Denumirea originală a rasei: Japanese Bobtail
Bobtailul japonez nu este doar o pisică, ci o întruchipare a grației, inteligenței și istoriei seculare a Japoniei. Această rasă, cunoscută pentru coada sa unică sub formă de pompon și caracterul său vesel, cucerește inimile iubitorilor de pisici din întreaga lume; mai multe detalii veți găsi pe Tvaryny. Blând și ascultător, dar în același timp activ și jucăuș, bobtailul japonez este un companion excelent pentru diverse familii. Nu este pretențios la îngrijire, are o sănătate robustă și o capacitate uimitoare de învățare. O trăsătură specială este obiceiul său de a ridica lăbuța din față într-un gest de salut, ceea ce îi adaugă un farmec aparte. Foarte sociabil, adoră compania oamenilor și a altor animale, și nu refuză jocurile active și plimbările. Reprezentanții acestei rase străvechi cu ochi de culori diferite (heterocromie) sunt deosebit de apreciați. Musculatura bine dezvoltată și agilitatea îl trădează ca pe un vânător înnăscut, însă acasă se transformă într-un membru tandru și grijuliu al familiei.
Date interesante despre Bobtailul Japonez
- Simbol al norocului: Faimoasa figurină japoneză „Maneki-neko” (pisica ce cheamă norocul), reprezintă adesea tocmai un Bobtail Japonez, în special tricolor (Mi-Ke). Se crede că lăbuța dreaptă ridicată atrage bani, iar cea stângă – clienți sau oaspeți.
- Coadă unică: Nu există doi Bobtaili Japonezi cu cozi absolut identice. Structura (numărul de vertebre, forma și curburile lor) este individuală, asemenea unei amprente digitale.
- Rasă străveche: Imagini ale pisicilor cu coadă scurtă se întâlnesc în arta japoneză de cel puțin 1000 de ani.
- Mutație naturală: Coada scurtă este rezultatul unei mutații genetice naturale recesive, care nu are consecințe negative asupra sănătății pisicii.
- Pisici „cântătoare”: Sunt cunoscute pentru gama lor largă de vocalizări, emițând adesea sunete blânde, melodioase.
- Varianta cu păr lung: Deși varianta cu păr scurt este cunoscută de mai mult timp, există și Bobtailul Japonez cu păr lung, recunoscut de organizațiile felinologice. Blana sa este mătăsoasă și aproape fără subpar.
- Salvarea sericiculturii: Potrivit unei legende, în 1602, împăratul Japoniei a ordonat eliberarea tuturor pisicilor pe străzi pentru a combate rozătoarele care amenințau sericicultura. Acest lucru a contribuit la răspândirea tocmai a pisicilor cu coadă scurtă, deoarece se considera că pisicile cu coadă lungă sunt vânători mai puțin iscusiți.
- Mascotă olimpică: Snowlet, una dintre mascotele Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1998 de la Nagano (Japonia), a fost o reprezentare stilizată a unui Bobtail Japonez.
Comparație cu alți Bobtaili
Deși Bobtailul Japonez este cea mai cunoscută rasă cu coadă scurtă, există și alte rase similare, în special Bobtailul Kurilian și Bobtailul Mekong. Este important să înțelegem diferențele dintre ele.
- Bobtailul Kurilian: Această rasă provine din Insulele Kurile. Spre deosebire de elegantul Bobtail Japonez, cel Kurilian are o statură mai masivă, robustă, un schelet mai puternic și un cap rotunjit. Coada lor-pompon este, de asemenea, rezultatul unei mutații naturale, dar genetic diferă de mutația Bobtailului Japonez. Bobtailii Kurilieni au un subpar des, ceea ce îi face mai rezistenți la frig.
- Bobtailul Mekong: Această rasă provine din Asia de Sud-Est (Thailanda, Birmania). Principala diferență este culoarea lor. Bobtailii Mekong au exclusiv culoare de tip colorpoint (siamez), asemănătoare cu cea a pisicii Birmaneze, cu marcaje închise pe bot, urechi, lăbuțe și coadă, și ochi albaștri. Coada lor este, de asemenea, scurtă, cu îndoituri și curburi, dar adesea mai puțin pufoasă decât la Bobtailul Japonez sau Kurilian. Structura corpului este similară cu cea a pisicilor siameze tradiționale.
Astfel, deși toate cele trei rase au o coadă scurtă caracteristică, ele diferă prin origine, genetica cozii, statură, tipul blănii și culorile permise.