acum dispărut. Tocmai acest câine a devenit patriarhul rasei moderne.

Inițial, acești câini erau numiți „capete rotunde” (Round Heads) sau „bull-și-terrieri”. Totuși, iubitorii de Bull Terrieri și Bulldogi s-au opus acestei denumiri din cauza confuziei. În 1891 a fost creat Clubul American de Boston Terrier, iar rasa a primit numele modern în onoarea orașului unde era atăt de populară. Combinația unică dintre forța masivă a strămoșilor și constituția mai ușoară a terrierului a dus la apariția unui câine de rasă înaltă, al cărui aspect impresionează printr-un stil aparte.

Este interesant că, la începuturile existenței lor, strămoșii bostonienilor erau folosiți pentru lupte de câini. Este greu de crezut, privind la câinele modern și blând, dar în venele sale curge sânge de luptător. Cu toate acestea, crescătorii au lucrat decenii la rând pentru a elimina agresivitatea și a păstra doar curajul și devotamentul. Rezultatul a depășit așteptările: din luptători feroci s-au transformat în companioni ideali.

Vizual, Boston Terrier-ul este întruchiparea armoniei și a echilibrului. El combină capul unui molos (bulldog) cu corpul mai compact și adunat al unui terrier. Este un câine care arată hotărât, puternic și activ, în ciuda dimensiunilor sale mici. El nu trebuie să pară nici prea rafinat, nici prea grosolan.

Capul și botul

Capul bostonianului este pătrat, plat în partea de sus, fără riduri (spre deosebire de mopsi sau bulldogi, la care ridurile sunt o caracteristică de rasă). Botul este scurt, pătrat, lat și adânc. Un detaliu important este mușcătura – aceasta poate fi dreaptă sau cu un ușor prognatism, ceea ce îi conferă botului acel aspect pătrat caracteristic.

• Ochii: Îndepărtați unul de celălalt, mari, rotunzi și întunecați. Expresia lor radiază inteligență și bunăvoință. Tocmai ochii sunt adesea numiți „cartea de vizită” a rasei.
• Urechile: Mici, erecte, situate cât mai aproape de marginile craniului. Ele îi conferă câinelui un aspect permanent alert și interesat.
• Nasul: Obligatoriu negru, lat, cu o linie clară între nări.

Corpul și membrele

Corpul Boston Terrier-ului este scurt și robust. Spatele este destul de scurt, ceea ce îi dă câinelui un aspect compact. Pieptul este lat. Membrele sunt drepte, musculoase, asigurând mișcări libere și grațioase. Coada este un subiect separat. Aceasta este prinsă jos, scurtă, subțire și se îngustează spre vârf. Poate fi dreaptă sau în formă de tirbușon, dar nu trebuie să se ridice niciodată deasupra liniei spatelui (cuparea cozii la această rasă este interzisă prin standard).

Culoarea „Tuxedo”

Rasa și-a primit numele de „gentleman american” tocmai datorită coloritului care amintește de un frac sau un smoching. Standardul recunoaște:

• Negru cu pete albe (clasic).
• „Seal” (focă) – pare negru, dar la soare are o tentă roșiatică.
• Tigrat (brindle) – prezența unor dungi deschise pe fundal întunecat.

Pete albe obligatorii: conturul în jurul botului, dunga albă între ochi, pieptul alb. Este de dorit să aibă și un guler alb, labele din față parțial sau total albe și cele din spate albe mai jos de jareți.

Puiul de Boston Terrier este o alegere excelentă pentru cei care caută calea de mijloc între activitate și liniște. Acest câine posedă un temperament echilibrat și un nivel înalt de inteligență emoțională. Sunt incredibil de sensibili la starea de spirit a stăpânului. Dacă sunteți gata de joacă – bostonianul va susține orice inițiativă, dacă doriți să vă odihniți – el se va ghemui alături (și, probabil, va începe să sforăie drăgălaș).

• Relația cu copiii: Bostonienii adoră copiii. Sunt suficient de robuști pentru a rezista îmbrățișărilor stângace (în limite rezonabile) și suficient de jucăuși pentru a fi cei mai buni prieteni la pozne.
• Relația cu alte animale: Datorită nivelului scăzut de agresivitate înnăscută, se înțeleg de obicei bine cu pisicile și alți câini. Totuși, masculii pot manifesta uneori un comportament dominant față de alți câini dacă simt o amenințare la adresa teritoriului lor.
• Calități de pază: În ciuda dimensiunii mici, Boston Terrier-ul este o „sonerie” destul de bună. Latră rar, doar la nevoie, așa că, dacă bostonianul vostru a dat de veste, merită să verificați ce s-a întâmplat. Totuși, ca paznic veritabil nu se va potrivi din cauza iubirii excesive față de oameni.

Sociabilitatea naturală și curiozitatea animalului de companie îi permit să urmeze cu ușurință o persoană străină. Acest lucru trebuie luat în considerare la plimbări. O nevoie importantă a Boston Terrier-ului este să fie alături de om și să participe la toate activitățile familiei, de la pregătirea cinei până la privitul la televizor.

Boston Terrierii sunt adesea confundați cu alți brahicefali. Pentru a vă putea orienta mai bine, am pregătit o comparație cu cele mai apropiate „rude” după aspect.

Boston Terrierii au o sănătate relativ robustă pentru o rasă decorativă, rămânând adesea activi până la o vârstă înaintată. Cu toate acestea, structura anatomică (botul scurt, ochii mari) creează riscuri specifice pe care viitorul proprietar trebuie să le cunoască.

Sindromul brahicefalic

Ca toți câinii cu fața plată, bostonienii pot avea probleme respiratorii. Nările înguste sau palatul moale alungit pot duce la respirație șuierătoare, sforăit și intoleranță la căldură. În cazuri grave, poate fi necesară corecția chirurgicală. Tocmai de aceea Boston Terrier-ul nu trebuie suprasolicitat fizic pe vreme caniculară.

Probleme oftalmologice

Ochii mari, ușor proeminenți, nu sunt doar o frumusețe, ci și un punct vulnerabil.
Diagnostice frecvente:

• Cataracta (juvenilă sau senilă).
• Ulcere corneene (din cauza traumelor cu crengi sau praf).
• „Cherry eye” (prolapsul glandei pleoapei a treia).
• Cheratoconjunctivita sicca (ochi uscat).

Probleme ale aparatului locomotor

Luxația de patelă (rotulă) este o problemă ereditară a multor rase mici. De asemenea, se întâlnesc hemivertebrele (vertebre formate incorect), ceea ce paote duce la curbarea coloanei vertebrale, deși adesea acest lucru nu provoacă durere câinelui.

Îngrijirea acestei rase nu necesită abilități profesionale de groomer, dar necesită regularitate. Se poate spune că Boston Terrierii cer mai multă atenție afară (controlul temperaturii), decât proceduri complicate acasă.

• Blana: Nu au subpăr, deci năpârlirea nu este catastrofală. Este suficient să treceți o dată pe săptămână cu o mănușă de cauciuc sau o perie moale pentru a îndepărta firele moarte. Nu este nevoie să-l spălați des, doar când se murdărește, deoarece acest lucru poate usca pielea.
• Ochii și pliurile: Verificați zilnic ochii pentru roșeață. Pliurile de pe bot la bostonieni nu sunt atât de adânci ca la bulldogi, dar tot merită șterse cu un șervețel umed sau o dischetă de bumbac cu clorhexidină pentru a evita iritațiile.
• Ghearele: Bostonienii sunt câini ușori, așa că ghearele lor nu se tocesc întotdeauna natural pe asfalt. Trebuie tăiate de 1-2 ori pe lună.
• Regimul termic: Este un câine de apartament. Iarna au nevoie de haine (salopetă sau pulover), deoarece îngheață repede. Vara – evitați plimbările sub soarele arzător între orele 11:00 și 17:00 pentru a preveni insolația.

Boston Terrierii sunt foate inteligenți, dar uneori se trezește în ei încăpățânarea de „terrier”. Cheia succesului este întărirea pozitivă. Metodele dure și țipetele nu funcționează cu această rasă; câinele pur și simplu se va închide în sine sau va refuza să colaboreze. Datorită credulității naturale a Boston Terrierilor și dorinței de a face pe plac proprietarului, învățarea decurge distractiv.

La ce să fiți atenți în educarea unui bostonian:

1. Socializarea: Începeți să faceți cunoștință puiului cu alți câini și oameni cât mai devreme. Acest lucru îi va consolida prietenia naturală.
2. Deprinderea cu toaleta: Uneori acesta este punctul slab al rasei. Fiți răbdători, folosiți covorașe absorbante și ieșiri dese. Lăudați-l pentru fiecare „treabă” făcută afară.
3. Sporturi chinologice: Bostonienii se descurcă excelent la agility (cursa cu obstacole) și obedience (ascultare). Acest lucru ajută la consumarea energiei și întărirea legăturii cu stăpânul.

Boston Terrierii sunt cunoscuți pentru digestia lor sensibilă și predispoziția la meteorism (formarea gazelor). Reprezentanții acestei rase au botul scurt, motiv pentru care înghit adesea aer în timp ce mănâncă. În plus, au un stomac mic.

Reguli principale de hrănire:

• Hrănirea fracționată: Un câine adult este hrănit de 2 ori pe zi, puii – de 3-4 ori. Nu dați toată norma zilnică deodată.
• Consistența: Mâncarea (dacă este gătită) ar trebui mărunțită în bucăți mici. Dacă este hrană uscată – alegeți granule de dimensiuni medii, ușor de apucat cu botul plat.
• Bolul: Se recomandă utilizarea suporturilor speciale, astfel încât câinele să nu fie nevoit să se aplece prea jos, sau boluri speciale pentru brahicefali.
• Odihna: Nu vă jucați niciodată activ cu câinele imediat după masă, există riscul de torsiune gastrică (deși la rasele mici este mai mic decât la cele mari, dar paza bună trece primejdia rea).

Dieta trebuie să fie echilibrată. Ar trebui evitate produsele care provoacă fermentație (varză, leguminoase, pâine proaspătă). Un procent ridicat de proteine este important pentru menținerea masei musculare a acestui mic atlet.

Pentru a decide definitiv dacă această rasă vi se potrivește, am adunat o listă onestă cu plusuri și minusuri.

Această rasă are cu ce să surprindă chiar și chinologii experimentați:

• Boston Terrier este simbolul oficial al statului Massachusetts din 1979.
• Sergentul Stubby – cel mai faimos câine militar din Primul Război Mondial, care a primit gradul de sergent, este adesea descris ca un strămoș sau o rudă apropiată a primilor Boston Terrieri (deși rasa sa exactă este discutabilă, tipul de aspect este foarte similar).
• Acești câini se nasc adesea prin cezariană din cauza capetelor mari ale puilor și bazinului îngust al mamelor.

Boston Terrierii năpârlesc mult?

Nu, năpârlirea la ei este moderată. Nu au un subpăr pufos care zboară prin tot apartamentul. Firele scurte se curăță ușor.

Poate fi lăsat un Boston singur acasă?

Ei suportă greu singurătatea. Dacă lucrați câte 10-12 ore și nu e nimeni acasă, această rasă va suferi. Acest lucru se poate transforma în distrugerea lucrurilor sau depresie.

Se potrivește această rasă persoanelor alergice?

Boston Terrier-ul nu este o rasă hipoalergenică. Deși are puțină blană, alergia este adesea provocată de mătreață sau salivă, pe care acest câine le are din plin.