Caracterul rasei Spanish Galgo

Caracter: o natură dublă

Stăpânii de galgos glumesc că au acasă doi câini diferiți, în aceeași blană. Primul stă lungit pe canapea ca un boier în vilegiatură și trage la aghioase paisprezece-optsprezece ore pe zi, se ridică doar la foșnetul pungii cu recompense și se strecoară prin casă fără să facă zgomot. Nu e leneș din cauza vârstei sau a plictiselii: economia de energie face parte din specializarea rasei. Formula englezească „couch potato" nu prinde deloc bine în românește; mult mai potrivit e să spui că galgo-ul e un boier de canapea — nobil, comod și absolut convins că locul lui e pe perna cea mai bună din casă.

Al doilea câine apare în fracțiune de secundă, la vederea unei siluete care fuge. Reflexul de urmărire al ogarului se declanșează prin văz și, odată pornit, nu mai trece prin filtrul rațiunii: creierul intră într-un tunel în care comanda stăpânului pur și simplu nu mai ajunge. Nu e neascultare, nu e obrăznicie, nu se rezolvă cu severitate — este o secvență de comportament înnăscută, la fel de automată ca respirația. De aici regula de aur a tuturor stăpânilor de ogari: nu se controlează câinele, se controlează mediul. Un galgo se plimbă în lesă acolo unde există drum, tren, pisici sau câmp deschis, și liber doar acolo unde există gard.

Cu familia, galgo-ul este blând până la duioșie, adesea lipicios într-un mod discret: se așază lângă tine, își pune capul pe genunchi și rămâne acolo. Cu străinii poate fi rezervat, uneori de-a dreptul timid — o trăsătură tipică multor ogari, cum e și Podenco Ibicenco (Ibizan Hound). Câinii adoptați din Spania vin frecvent cu bagaj emoțional: pot tresări la ridicarea bruscă a mâinii, la mătură, la bărbați cu șapcă sau la zgomotul de armă (artificiile de Revelion sunt un capitol aparte, despre care merită să vorbești din timp cu medicul veterinar). Cu blândețe și previzibilitate, majoritatea se deschid în câteva săptămâni. Metodele dure nu doar că nu funcționează — la un ogar sensibil pot bloca definitiv relația.

Cu alți câini se înțelege de regulă foarte bine, mai ales cu alți ogari, cu care doarme „grămadă", încălzindu-se reciproc. Cu pisicile, adevărul e mai nuanțat: unii galgos învață perfect că pisica din casă e membru al haitei, dar aceeași pisică, alergând pe stradă, poate fi percepută drept pradă. Asociațiile serioase testează câinii pentru toleranța la pisici și la câini de talie mică și îți spun cinstit rezultatul.

Particularități de dresaj

Galgo español este inteligent, dar nu execută comenzi „automat„, ca un ciobănesc german. Se gândește întâi: „și eu ce câștig din asta?”. Prin urmare, singura metodă care dă rezultate este întărirea pozitivă — recompense de valoare mare, sesiuni scurte de cinci minute, ton calm. Ridicarea vocii îl închide, iar smuciturile în lesă îi pot răni gâtul subțire.

Prioritatea numărul unu este chemarea, antrenată de la prima zi, în casă, apoi în curte, apoi pe lungă (o lesă de 10–15 metri, prinsă la ham, nu la zgardă). Antrenează-l cu jocuri de urmărire dirijată — o momeală de blană legată de o sfoară, aruncată de tine — ca reflexul de goană să aibă o supapă legală și controlată. Dar reține: oricât de bine ar veni la chemare într-un parc liniștit, un galgo care a văzut o pisică nu te mai aude. De aceea, în oraș plimbarea se face în lesă, iar libertatea completă doar în spații împrejmuite.

Iar aici apare o problemă foarte concretă în România: parcurile pentru câini îngrădite sunt puține și, unde există, adesea mici. Soluțiile practice folosite de stăpânii de ogari sunt terenurile sportive închiriate cu ora în afara programului, curțile împrejmuite ale prietenilor de la marginea orașului, bazele hipice sau padocurile private. Nu improviza pe câmp: din motivele legale explicate mai sus, extravilanul nu este o opțiune pentru un ogar liber.

Un ultim aspect: mulți galgos adoptați nu știu nimic despre viața de apartament. Nu cunosc scările, se tem de podeaua lucioasă, nu au văzut niciodată un lift și pot rămâne blocați în fața unei uși de sticlă. Toate acestea se rezolvă în câteva zile, cu răbdare și covorașe antiderapante — nu sunt semne de prostie, ci de biografie.

Avantaje și dezavantaje