Istoria detaliată a rasei Gończy Polski
Istoria ogarului polonez (Gończy Polski) este strâns legată de istoria vânătorii în Polonia. Primele mențiuni despre câinii de vânătoare pe aceste meleaguri datează din secolul al XIV-lea. Cronicile din acea perioadă descriu câini care, prin tipul și calitățile lor de vânătoare, sunt foarte asemănători cu reprezentanții moderni ai rasei. Ei erau ajutoare de nădejde ale nobilimii în timpul vânătorilor în pădurile dense ale Poloniei.
De-a lungul secolelor, au existat mai multe tipuri de ogari polonezi, care se deosebeau prin înălțime, statură și culoare. Cu toate acestea, cea mai importantă etapă în formarea actualei rase Gończy Polski a avut loc la mijlocul secolului XX. Până la al Doilea Război Mondial, în Polonia erau răspândiți în principal ogarii mai grei, cunoscuți astăzi ca Ogar Polski. Din păcate, războiul a provocat o lovitură devastatoare populației acestor câini.
Renașterea rasei, pe care o cunoaștem astăzi sub numele de Gończy Polski, este indisolubil legată de numele colonelului Józef Pawłusiewicz. Fiind un vânător pasionat, el a început, după război, o muncă dedicată de creștere a unor ogari mai ușori, mai agili și cu un lătrat sonor, care au supraviețuit în special în zonele muntoase ale Carpaților. Tocmai câinii lui au stat la baza unei rase noi, sau mai degrabă, a unei rase vechi reînviate. Spre deosebire de Ogar Polski, acești câini erau mai mici, mai agili și aveau predominant o culoare neagră cu pete roșcate.
În paralel cu Pawłusiewicz, un alt entuziast, colonelul Piotr Kartawik, se ocupa de creșterea unui tip mai greu de ogar. O lungă perioadă de timp, ambele tipuri au fost considerate variații ale aceleiași rase. Cu toate acestea, datorită eforturilor chinologilor și entuziaștilor, în 1983 s-a decis oficial separarea lor. Tipul mai ușor, descendenții câinilor colonelului Pawłusiewicz, a primit denumirea de Gończy Polski. Federația Chinologică Internațională (FCI) a recunoscut oficial rasa abia în 2006, atribuindu-i numărul 354.
Cum arată Gończy Polski: standard și aspect
Gończy Polski este un câine de talie medie, cu un corp compact, puternic și proporționat, ceea ce denotă o mare rezistență și agilitate. El arată mult mai ușor și mai elegant decât ruda sa, Ogar Polski.
- Capul: Nobil, proporțional cu corpul. Craniul este ușor bombat, iar stopul (trecerea de la frunte la bot) este marcat, dar lin.
- Botul: Puțin mai scurt decât craniul, puternic, dar nu ascuțit. Buzele sunt strâns lipite.
- Ochii: De mărime medie, în formă de migdală, așezați ușor oblic. Culoarea este de la maro închis la nucă, în armonie cu blana. Privirea este inteligentă și calmă.
- Urechile: Atârnătoare, de lungime medie, așezate la nivelul ochilor. Sunt ușoare, de formă triunghiulară, cu vârfurile ușor rotunjite.
- Corpul: De format dreptunghiular. Spatele este puternic și drept. Regiunea lombară este musculoasă. Pieptul este adânc, bine dezvoltat, ajungând până la coate.
- Coada: De grosime medie, așezată destul de jos. În repaus este lăsată în jos și ușor curbată ca o sabie. În timpul mișcării, se ridică nu mai sus de linia spatelui.
- Blana: Scurtă, deasă, strâns lipită de corp, cu un substrat bine dezvoltat, mai ales iarna. La atingere, blana este aspră.
Culoarea Gończy Polski
Standardul rasei permite trei variante principale de culoare:
- Negru cu pete roșcate: Cel mai răspândit. Culoarea neagră acoperă cea mai mare parte a corpului (șa). Petele roșcate sunt clar delimitate, de o culoare intensă roșiatică sau maro-roșcat. Ele sunt situate deasupra ochilor, pe bot, piept, pe partea interioară a membrelor și sub coadă.
- Maro-ciocolatiu cu pete roșcate: Analog cu negrul cu pete roșcate, dar culoarea principală este un maro-ciocolatiu intens. La această culoare, nasul este, de asemenea, maro.
- Roscate: Diverse nuanțe de roșu, de la bej la un roșu-cerb intens. Este permisă o ușoară înnegrire pe bot și urechi.
