English Greyhound

Istoria English Greyhound-ului este o călătorie prin milenii. Deși numele modern indică Marea Britanie ca centru de formare a standardului, rădăcinile acestor câini ajung până în Egiptul Antic. Imagini cu câini similari fenotipic cu ogarii moderni pot fi găsite în morminte datând din anul 4000 î.Hr. Ei erau însoțitorii faraonilor și erau considerați atât de valoroși, încât uciderea lor era echivalată cu o crimă împotriva unui om.

În Anglia medievală, English Greyhound a devenit un simbol al statutului. Legea din 1016, emisă de regele Canute, interzicea „oamenilor de rând” să dețină acești câini. Doar nobilii aveau dreptul să păstreze un ogar pentru vânătoare. Tocmai acest lucru a salvat rasa de diluarea sângelui și i-a păstrat calitățile unice de lucru. Mai târziu, odată cu apariția curselor de câini (coursing), English Greyhound-ul și-a consolidat definitiv titlul de rege al vitezei, atingând pe distanțe scurte viteze de până la 72 km/h.

Structura corpului la English Greyhound este un triumf al anatomiei funcționale. Fiecare curbă, fiecare mușchi lucrează pentru a minimiza rezistența aerului și a maximiza propulsia. Este un câine mare, dar nu pare niciodată greoi.

• Capul: Lung, îngust, cu craniul plat. Urechile sunt mici, în formă de „trandafir” (rosette), ridicate la excitare, dar de obicei lipite de cap pentru o aerodinamică mai bună.
• Corpul: Se caracterizează printr-un piept adânc (pentru a găzdui plămânii voluminoși și inima mare) și un abdomen puternic supt. Spatele este lat și musculos.
• Membrele: Lungi și puternice. Picioarele din spate au mușchii coapselor incredibil de dezvoltați, funcționând ca niște arcuri.
• Blana: Scurtă, fină, bine lipită de corp. Nu are substrat, ceea ce face câinele vulnerabil la frig (despre acest lucru vom discuta separat).

Adesea, începătorii în lumea chinologiei confundă rasele similare din grupul ogarilor. English Greyhound este „calea de mijloc” ca mărime, dar există și rudele sale apropiate. De exemplu, dacă sunteți în căutarea unui câine care seamănă cu un Greyhound, dar de dimensiuni mai mici, ar trebui să acordați atenție rasei Whippet. Este practic o copie redusă, ideală pentru apartamentele urbane. Dacă chiar și Whippet-ul pare prea mare, există Italian Greyhound – cel mai mic reprezentant al ogarilor, care cântărește sub 5 kg, dar păstrează grația fraților mai mari.

La celălalt capăt al spectrului se află maiestuosul Scottish Deerhound. Spre deosebire de un English Greyhound cu păr scurt, Deerhound-ul are blana sârmoasă și a fost creat pentru vânarea cerbilor în condițiile aspre ale Scoției. Greyhound-ul, în schimb, este un sprinter de câmpie.

Există un mit comun conform căruia acești câini neceistă eforturi gigantice și alergare constantă. Nu este așa. English Greyhound este un sprinter, nu un maratonist. Fiziologia sa este concepută pentru o explozie puternică, dar scurtă, de energie. Acasă, acești câini sunt surprinzător de liniștiți, aproape invizibili. Latră rar, adoră suprafețele moi și adesea încearcă să se „cuibărească” sub pătura stăpânului.

Trăsături importante de caracter:

• Reținere: English Greyhound-ii sunt adesea indiferenți față de străini. Nu vor sări pe oaspeți de bucurie, ca un labrador, dar nici nu vor manifesta agresivitate.
• Sensibilitate: Sunt câini vulnerabili emoțional. Țipetele sau disciplina dură pot induce o stare de stres. Țin minte supărările.
• Instinct de vânătoare: Acesta este cel mai important moment. English Greyhound este un „sight-hound” (vânează „la vedere”). Tot ce se mișcă rapid (veveriță, pisică, câine mic, pungă de plastic) este perceput automat ca pradă.

Acest instinct de urmărire îi diferențiază fundamental de copoi, care lucrează cu nasul. De exemplu, un English Foxhound poate urmări o urmă ore întregi fără să vadă animalul, în timp ce English Greyhound reacționează instantaneu la stimulul vizual. Proprietarii trebuie să fie atenți în timpul plimbărilor fără lesă în zone deschise.

Sunt câinii English Greyhound agresivi?

În ciuda faptului că ogarii poartă botnițe în timpul curselor (pentru a nu se mușca între ei la finiș din cauza excitării), în viața obișnuită sunt complet neagresivi față de oameni. Mulți confundă puterea lor musculară cu potențialul de luptă. Cu toate acestea, spre deosebire de American Pit Bull Terrier, care poate manifesta agresivitate față de alte animale sau calități de pază, English Greyhound este un vânător pur, nu un luptător sau un paznic. Mai degrabă va adormi pe hoț decât să-l oprească.

Întreținerea unui English Greyhound diferă de îngrijirea unui ciobănesc obișnuit sau a unui spaniel. Iată momentele cheie pe care trebuie să le știe orice potențial proprietar.

Regimul de temperatură

English Greyhound-ul are un strat de grăsime practic inexistent, iar blana este foarte subțire. Asta înseamnă că îngheață la fel ca oamenii fără haine. Iarna, toamna și chiar în diminețile răcoroase de primăvară, câinele are nevoie de îmbrăcăminte. Nu este un moft al modei, ci o necesitate pentru sănătate. Vara, riscă să facă insolație sau arsuri solare (în special câinii deschiși la culoare).

Îngrijirea labelor

La acești câini apar adesea probleme cu pernuțele labelor, în special așa-numitele „corns” (bătături). Acestea sunt formațiuni dure de cheratină care cresc în pernuță și provoacă dureri mari la mers. Inspecția regulată a labelor și utilizarea încălțămintei de protecție pe teren dur vor ajuta la evitarea problemelor.

Sănătatea este în general robustă, dar nu a fost întocmită o listă a bolilor ereditare specifice rasei — „nedescris” înseamnă „nestudiat”, nu „inexistent”. Totuși, fiziologia lor unică își dictează propriile reguli.

Probleme medicale specifice

• Sensibilitate la anestezie: Din cauza procentului scăzut de grăsime subcutanată și a metabolismului specific al ficatului, acești câini elimină mult mai lent barbituricele și alte medicamente pentru anestezie. Veterinarul trebuie să știe despre această particularitate și să folosească protocoale speciale (de exemplu, propofol sau anestezie inhalatorie).
• Dilatația și torsiunea gastrică (Bloat): Pieptul adânc creează riscul răsucirii stomacului, care este o stare mortală. Proprietarilor li se recomandă să hrănească câinele cu porții mici și să evite jocurile active imediat după masă.
• Osteosarcom: Din păcate, cancerul osos se întâlnește la English Greyhound mai des decât la multe alte rase. Diagnosticarea precoce a șchiopătatului este critică.
• Sindromul coapsei chele (Bald Thigh Syndrome): Căderea părului pe partea posterioară a coapselor. Aceasta este adesea o problemă cosmetică, nelegată de paraziți sau hormoni.

Hrănirea unui English Greyhound necesită echilibru. Pe de o parte, este un atlet care are nevoie de proteine de calitate pentru mușchi. Pe de altă parte – din cauza tendinței spre balonare, rația trebuie să fie ușor digerabilă. Mulți crescători recomandă alimentația mixtă sau hrană uscată de înaltă calitate, super-premium. Este important ca bolul cu apă și mâncare să fie plasat pe un suport – acest lucru reduce presiunea asupra gâtului și ușurează înghițirea pentru un câine atât de înalt.

• English Greyhound-ul petrece 75% din timp în aer în timpul galopului. Asta înseamnă că, pe cea mai mare parte a distanței, el practic zboară.
• Este singura rasă de câini menționată în Biblie (în unele traduceri ale Cărții Proverbelor 30:29-31).
• Acești câini au mai multe globule roșii în sânge decât alți câini. Acest lucru le permite să transporte oxigenul la mușchi mai eficient în timpul alergării. Din acest motiv, veterinarii roagă adesea proprietarii de English Greyhound să permită câinilor să fie donatori de sânge.
• Au o vedere în raza de 270 de grade și pot vedea un obicet la o distanță de până la 1 kilometru.

Se poate ține un English Greyhound în apartament?

Da, și este una dintre cele mai bune opțiuni pentru apartament dintre rasele mari. Se fac ghem compact pe canapea și dorm cea mai mare parte a zilei. Principalul lucru este să le asigurați posibilitatea de a „se descărca” la plimbare.

Se înțeleg cu pisicile?

Este o întrebare complexă. Mulți câini din această rasă au un „prey drive” ridicat și pot percepe pisica drept pradă. Totuși, există exemplare „cat-friendly”, adesea cei care au crescut cu pisici sau cei la care instinctul de vânătoare este slab exprimat. Testarea reacției la pisici este obligatorie.

Cât trebuie plimbat un English Greyhound?

Contrar stereotipurilor, nu au nevoie de ore întregi de alergare. Două-trei plimbări de 20-30 de minute și posibilitatea de a alerga liber de câteva ori pe săptămână într-o zonă îngrădită (de exemplu, într-un parc pentru câini) vor fi absolut suficiente.