Istoria rasei
Istoria Greenland Dog este una dintre cele mai vechi și cel mai puțin documentate dintre toate rasele. Se crede că strămoșii acestor câini au ajuns în Groenlanda împreună cu popoarele paleo-eschimose, cum ar fi cultura Saqqaq, acum peste 4500 de ani. Timp de milenii, au trăit în izolare, ceea ce a permis conservarea rasei în forma sa originală, pură, practic fără amestec de sânge de la alți câini. Acest lucru face din Greenland Dog una dintre cele mai pure rase din lume.
Spre deosebire de multe alte rase, Greenland Dog nu a fost format prin selecție țintită bazată pe trăsături externe, ci prin selecție naturală riguroasă. Doar cei mai puternici, mai rezistenți și mai inteligenți indivizi, capabili să lucreze în condițiile extreme ale Arcticii, au supraviețuit. Principala lor sarcină era să tragă săniile pe distanțe enorme, să ajute la vânătoarea de foci și urși polari și să avertizeze asupra pericolului.
Expresia severă și serioasă a botului unui Greenland Dog amintește de cea a unui animal sălbatic. Interesant este că acești câini latră destul de rar în sensul obișnuit. În schimb, ei emit o gamă întreagă de alte sunete, dar cel mai cunoscut este urletul lor prelungit, care servește la comunicarea cu haita și la consolidarea legăturilor. Pentru prima dată în Europa, acești câini au ajuns în 1936 datorită exploratorului francez Paul-Émile Victor, care i-a adus cu el după o expediție polară. Cu toate acestea, rasa nu a câștigat o mare popularitate ca animal de companie și rămâne relativ rară în afara patriei sale. Standardul oficial al rasei a fost adoptat de FCI mult mai târziu.
Cum arată Greenland Dog: descrierea aspectului
Greenland Dog este un spitz puternic, musculos, de format dreptunghiular, creat pentru forță și rezistență, nu pentru viteză. Aspectul său este o întruchipare a funcționalității pentru supraviețuirea în Arctica.
- Cap: Lat, în formă de pană, amintind de cel al lupului. Craniul este ușor rotunjit. Trecerea de la frunte la bot este lină, dar clar definită.
- Bot: Puternic, se îngustează spre nas, dar nu este ascuțit. Trufa este mare, culoarea ei depinde de culoarea blănii, iarna poate deveni mai deschisă („nas de zăpadă”).
- Ochi: Mici, ușor oblici, în general de culoare închisă. Privirea este inteligentă, curajoasă și calmă.
- Urechi: Mici, de formă triunghiulară, erecte și foarte mobile. Dimensiunea lor redusă previne degerăturile. Vârfurile sunt rotunjite.
- Corp: Foarte robust, cu musculatură bine dezvoltată. Gâtul este scurt și puternic. Spatele este drept și lat. Pieptul este adânc și spațios, pentru a permite plămânilor mari.
- Membre: Drepte, paralele, cu mușchi puternici și oase rezistente. Lăbule sunt mari, puternice, cu pernuțe groase pentru protecția împotriva gheții.
- Coada: Inserată înalt, groasă, acoperită cu păr des și pufos. De obicei, este purtată peste spate sau ușor îndoită lateral. În timpul somnului, câinele își poate acoperi nasul cu ea pentru a se încălzi.
- Blana: Principala protecție împotriva frigului. Este o blană dublă, cu un subpar gros, moale și un păr de acoperire mai lung, aspru, care respinge apa și zăpada. Pe cap și membre blana este mai scurtă. Culoarea poate fi oricare, uniformă sau pătată, cu excepția albinosilor.
