Dunker — Istorie și standard

Istoria originii goizului de Norvegia

Istoria rasei este indisolubil legată de numele ofițerului norvegian, căpitanul Wilhelm Conrad Dunker, care în anii 1820 și-a propus să creeze un goz ideal pentru vânătoarea de iepuri. Spre deosebire de multe alte rase care s-au format de-a lungul secolelor, dunker-ul este rezultatul unei munci de selecție direcționată și bine gândită.

Baza pentru noua rasă au constituit-o goii norvegieni locali, care au fost încrucișați cu diverse rase europene pentru a îmbunătăți anumite calități. Un rol cheie în formarea aspectului unic al dunker-ului l-au avut goii arlechini ruși. De la ei a moștenit goizul norvegian faimoasa sa genă merle, responsabilă pentru coloritul marmorat al blănii și care uneori duce la heterocromie (ochi de culori diferite). Pe lângă goii ruși, la crearea rasei au participat și goii germani și francezi, pentru a îmbunătăți simțul mirosului și rezistența. Pentru alte rase de goizi, puteți citi și despre Hygenhund, Haldenstover și Schillerstovare.

Merită menționat că în Norvegia există și alte rase de goizi, care s-au dezvoltat în paralel, dar dunker-ul s-a distins întotdeauna prin coloritul său și calitățile sale de neegalat de urmăritor. Rasa a fost oficial recunoscută și standardizată la începutul secolului XX. În ciuda popularității sale în țara de origine, în afara Scandinaviei, dunker-ul rămâne o rasă destul de rară.

Cum arată dunker-ul: standard și aspect

Dunker-ul dă impresia unui câine puternic, dar elegant. Aspectul său corespunde pe deplin scopului său — este un alergător neobosit, cu o musculatură bine dezvoltată și un schelet puternic, dar fără masivitate excesivă.

• Corp: De format dreptunghiular, cu un spate puternic și un piept adânc și voluminos, care asigură suficient spațiu pentru plămâni și inimă.
• Cap: Lung, cu linii „curate”, fără obraji proeminenți. Craniul este ușor bombat, cu un stop moderat. Botul este lung și drept.
• Urechi: De lungime medie, așezate nu prea sus, moi la atingere, atârnând de-a lungul obrajilor, cu vârfurile rotunjite.
• Ochi: Mari, rotunzi, cu o expresie calmă și serioasă. Culoarea este predominant închisă, dar pentru exemplarele marmorate este permisă heterocromia — un ochi poate fi albastru („de sticlă”) sau parțial albastru.
• Coada: În formă de sabie, groasă la bază și se subțiază spre vârf. Câinele o ține la nivelul spatelui sau ușor ridicată.
• Blană: Scurtă, dreaptă, densă și destul de aspră la atingere. Protejează bine de intemperii.

Cea mai unică caracteristică a rasei este coloritul său. Există două variante principale:

1. Negru cu marcaje cafeniu: Culoare neagră intensă cu marcaje roșiatice sau cafenii clar definite pe bot, deasupra ochilor, pe piept și pe labe.
2. Marmorat (blue merle): Fond albastru-cenușiu cu pete negre neregulate de diferite dimensiuni și forme. Este însoțit și de marcaje cafenii și albe. Acest colorit este cartea de vizită a rasei.

Tabel: Standardul rasei Dunker (FCI nr. 203)