Istoria rasei Braque du Bourbonnais
Istoria rasei Braque du Bourbonnais este una dintre cele mai vechi dintre toți câinii de vânătoare francezi. Primele mențiuni despre un câine foarte asemănător cu reprezentantul modern al rasei datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În 1598, în lucrarea naturalistului italian Ulisse Aldrovandi, a fost descris un „câine cu blană albă pătată, cu pete liliachii sau de culoarea vinului”, care trăia în provincia franceză Bourbonnais. Această descriere corespunde perfect coloritului unic al rasei. De-a lungul secolelor, acești câini au fost apreciați pentru calitățile lor excepționale de vânătoare: un simț olfactiv ascuțit, rezistență și capacitatea de a lucra în orice condiții.
Rasa a trecut prin câteva perioade dificile, care aproape au dus la dispariția sa completă. Marea Revoluție Franceză, iar ulterior cele două războaie mondiale, au lovit devastator populația. După cel de-al Doilea Război Mondial, rasa era considerată practic dispărută. Renașterea a început abia în anii 1970, datorită eforturilor entuziastului pe nume Michel Comte. El a adunat exemplare supraviețuitoare ale rasei, care corespundeau descrierilor vechi, și a fondat Clubul Braque du Bourbonnais în 1982. Datorită muncii sale dedicate și selecției riguroase, nu numai că a reușit să restabilească numărul, dar și să păstreze calitățile autentice de lucru și aspectul exterior al rasei. Astăzi, Braque du Bourbonnais sunt printre cei mai buni și mai eleganți câini de vânătoare continentali, deși rămân relativ rari în afara Franței. Similar cu Jamthund, determinarea crescătorilor a fost crucială pentru supraviețuirea acestor rase.
Cum arată Braque du Bourbonnais: standard și descrierea aspectului
Braque du Bourbonnais este un câine de talie medie, cu o constituție robustă, dar elegantă, și o musculatură bine dezvoltată. Aspectul său impune o impresie de forță și grație în același timp. O caracteristică importantă este compactitatea și proporționalitatea corpului.
Capul, ochii și urechile
Capul are o formă caracteristică, asemănătoare unei pere, specifică raselor de tip Braque. Craniul este rotunjit, iar trecerea de la frunte la bot este fluidă, dar vizibilă. Botul este puternic, de formă dreptunghiulară, cu o trufă nazală mare, al cărei colorit se armonizează cu nuanța principală a blănii. Ochii sunt mari, expresivi, de culoarea alunei sau ambrei închise. Privirea este inteligentă, blândă și calmă. Urechile sunt de mărime medie, prinse la nivelul ochilor sau puțin mai sus, atârnă pe lângă obraji și au o formă triunghiulară, cu vârful ușor rotunjit. Adesea, urechile au o culoare închisă uniformă, care contrastează cu blana pătată a capului.
Corpul și coada
Corpul este ușor alungit, cu un spate puternic și drept și o zonă lombară musculoasă. Pieptul este adânc și larg, oferind suficient spațiu pentru plămâni și inimă, ceea ce este esențial pentru un câine de lucru. Abdomenul este retractat. Membrele sunt drepte, paralele, cu o musculatură bine dezvoltată, asigurând o împingere puternică. Lăbuțele sunt compacte, strânse.
Coada – este una dintre cele mai distincte trăsături ale rasei. Mulți căței Braque du Bourbonnais se nasc cu o coadă scurtă natural (brachiurie) sau chiar fără (anurie). Dacă, totuși, un cățel se naște cu o coadă lungă, standardul permite cuparea acesteia la o lungime de maxim 15 cm (în țările unde acest lucru este permis). O coadă scurtă naturală este considerată un avantaj.
Blana și coloritul
Blana este scurtă, fină, densă și strâns lipită de corp. Pe spate, poate fi puțin mai aspră. Acest tip de blană protejează bine câinele de intemperii, dar nu este adaptată la friguri extreme. Coloritul Braque du Bourbonnais este unic și reprezintă cartea de vizită a rasei. Standardul recunoaște două variante principale:
- „Drojdie de vin” (lie de vin): picățele dense de culoare maro pe un fond alb, creând o impresie de nuanță liliachie sau roz-liliachie.
- „Floare de piersic” (fleur de pêcher): picățele dense de culoare fawn (roșu deschis) pe un fond alb, conferind blănii o nuanță delicată de piersică.
Pe blană pot exista și pete mari de culoare corespunzătoare. Capul și urechile au de obicei un colorit mai uniform decât corpul.
