Istoria și originea rasei
Istoria Cirneco dell'Etna este învăluită în mister și numără milenii. Numele rasei se traduce prin „câinele de pe Etna”, ceea ce indică direct patria sa — pantele celebrului vulcan din Sicilia. Există două teorii principale privind originea acestor câini unici.
Versiunea egipteană antică. Tradițional, se credea că strămoșii rasei erau câini de vânătoare antici, crescuți în valea Nilului în timpul faraonilor. Imagini de pe basoreliefuri, datate din anul 4000 î.e.n., demonstrează câini care seamănă izbitor cu Cirneco moderni. Conform acestei teorii, fenicienii, navigatori și comercianți renumiți, au adus acești câini, rude ale câinelui faraonului, în Sicilia. Aici, rasa s-a adaptat condițiilor locale și a fost folosită pentru vânătoarea de iepuri în zonele stâncoase.
Versiunea siciliană. Cu toate acestea, studiile recente de ADN înclină spre ideea că Cirneco dell'Etna este o rasă autohtonă, care a apărut direct în Sicilia. Descoperirile arheologice, în special monede și gravuri, confirmă existența acestor câini în regiune cu multe secole înainte de era noastră, chiar înainte de sosirea fenicienilor. Legendele povestesc că mii de astfel de câini păzeau templul zeului Adranos, construit în anul 400 î.e.n. pe panta Etnei. Se spune că acești câini aveau un dar uimitor de a recunoaște hoții și necredincioșii, pe care îi atacau imediat, în timp ce se comportau prietenos cu pelerinii.
Indiferent de originea exactă, Cirneco dell'Etna a fost timp de secole un ajutor indispensabil pentru vânătorii sicilieni, capabil să urmărească prada ore întregi sub soarele arzător pe terenul vulcanic dificil. Recunoașterea oficială a rasei a venit abia în secolul XX, iar standardul a fost aprobat în 1939.
Cum arată Cirneco dell'Etna: standard și aspect
Cirneco dell'Etna este întruchiparea grației și funcționalității. Câinele are o constituție uscată, dar robustă, un format corporal pătrat și linii elegante. Din punct de vedere al aspectului, el seamănă cu rudele sale din grupul mediteranean, cum ar fi podenco ibicenco, dar se distinge prin dimensiuni mai compacte.
- Cap: Lung, îngust, cu linii delicate. Craniul este ușor convex, trecerea de la frunte la bot este lină.
- Bot: Ascuțit, dar nu slab. Trufa este mare, de formă dreptunghiulară, culoarea sa variază de la maro deschis la culoarea pielii, în funcție de culoarea blănii.
- Urechi: Mari, de formă triunghiulară, prinse sus și erecte. Sunt foarte mobile și întotdeauna atente, ceea ce este o trăsătură caracteristică a rasei.
- Ochi: Mici, de formă ovală, de obicei de culoare ocru, chihlimbar sau gri. Privirea este inteligentă și atentă.
- Corp: De format pătrat, ceea ce înseamnă că lungimea corpului este aproximativ egală cu înălțimea la greabăn. Spatele este drept, zona lombară este puternică, iar crupa este ușor înclinată.
- Coada: Prină jos, groasă la bază și se subțiază spre vârf. În stare de repaus este lăsată în jos, iar în mișcare se ridică în formă de sabie.
- Blană: Scurtă (până la 3 cm pe corp), aspră la atingere, netedă și strâns lipită de corp. Substratul lipsește.
- Culoare: Predominant unicolor fawn (nuanțe de la nisipiu la roșu intens). Sunt permise pete albe pe cap (o dungă îngustă), piept, vârful labelor și coadă. Blana complet albă sau albă cu pete roșcate este de asemenea acceptată, dar mai puțin de dorit.
