Can de Palleiro

Istoria acestei rase își are rădăcinile în antichitatea profundă. Can de Palleiro este o rasă puțin cunoscută, dar de fapt străveche, care a însoțit triburile celtice în timpul expansiunii lor în Peninsula Iberică. Ei sunt descendenți ai câinilor indoeuropeni, ceea ce le oferă o origine comună cu rase precum ciobănescul belgian, olandez, german și picard. Timp de câteva secole, ei au păzit turmele de vite și gospodăriile stăpânilor în condițiile aspre din Galicia.

Ne-pretențioși, inteligenți și ascultători, acești câini au fost mult timp ajutoare indispensabile pentru fermieri. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea industrializării și moda raselor străine în secolul XX, populația lor a început să scadă rapid. Can de Palleiro s-au încrucișat necontrolat cu alți câini, diluând fondul genetic, și au ajuns în pragul dispariției totale.

Situația a devenit critică în anii 1990. În scopul restabilirii populației, autoritățile spaniole, și anume guvernul Galiciei (Xunta de Galicia), au anunțat o căutare pe scară largă a câinilor „de paie” pur sânge. În 1999, când a început programul oficial de recuperare, s-au numărat doar două duzini de reprezentanți tipici care păstraseră fenotipul și calitățile de lucru. Nouă ani de muncă asiduă de reproducere, teste genetice și selecție au crescut numărul lor de opt ori.

Creșterea direcționată a Can de Palleiro continuă și astăzi sub egida clubului „Club da Raza Can de Palleiro”. Astfel, „câinii galicieni din hambarul cu paie” servesc din nou ca păstori, paznici, iar datorită mirosului și inteligenței lor excepționale – ca ghizi și salvatori în serviciile de urgență.

În aspectul câinilor de paie, un observator obișnuit poate observa o asemănare cu ciobăneștii germani, totuși Can de Palleiro are un aspect mai „sălbatic”, de lup, și forme mai puțin colțuroase. Aceștia sunt câini de tip mezomorf, puternici, cu un corp alungit, gât musculos și piept adânc, ceea ce asigură un volum mare al plămânilor pentru alergare de anduranță.

Capul și botul

Capul la Can de Palleiro are formă piramidală, proporțional cu corpul. Craniul este plat și lat. Botul lor se îngustează spre nas, dar nu este ascuțit, ca la Spitz. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, nu foarte pronunțată. Buzele sunt strânse, nu atârnă, întotdeauna pigmentate cu negru, la fel ca și trufa nasului. Privirea este una dintre cărțile de vizită ale rasei: este vie, interesată și foarte expresivă. Ochii sunt de mărime medie, în formă de migdală, culoarea variază de la maro închis la miere (chihlimbar), în funcție de culoarea blănii.

Urechile mari stau ridicate, au formă triunghiulară și bază largă. Sunt foarte mobile, ceea ce permite câinelui să capteze cele mai mici sunete. În stare de repaus, urechile pot fi ușor depărtate în lateral.

Corpul și coada

Spatele este drept și musculos, șalele late. Coada stufoasă este purtată sus, mai ales în timpul mișcării sau excitării, dar niciodată nu se culcă pe spate și nu se răsucește în inel. În repaus, coada este lăsată în jos și ajunge la jareți. O caracteristică distinctivă este blana deasă pe coadă, care amintește de coada unei vulpi.

Membrele sunt drepte, puternice, cu unghiuri articulare bine definite, ceea ce asigură mișcări libere și ample. Labele ovale („de pisică”), cu pernuțe rezistente, permit câinelui să se deplaseze pe relieful stâncos complex al Galiciei fără răniri.

Blana și culoarea

Blana deasă și aspră a Can de Palleiro este protecția lor naturală împotriva ploilor și vânturilor Atlanticului. Subpărul este dens, mai ales în perioada de iarnă. Culoarea este, de obicei, uniformă. Standardul rasei evidențiază câteva tipuri principale:

• Nisipiu (Capa areia): cel mai răspândit, variază de la crem deschis la roșcat saturat.
• Negru (Capa negra): negru profund, uneori cu mici semne albe pe piept sau picioare.
• Lupiu (Capa lobeira): culoare zonară, unde firele de păr au o alternanță de zone deschise și închise, ceea ce oferă câinelui o asemănare cu lupul.
• Ciocolatiu: se întâlnește mai rar.

Dacă vă interesează alte rase rare cu o culoare și istorie unică, vă recomandăm să citiți articolele despre Can Guicho (Quisquelo), care provine tot din această regiune, sau despre micul, dar curajosul Kai Leo.

Patrupedul galician este inteligent și observator din fire. Psihicul său s-a format prin secole de selecție, unde a fost apreciată capacitatea de a lua decizii independent. Calitățile de rasă din clasicul „set pastoral”: curajul, independența și fidelitatea în serviciu, s-au combinat în el cu o ascultare remarcabilă. Spre deosebire de alte rase care necesită control constant, Can de Palleiro este capabil să înțeleagă sarcina și să o îndeplinească, chiar dacă stăpânul nu se află în apropiere.

Cuvântul stăpânului pentru un astfel de câine este lege. În cercul familiei, paznicul sever al turmei devine bun și blând, arătându-și tandrețea doar oamenilor apropiați. Ei simt excelent starea de spirit a proprietarului și pot fi companioni discreți atunci când este nevoie. Acest lucru îi face câini de familie ideali pentur cei care locuiesc la casă.

În schimb, câinele de paie percepe persoanele străine cu suspiciune. Aceasta nu este o agresivitate isterică, ci o vigilență rece. El poate manifesta o reacție activă de apărare dacă simte o amenințare reală. Își păzește cu gelozie teritoriul și turma încredințată, știe să acționeze în funcție de situație. Această trăsătură îi deosebește de, de exemplu, Border Collie, care sunt adesea mai prietenoși cu străinii, deoarece sarcina lor principală este doar pășunatul, nu paza. Inteligența și supunerea câinelui au adus Can de Palleiro în serviciul poliției și armatei, unde sunt folosiți pentru căutarea drogurilor și explozibililor.

Puternicul și robustul galician este obișnuit cu munca fizică. Întreaga sa viață este o pază vigilentă a vitelor sub cerul liber, adesea în ploaie și ceață. Organismul câinelui este adaptat la astfel de eforturi, este rezistent și se distinge printr-o sănătate solidă. Nimeni nu a studiat sistematic această rasă puțin numeroasă, așa că pentru ea nu există o listă a bolilor ereditare — este o lipsă de date, nu o dovadă de sănătate.

Totuși, pentru a păstra această trăsătură valoroasă, merită să urmați planul natural. Și anume – să nu transformați Can de Palleiro într-un câine de apartament, să-l hrăniți cu mâncare corectă și să-i oferiți o îngrijire simplă, dar regulată. Este importnat să efectuați vaccinările planificate și deparazitarea (căpușe, purici), deoarece câinele petrece mult timp în iarba înaltă. Dezvoltând aptitudinile naturale, câinele de paie va fi fericit, și deci – mai sănătos.

Can de Palleiro sunt animale de companie nepretențioase. E greu să devii un răsfățat capricios în condițiile muncii zilnice epuizante la fermă. Îngrijirea reprezentanților acestei rase rare nu necesită proceduri specifice complexe, care ar cere vizite la un groomer profesionist. În centrul atenției este stratul gros de blană, care la câinele de paie este și destul de aspră și are proprietatea de a se autocurăța.

Mai aproape de iarnă, blana se îndeasă, devine mai groasă, pentru a proteja animalul de frig. Aceasta trebuie periată regulat cu o perie specială sau un furminator, mai ales în perioada de năpârlire (primăvara și toamna). Dacă câinele petrece mult timp în natură – în blană se pot încâlci crenguțe, scaieți sau bulgări de pământ, care trebuie îndepărtate după fiecare plimbare. Spălarea câinelui cu șampon se recomandă nu mai des de 2-3 ori pe an, pentru a nu spăla stratul protector de grăsime de pe piele.

Puii de câine de paie galician trebuie socializați cât mai devreme. Deoarece rasei îi este specifică o neîncredere naturală, este important ca de la o vârstă fragedă puiul să facă cunoștință cu diferiți oameni, sunetele orașului, transportul și alte animale. Dacă pierdeți acest moment, câinele adult poate deveni excesiv de închis sau agresiv-defensiv.

Educația trebuie să fie insistentă și consecventă. Nu ar trebui să întârziați nici cu începerea dresajului. Totuși, contrar opiniei populare, în timpul instruirii nu trebuie aplicate metode fizice dure. Autoritatea stăpânului este garanția că Can de Palleiro nu va contesta comenzile într-o situație responsabilă, dar această autoritate se construiește pe dreptate. Câinele nu trebuie jignit sau umilit – acest animal înțelept are o memorie bună și va ține minte ofensele.

Cea mai bună metodă este întărirea pozitivă în combinație cu limite clare ale permisului. Educația și dresajul rasei sunt orientate spre viitorul serviciu al ajutorului patruped, care puțin probabil se va bucura de ideea de a deveni un animal de companie inactiv pe canapea. Ei au nevoie de sarcini: căutarea obiectelor, agility, sau, dacă există posibilitatea, serviciul pastoral. Prin temperamentul și stilul lor de lucru, ei amintesc oarecum de Ciobănescul Portughez, care este vecinul lor geografic.

În hrănirea câinelui de paie este necesar să respectați un program strict. Alimentația haotică poate duce la probleme cu stomacul, inclusiv volvulus gastric periculos pentru viață (mai ales la câinii cu piept adânc). Alcătuiți programul astfel încât prânzul să fie după plimbare, și nu invers, și câinele să aibă minimum o oră de liniște după masă.

Rația câinelui de lucru trebuie să fie bogată în calorii și hrănitoare. Aproape jumătate din rația (40-50%) ajutorului de serviciu o constituie produsele din carne. Aceasta poate fi vită slabă, inimă de vită, burtă (extrem de utilă pentru microfloră), curcan. Pentru un aport echilibrat de substanțe utile sunt necesare și:

• Cereale: orez, hrișcă (ca sursă de carbohidrați complecși).
• Legume: morcov, dovlecel, dovleac (sursă de fibre).
• Produse lactate fermentate: brânză de vaci, chefir (pentru calciu).
• Pește: marin, fără oase (o dată pe săptămână pentru acizi grași Omega-3).

Nu ar trebui să vă tratați animalul de companie cu gustări de la masă, în special dulciuri, afumături sau făinoase. Apetitul excelent și digestia bună sunt rezultatul meselor la timp, după care câinelui ar trebui să i se permită să se odihnească. Dacă alegeți hrana uscată, preferați clasele „super-premium” sau „holistic” pentru câini activi de rase mari.

• Câine poliglot: Fermierii galicieni susțin că Can de Palleiro înțelege comenzile nu doar în spaniolă sau galiciană, ci și citește intuitiv gesturile și fluierăturile păstorului de la o distanță de sute de metri.
• Geniu nerecunoscut: Deși rasa este recunoscută la nivel național în Spania și de Ministerul Agriculturii, ea se află încă în procesul de recunoaștere internațională completă de către FCI (Federația Chinologică Internațională), deși are deja mulți fani în afara țării.
• Vedetă de cinema: Can de Palleiro apar adesea în filme și seriale spaniole, unde este nevoie de imaginea unui caine autentic, sever, dar loial.
• Rădăcini de lup? În ciuda asemănării externe cu lupul (mai ales în culoarea „lobeiro”), studiile genetice au arătat că este un câine sută la sută, deși cu un genotip foarte vechi.

Este potrivit Can de Palleiro pentru apartament?

Teoretic este posibil, cu condiția unor plimbări lungi și active (minimum 2-3 ore pe zi). Totuși, cel mai bun mediu pentru ei este o casă privată cu un teritoriu mare îngrădit, unde câinele își va putea realiza instinctul de paznic.

Cum se comportă cu copiii?

Cu copiii „săi” se comportă foarte tandru și răbdător, luându-i adesea sub protecție. Totuși, ca și cu orice câine mare, jocurile trebuie să aibă loc sub supravegherea adulților. Câinele poate interpreta greșit jocurile active ale copiilor străini cu copilul „său” ca pe o amenințare.

Este greu de cumpărat un pui din această rasă?

Da, este destul de greu în afara Spaniei. Majoritatea crescătorilor sunt concentrați în Galicia. Cumpărând un pui, este important să verificați documentele părinților și înregistrarea în cartea de origine, pentru a nu da peste un metis.