Spanish Galgo

Galgo español, adică ogarul spaniol, este unul dintre acei câini pe care îi recunoști dintr-o singură privire: siluetă de arc întins, linie de spate care coboară și urcă precum o colină, ochi migdalați cu o expresie blândă, aproape tristă. Este un câine care a alergat după iepuri pe câmpiile Castiliei cu mult înainte ca Spania să fie Spanie, și care astăzi, în tot mai multe apartamente din București, Cluj sau Timișoara, se dovedește a fi cel mai liniștit chiriaș cu putință. Află mai multe pe Tvaryny.

Pentru un cititor român, galgo-ul nu e chiar o exotică. Cuvântul „ogar" e vechi în limba noastră, iar imaginea câinelui slab și iute care taie ca o săgeată peste miriște face parte din memoria satului de câmpie. Diferența e că, la noi, povestea ogarului s-a încheiat în lege — și tocmai de aceea un stăpân român trebuie să știe câteva lucruri pe care un spaniol nu le are în vedere. Despre toate acestea, pe rând, mai jos.

Cum ajunge un galgo español la un stăpân din România

În România nu există crescătorii de galgo español la fiecare colț, iar puii de rasă cu pedigree se găsesc extrem de rar. În schimb, drumul cel mai umblat este adopția dintr-o asociație spaniolă de protecție — așa-numitele protectoras, dintre care unele s-au specializat exclusiv pe ogari și trimit câini în toată Europa.

Cum arată procesul, pas cu pas:

• Cererea și interviul. Asociațiile cer un formular detaliat, fotografii ale locuinței și, adesea, o discuție video. Întrebările despre balcon, gard, înălțimea acestuia și prezența altor animale nu sunt formalități — un ogar sare un gard de un metru fără elan.
• Alegerea câinelui. Cere explicit informații despre nivelul instinctului de urmărire, testarea cu pisici și cu câini mici, comportamentul în lesă și în casă. Un galgo care a trăit doar în țarc are nevoie de câteva săptămâni ca să înțeleagă ce e o scară, o ușă de sticlă sau o podea alunecoasă.
• Analizele mediteraneene. Înainte de transport se fac obligatoriu testele pentru bolile transmise de vectori din bazinul mediteranean — leishmanioză, ehrlichioză, babesioză, dirofilarioză. Cere rezultatele scrise și păstrează-le; medicul tău din România le va vrea.
• Actele de călătorie. Regulile europene sunt clare: microcip implantat întâi, apoi vaccinare antirabică, apoi o așteptare de minimum 21 de zile până la deplasare, totul consemnat în pașaportul european pentru animale de companie (Regulamentul UE nr. 576/2013). Transferurile organizate de asociații se fac de regulă cu certificat sanitar-veterinar și înregistrare în sistemul european de trasabilitate.
• Transportul propriu-zis. Din Spania până în România se ajunge cu duba specializată, în două-trei zile de drum, cu opriri programate, sau cu avionul, însoțit de un voluntar. Pentru un câine de 65 cm la greabăn, cușca de transport aeriană este de dimensiune mare, iar companiile au reguli diferite — se verifică din timp.
• Primele zile acasă. Programează consultul la un cabinet din România în prima săptămână: reînregistrarea microcipului în RECS, verificarea greutății și a stării dinților, plan de deparazitare. Regula „3-3-3" (trei zile de amorțeală, trei săptămâni de adaptare, trei luni până la relaxarea completă) descrie foarte bine un galgo scos din adăpost.

Asociațiile percep o taxă de adopție care acoperă vaccinurile, sterilizarea, testele și transportul; se semnează un contract și, de regulă, se acceptă vizite de urmărire. Nu ocoli acest sistem în favoarea unor „oferte" de pe grupuri de socializare: un ogar adus fără teste și fără acte poate însemna o boală mediteraneană descoperită târziu și un dosar veterinar imposibil de reconstituit.

Curiozități despre rasă

• Somn de gânsac răsturnat. Ogarii dorm în poziții imposibile, adesea pe spate, cu picioarele lungi întinse vertical în sus. Stăpânii din toată lumea au și un termen pentru asta — roaching, „poziția gândacului răsturnat" — și e considerată semnul suprem că un câine adoptat s-a simțit, în sfârșit, în siguranță.
• Sânge străvechi. Silueta rasei aproape nu s-a schimbat de milenii. Privind un galgo întins pe covor, vezi practic aceeași imagine pe care o vedeau romanii în Hispania.
• Donatori de sânge apreciați. Datorită hematocritului ridicat și a temperamentului calm la manipulare, ogarii sunt printre cei mai căutați donatori de sânge canin din clinicile veterinare.
• Două blănuri, o singură fătare. Frații de aceeași vârstă pot fi unii cu păr scurt, alții barbudos, cu barbă și sprâncene — o raritate în lumea raselor pure.
• Animale sociale. Se simt cel mai bine în compania altor câini, mai ales a altor ogari, cu care dorm „grămadă", încălzindu-se reciproc. Mulți adoptatori ajung, previzibil, la al doilea galgo.