Smoushondul olandez: istoria rasei și renașterea sa
Istoria smoushondului olandez este strâns legată de Olanda. Se crede că strămoșii acestor câini au fost schnauzerii germani galbeni. În anii 1850, antreprenorul olandez Abras a început să importe acești câini în Olanda, unde au câștigat rapid popularitate ca vânători eficienți de șobolani și tovarăși. Calitățile lor de lucru erau deosebit de apreciate în grajduri și ferme, unde ajutau la controlul populației de rozătoare. În 1905, a fost elaborat primul standard oficial al rasei, un pas important în formarea acesteia.
Din păcate, la fel ca multe alte rase, smoushondul olandez a suferit grav în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Numărul reprezentanților rasei s-a redus semnificativ, iar rasa s-a aflat la un pas de dispariție. Renașterea rasei a devenit posibilă datorită eforturilor entuziaștilor. Un rol deosebit în acest proces l-a jucat olandeză G.N. Barkman van der Weel, care în anii 1970 a depus eforturi considerabile pentru a găsi exemplare supraviețuitoare și a organiza un program de reproducere. În 1977, clubul rasei Smoushond a fost restabilit, iar ulterior rasa a primit recunoașterea oficială din partea Federației Chinologice Internaționale (FCI).
În ciuda istoriei sale îndelungate și a calităților sale unice, smoushondul olandez rămâne o rasă destul de rară în afara Olandei. Crescătorii olandezi nu își propun o popularizare în masă a rasei în străinătate, concentrându-se pe păstrarea caracteristicilor sale unice și a calităților de lucru în cadrul țării. Acest lucru face din smoushond o adevărată comoară națională a Olandei.
Aspectul smoushondului olandez: descriere conform standardului
Smoushondul olandez este un câine de talie medie, cu o constituție robustă și armonioasă. Aspectul său reflectă originea sa ca un câine de lucru: este solid, musculos și rezistent. Forma corpului este ușor alungită, dar nu excesiv de lungă. Înălțimea la greabăn la câinii adulți variază de obicei între 35 și 42 cm, iar greutatea este de aproximativ 8–12 kg. Acești parametri îl fac destul de compact pentru a fi ținut atât într-un apartament, cât și într-o casă privată.
Una dintre cele mai caracteristice trăsături ale aspectului smoushondului este blana sa. Aceasta este de lungime moderată, aspră, groasă și are un aspect natural ciufulit, ceea ce îi conferă câinelui un aspect oarecum neîngrijit, dar fermecător. Pe bot sunt bine dezvoltate mustățile, barba și sprâncenele, care subliniază expresia ochilor și adaugă rasei unicitate. Culoarea smoushondului este întotdeauna galben-pai, fiind permise diferite nuanțe ale acestei culori. Este important de reținut că standardul rasei nu prevede alte culori.
Capul smoushondului, privit de sus, pare scurt și lat, cu un craniu ușor bombat și o frunte rotunjită. Botul este puternic, dar de două ori mai scurt decât craniul. Maxilarele sunt puternice, iar mușcătura este în foarfecă – dinții superiori acoperă strâns pe cei inferiori. Nasul este lat și întotdeauna de culoare neagră. Ochii sunt mari, rotunzi, de culoare închisă, cu pleoape întunecate și gene groase. Expresia ochilor este vie, prietenoasă și inteligentă, ceea ce reflectă caracterul rasei.
Urechile smoushondului sunt mari, ușoare și atârnă pe cartilaj, fiind prinse sus. Coada, în trecut, era adesea cupată, dar acum este tot mai des lăsată în forma sa naturală. O coadă necupată este purtată în formă de vergea sau sabie, adăugând eleganță câinelui. În general, smoushondul olandez lasă impresia unui câine robust, activ și vesel, cu un aspect inconfundabil.
