Swiss Hound (Bernese type)

By tvaryny
21 Min Read

Swiss Hound, mai exact fermecătoarea sa variantă bernesă (Swiss Hound: Bernese type), nu este doar un simplu câine, ci o bucată vie din istoria Alpilor elvețieni. Este una dintre cele patru tipuri unice de câini de vânătoare elvețieni, numită după cantonul Berna, unde a fost dezvoltată și perfecționată. Swiss Hound (Bernese type) este întruchiparea pasiunii pentru vânătoare, un urmăritor neobosit cu un simț olfactiv incredibil și un glas melodios și puternic, care răsună pe kilometri întregi prin văile montane. Această rasă necesită nu doar o practică constantă de vânătoare sau un efort fizic considerabil, ci și un contact strâns cu omul. O trăsătură exterioară distinctivă a tricolorului Swiss Hound (Bernese type) o reprezintă ochii expresivi, care par machiați cu cărbune, datorită pleoapelor de un negru intens. Pentru a afla mai multe detalii despre această rasă uimitoare, citiți mai departe pe Tvaryny.

Deși Swiss Hound (Bernese type) este creat pentru vânătoare, el este și un companion minunat pentru persoanele active care îi înțeleg nevoile. Devotamentul său față de stăpân, caracterul calm în casă și personalitatea vibrantă îl transformă într-un membru de familie dorit. Cu toate acestea, înainte de a lua un astfel de câine, este bine să studiați aprofundat caracteristicile temperamentului său, cerințele de îngrijire și de dresaj, pentru a-i asigura o viață fericită și împlinită.

Swiss Hound (Bernese type): informații cheie

Denumirea raseiSwiss Hound (Bernese type) (Berner Laufhund)
Țara de origineElveția (Cantonul Berna)
Perioada aparițieiEvul Mediu, standardul a fost aprobat în 1933
Clasificarea FCIGrupa 6 (Copoi și rase înrudite), Secțiunea 1.2 (Copoi de talie medie). Numărul standardului 59.
Durata de viață11-14 ani
Înălțimea la greabăn (conform standardului FCI)Masculi: 49–59 cm
Femele: 47–57 cm
Greutate15–20 kg
TemperamentSensibil, devotat, calm în casă, pasionat și rezistent la vânătoare, independent
UtilizareVânătoare de vânat mic (iepure, vulpe, căprioară), câine de companie pentru persoane active
CuloareTricolor: fond alb cu pete mari negre sau o „șa” neagră și marcaje roșii-arămii
Nevoia de efort fizicFoarte mare
Predispoziția la lătrat (gonit)Mare, mai ales în timpul urmăririi vânatului
Dificultatea îngrijiriiMică (blana), mare (nevoile de activitate)

Istoria originii: de la Evul Mediu la contemporaneitate

Istoria ogarilor elvețieni, și a tipului bernes în special, se întinde adânc în antichitate. Strămoșii lor, cel mai probabil, au ajuns pe teritoriul Elveției de astăzi (pe atunci Helveția) împreună cu legionarii romani. Mozaicul descoperit în Aventicum, capitala Helveției romane, înfățișează câini de vânătoare în haită care, conform descrierilor, sunt foarte asemănători cu variantele moderne ale ogarilor elvețieni. Acest lucru demonstrează că astfel de câini erau foarte apreciați în regiune cu peste două mii de ani în urmă.

În Evul Mediu, acești câini erau deja bine cunoscuți și populari printre aristocrația italiană. Cinologii italieni din secolul al XV-lea prețuiau foarte mult ogarii elvețieni pentru calitățile lor excepționale de vânătoare, mai ales pentru abilitatea de a lucra pe urma iepurelui. Popularitatea lor a crescut, iar în secolul al XVIII-lea, vânătorii francezi doreau să obțină ogari elvețieni pentru a-și îmbunătăți propriile haite. Ei erau apreciați pentru capacitatea de a parcurge relieful montan dificil al Alpilor, rezistența și simțul olfactiv incredibil.

Cu timpul, în diferite regiuni ale Elveției au început să se formeze tipuri locale de ogari, care se adaptau cel mai bine condițiilor de vânătoare de acolo. Astfel au apărut cele patru variante principale, care se deosebeau în principal prin culoare:

La început, fiecare dintre aceste tipuri era considerat o rasă separată. Însă pe 22 ianuarie 1933, s-a luat decizia de a le uni într-un singur standard FCI nr. 59 sub denumirea comună de „Câine de vânătoare elvețian”, recunoscând patru variante de culoare. Un moment important în istoria rasei a fost crearea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a unei versiuni mai mici — micul Swiss Hound (Bernese type) (Berner Niederlaufhund). Acest lucru a fost făcut din cauza modificărilor legislative privind vânătoarea, când a fost nevoie de un câine mai mic, dar la fel de muncitor, pentru a vâna în zone (revire) cu suprafață limitată.

Standardul rasei și aspectul exterior al Swiss Hound (Bernese type)

Swiss Hound (Bernese type) – este un câine de talie medie, ce combină forța, rezistența și noblețea. Aspectul său indică o capacitate de a lucra mult timp și intens în condiții dificile. Construcția corpului este robustă, dar nu masivă, cu o musculatură bine dezvoltată și linii elegante, uscate.

  • Cap: Lung, îngust, uscat, cu o expresie nobilă. Craniul este ușor bombat, fără riduri pe frunte. Trecerea de la frunte la bot (stop) este moderat exprimată.
  • Bot: Lung, puternic, niciodată ascuțit. Rădăcina nasului este dreaptă sau cu o cocoașă ușor vizibilă.
  • Ochi: De culoare maro închis, de formă ovală, cu o expresie blândă. Principala trăsătură distinctivă – pleoapele se lipesc bine și au o pigmentație neagră intensă, ceea ce dă impresia de ochi „conturați”.
  • Urechi: Foarte lungi, prinse jos, sub linia ochilor. Sunt grele, atârnă, sunt rulate într-un tub elegant și rotunjite la capete. Acoperite cu o blană fină și moale.
  • Corp: De format ușor alungit. Gâtul este lung, musculos, cu o mică gușă (o cută de piele). Spatele este puternic și drept. Coapsele sunt flexibile. Crupa este lungă, înclinată armonios spre baza cozii.
  • Cutia toracică: Adâncă, dar nu prea lată, cu coaste bine dezvoltate, ceea ce asigură un volum mare pentru plămâni.
  • Coada: În formă de sabie, de lungime medie, este o prelungire a liniei crupei. Când stă calm, este lăsată în jos, iar în timpul mișcării se poate ridica puțin mai sus de linia spatelui, dar niciodată nu se apleacă peste el.
  • Blana și culoarea: Blana este scurtă, netedă, densă și se lipește de corp. Culoarea este întotdeauna tricoloră: culoarea de bază este albă cu pete mari negre sau o „șa” neagră. Deasupra ochilor, pe obraji, pe partea interioară a urechilor și la baza cozii sunt situate marcaje roșii-arămii (tăciuni). Este permisă o mică pată neagră sau roșie pe fondul alb, dar aceasta nu trebuie să creeze impresia unui câine „pestriț”.

Caracter, temperament și comportament

Caracterul Swiss Hound (Bernese type) este un exemplu clasic de „personalitate dublă” în cel mai bun sens al cuvântului. La vânătoare și pe câmp, este un urmăritor pasionat, independent și incredibil de încăpățânat, care se dedică în totalitate muncii sale. Instinctul său de vânătoare puternic îl face să urmărească o urmă ore în șir, fără a ține cont de oboseală sau obstacole. Glasul său puternic și melodios (așa-numitul „gonit”) este o calitate de lucru importantă – astfel, el informează vânătorul despre locația sa și despre faptul că a găsit vânatul.

Cu toate acestea, odată ce a trecut pragul casei, acest vânător se transformă într-un companion calm, blând și extrem de devotat. Swiss Hound (Bernese type) se atașează puternic de familia sa și de stăpân. Este sensibil la starea de spirit a oamenilor și suportă greu singurătatea sau tratamentul dur. Nu este un câine pe care să-l lași în lanț într-un țarc toată ziua – el are nevoie de compania umană.

Cu copiii, în condițiile unei socializări corecte, se înțeleg de obicei bine, suportând cu răbdare jocurile lor. Însă din cauza instinctului lor puternic de vânătoare, pot fi o amenințare pentru animalele de companie mici, cum ar fi pisicile, iepurii sau rozătoarele. Orice animal mic care se mișcă rapid poate activa în el instinctul de urmărire. De aceea, conviețuirea lor necesită o mare atenție și un dresaj timpuriu.

Îngrijirea și întreținerea Swiss Hound (Bernese type)

Swiss Hound (Bernese type) într-o pădure de toamnă

Principalul lucru pe care trebuie să-l știți despre întreținerea Swiss Hound (Bernese type) este că este un câine creat pentru mișcare. Nevoile sale de efort fizic sunt mult peste medie. Întreținerea într-un apartament de oraș este posibilă, dar numai cu o singură condiție: stăpânul trebuie să fie gata să dedice plimbărilor zilnice cel puțin 2-3 ore, iar acestea trebuie să fie antrenamente active, nu plimbări lente.

Efort fizic și activitate

Locul ideal pentru viața Swiss Hound (Bernese type) este o casă la țară cu o suprafață mare, îngrădită sigur. Îngrădirea este crucială, deoarece, odată ce a simțit un miros interesant, ogarul va porni fără ezitare în căutarea lui, ignorând comenzile. El are nevoie de plimbări zilnice lungi, alergări, posibilitatea de a alerga liber în natură. Activități minunate pentru el ar fi:

  • Alergări în comun cu stăpânul sau însoțirea acestuia în timpul plimbărilor cu bicicleta.
  • Drumeții lungi în pădure sau în munți (întotdeauna în lesă, dacă nu sunteți sigur de comenzi).
  • Jocuri de căutare a obiectelor, care îi stimulează simțul olfactiv.
  • Dresaj specializat în sporturi canine, precum coursing (alergare după un iepure mecanic) sau nosework (muncă cu nasul).

Important: Insuficiența efortului fizic poate duce la comportament distructiv în casă, lătrat excesiv, anxietate și probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea.

Îngrijire și igienă

Îngrijirea blănii Swiss Hound (Bernese type) este foarte simplă. Blana sa scurtă, netedă, nu necesită proceduri complicate. Este suficient să o periați o dată pe săptămână cu o perie de cauciuc sau o mănușă, pentru a îndepărta firele de păr moarte și a menține luciul. Năpârlirea este sezonieră, de intensitate moderată. Baia se face doar la nevoie, pentru a nu afecta stratul protector natural al pielii.

Mult mai multă atenție necesită urechile sale lungi, atârnânde. Structura lor creează un mediu ideal (cald și umed) pentru înmulțirea bacteriilor și a ciupercilor, ceea ce poate duce la otite. Este necesar să inspectați în mod regulat, cel puțin o dată pe săptămână, pavilionul urechii și să-l curățați de murdărie și ceară cu o loțiune veterinară specială. De asemenea, este important să-i tăiați regulat unghiile, dacă acestea nu se tocesc natural, și să monitorizați sănătatea dinților.

Dresajul și socializarea Swiss Hound (Bernese type)

Dresajul Swiss Hound (Bernese type) este o sarcină care necesită răbdare, consecvență și înțelegerea psihologiei rasei. Independența și autonomia sa, care sunt neprețuite la vânătoare, pot deveni o provocare în timpul învățării. Aceasta nu este încăpățânare, ci o trăsătură înnăscută care a permis câinelui să ia decizii în mod independent, urmărind vânatul departe de vânător.

Baza dresajului de succes este întărirea pozitivă. Swiss Hound (Bernese type) reacționează bine la laude, gustări și motivația prin joacă. Duritatea, țipetele și pedepsele fizice sunt inacceptabile – ele nu vor face decât să distrugă încrederea dintre câine și stăpân și îl vor transforma într-un animal închis în sine și anxios. Sesiunile de dresaj trebuie să fie scurte, interesante și variate, astfel încât câinele să nu-și piardă interesul.

Comenzile cheie pe care merită să vă concentrați sunt cele de chemare („La picior!”). Datorită instinctului de vânătoare puternic, exersarea acestei comenzi până la automatism este vitală pentru siguranța câinelui. Socializarea timpurie are de asemenea o importanță enormă. De la vârsta de pui, câinele trebuie familiarizat cu diferite persoane, alte animale, sunete, locuri și situații. Acest lucru va ajuta la creșterea unui câine echilibrat și încrezător, care reacționează calm la factorii de stres.

Nutriție: cu ce să hrăniți Swiss Hound (Bernese type)?

Fiind o rasă de vânătoare activă, Swiss Hound (Bernese type) necesită o nutriție de calitate și echilibrată, cu un conținut ridicat de proteine pentru a-și menține masa musculară și energia. Baza dietei poate fi fie o hrană uscată de calitate, fie o dietă naturală.

  • Hrană uscată: Merită să alegeți o hrană din clasa premium sau super-premium, creată pentru câini activi de talie medie. Este important să fiți atenți la compoziție: pe primul loc trebuie să fie carnea (pui, curcan, vită, pește), nu cerealele.
  • Hrană naturală: Dieta trebuie să conțină carne slabă (vită, curcan, pui fără oase), organe, pește marin (fără oase mici), produse lactate (brânză, chefir), ouă, legume (morcovi, dovleac, dovlecei) și o cantitate mică de cereale (orez, hrișcă). Dacă alegeți hrana naturală, consultați neapărat un medic veterinar nutriționist pentru a crea un meniu echilibrat și a adăuga complexele de vitamine și minerale necesare.

Un câine adult se hrănește de 1-2 ori pe zi. Este important să nu-l supraalimentați pe ogar, mai ales dacă nu este folosit la vânătoare, deoarece rasa este predispusă la creșterea în greutate. Asigurați-i întotdeauna acces la apă proaspătă și curată.

Produse recomandateProduse interzise
Carne slabă (vită, curcan)Ciocolată, cacao
Organe (inimă, ficat)Struguri și stafide
Pește marin (fiert, fără oase)Ceapă și usturoi
Produse lactate (brânză, chefir)Oase tubulare (de pui)
Ouă (1-2 ori pe săptămână)Dulciuri, produse de patiserie, zahăr
Legume (morcovi, dovleac, broccoli)Mâncare grasă, prăjită, afumată
Cereale (orez, hrișcă)Avocado, nuci de macadamia

Sănătatea și bolile tipice ale rasei

Câinii de vânătoare elvețieni sunt în general o rasă robustă și sănătoasă, ceea ce este rezultatul a secole de selecție naturală în condițiile dure ale Alpilor. Ei nu au o listă lungă de boli genetice specifice multor altor rase. Cu toate acestea, ca orice câine, sunt predispuși la anumite probleme de sănătate.

  • Afecțiuni ale urechilor (otite): Aceasta este cea mai frecventă problemă pentru Swiss Hound (Bernese type). Urechile lor lungi, atârnânde, sunt slab ventilate, ceea ce creează condiții favorabile pentru infecții. Curățarea preventivă regulată este obligatorie.
  • Displazia șoldului și a cotului: Deși nu este o problemă de masă pentru rasă, astfel de cazuri apar. Este important să alegeți un pui de la părinți verificați, care au testele corespunzătoare.
  • Torsiunea gastrică (balonare): Ca și mulți câini cu o cutie toracică adâncă, Swiss Hound (Bernese type) sunt în grupa de risc. Pentru prevenție, nu hrăniți câinele imediat înainte sau imediat după un efort fizic intens.
  • Traume la vânătoare: În timpul muncii pe teren, câinele poate suferi tăieturi, entorse sau alte leziuni. Este important să aveți întotdeauna o trusă de prim ajutor la dumneavoastră și să examinați câinele după fiecare plimbare în pădure.

Cu o îngrijire corectă, o nutriție echilibrată și suficientă activitate fizică, Swiss Hound (Bernese type) va rămâne sănătos și activ până la o vârstă înaintată.

Avantajele și dezavantajele rasei Swiss Hound (Bernese type)

Înainte de a lua decizia finală de a achiziționa un câine din această rasă, merită să cântăriți toate avantajele și dezavantajele sale.

✅ Avantaje❌ Dezavantaje
Devotament extraordinar față de stăpân și familie.Nevoie foarte mare de efort fizic, nu este potrivit pentru persoanele cu un stil de viață mai puțin activ.
Caracter prietenos și calm în casă.Instinct de vânătoare puternic, predispoziție la a fugi după o urmă.
Sănătate robustă și longevitate.Glas puternic (gonit), poate fi o problemă pentru vecini.
Îngrijire simplă a blănii.Caracter independent, care poate complica dresajul pentru începători.
Aspect exterior impresionant și nobil.Se înțelege greu cu animalele de companie mici.
Vânător excelent și câine de lucru.Suportă greu singurătatea.

Curiozități despre Swiss Hound (Bernese type)

  1. O singură rasă – patru fețe: Deși Swiss Hound (Bernese type), ogarul jurasian, ogarul luzernean și ogarul schwyz au culori diferite, ele sunt considerate o singură rasă conform standardului FCI, fiind doar variante ale acesteia.
  2. Glas muzical: Glasul (gonitul) câinelui de vânătoare elvețian este foarte apreciat de vânători. Nu este doar puternic, ci și foarte melodios și vibrant, ceea ce permite identificarea ușoară a locației câinelui de la o distanță mare în munți.
  3. Maestru la iepuri: Din punct de vedere istoric, câinii de vânătoare elvețieni erau considerați unii dintre cei mai buni experți în vânătoarea de iepuri. Tenacitatea lor (capacitatea de a urmări o urmă mult timp și cu insistență) este legendară.
  4. Dacă doriți să aflați mai multe despre rasele de ogari elvețieni, puteți explora: Ogarul Luzernean, Ogarul Jurasian și Ogarul Schwyz.
  5. Raritate în afara țării de origine: În ciuda istoriei lor lungi și a calităților minunate, ogarii elvețieni, inclusiv Swiss Hound (Bernese type), sunt o rasă destul de rară în afara Elveției și a Franței vecine.

Întrebări frecvente despre rasă (FAQ)

Este Swiss Hound (Bernese type) potrivit pentru o familie cu copii?
Da, de obicei se înțeleg bine cu copiii, mai ales dacă cresc împreună. Sunt răbdători și non-agresivi. Însă, ca și cu orice câine, interacțiunea cu copiii mici trebuie supravegheată întotdeauna de un adult.

Năpârlesc mult?
Năpârlirea este moderată, în principal sezonieră (primăvara și toamna). Periajul regulat ajută la ținerea sub control a acestui proces și reduce cantitatea de păr din casă.

Se poate ține Swiss Hound (Bernese type) într-un apartament?
Este extrem de nedorit și posibil doar cu condiția ca proprietarul să fie gata să-i asigure zilnic ore întregi de efort fizic intens. Condițiile ideale sunt o casă privată cu o suprafață mare, îngrădită în siguranță.

Sunt ușor de dresat?
Sunt inteligenți, dar foarte independenți. Nu este o rasă care va executa necondiționat orice comandă. Dresajul necesită răbdare, consecvență și o abordare bazată pe întărirea pozitivă. Pentru începători, poate fi o provocare.

Pot conviețui cu o pisică?
Este posibil dacă cresc împreună de mici. Însă, prezentarea unui ogar adult unei pisici sau altui animal mic trebuie făcută cu multă prudență, deoarece instinctul lor de vânătoare este foarte puternic.

Share This Article