Istoria originii rasei coonhound de copac
Istoria coonhoundului de copac este strâns legată de istoria colonizării continentului american. Rasa își are originile în foxhound-ii englezi, aduși în Virginia în 1742 de Thomas Walker. Acești câini au stat la baza creării faimoșilor „câini Walker”, apreciați pentru viteza și talentul lor la vânătoare.
Un eveniment cheie în formarea rasei a avut loc în secolul al XIX-lea. Un câine pe nume „Tennessee Lead”, furat, dar ulterior returnat, a fost încrucișat cu goanțe din linia Walker. Acest câine, cu blana negru-roșcată, a influențat semnificativ dezvoltarea rasei, adăugându-i rezistență și calități de lucru unice. Inițial, coonhound-ii Walker erau înregistrați ca coonhound-i englezi americani, dar crescătorii au insistat să fie recunoscuți ca o rasă separată datorită abilităților lor excepționale de „treeing” — adică de a goni prada într-un copac și de a o ține acolo până la sosirea vânătorului.
În 1945, United Kennel Club (UKC) a recunoscut oficial Treeing Walker Coonhound ca o rasă separată, aducând un omagiu calităților sale unice. American Kennel Club (AKC) a făcut acest lucru mult mai târziu, în 2012. Astăzi, această rasă este numită „alegerea populară” printre coonhound-i pentru viteza, inteligența și capacitatea de a schimba rapid direcția pe o urmă proaspătă, asigurând o vânătoare de succes.
Cum arată coonhoundul de copac: standard și aspect
Coonhoundul Walker este întruchiparea grației și a forței. Câinele are o construcție corporală puternică, atletică, dar nu prea masivă, cu proporții ideale pentru viteză și rezistență. Mișcările sunt ușoare și fluide, o trăsătură caracteristică tuturor goanțelor.
- Blana: Scurtă, netedă, lucioasă și densă. Protejează excelent câinele de intemperii și murdărie, ceea ce este important în timpul vânătorii.
- Culoarea: Cel mai răspândit este tricolorul (alb, negru și roșcat). Se întâlnesc, de asemenea, variante bicolore — alb cu negru sau alb cu roșcat. Se preferă câinii cu pete mari de culoare, nu cu pete mici.
- Capul: Proporțional cu corpul, cu un craniu lung. Botul de lungime medie, pătrat.
- Ochii: Mari, de culoare închisă (căprui sau alune), cu o expresie blândă și prietenoasă.
- Urechile: Lungi, pendulante, prinse la nivelul ochilor. Sunt moi la atingere și conferă câinelui un aspect caracteristic de „goanță”.
- Coada: Prinsă sus, puternică, în formă de sabie. Câinele o poartă cu mândrie, mai ales când urmărește o pradă.