Welsh Terrier — Istorie și standard

Istoria rasei Welsh Terrier

Istoria Welsh Terrier-ului își are rădăcinile adânc în trecut și este strâns legată de ținuturile aspre și pitorești ale Țării Galilor. Această rasă este una dintre cele mai vechi dintre terrierii britanici. Strămoșii săi sunt considerați a fi terrierii englezi cu păr sârmos, de culoare negru cu cafeniu, care erau răspândiți în toată Marea Britanie. Cu toate acestea, în zonele muntoase izolate ale Țării Galilor, rasa s-a dezvoltat, păstrându-și calitățile unice de muncă și aspectul recunoscut de-a lungul secolelor.

Inițial, acești câini au fost crescuți exclusiv în scopuri practice - pentru vânătoare. Welsh Terrierii erau ajutoare indispensabile pentru fermieri. Ei vânau cu curaj în haite vulpi, bursuci și vidre, protejând animalele domestice și păsările de curte de prădători. Dimensiunea lor compactă, maxilarul puternic, rezistența și curajul le permiteau să intre în vizuini și să se lupte cu adversari mult mai mari decât ei. Spre deosebire de mulți alți terrieri, Welsh-ii lucrau în echipă, ceea ce i-a făcut mai sociabili și mai puțin predispuși la conflicte cu alți câini.

Timp îndelungat, Welsh Terrierii au fost considerați exclusiv câini de lucru, iar aspectul lor fizic nu a fost o prioritate. Criteriile principale de selecție erau instinctul de vânătoare, curajul și rezistența. Situația s-a schimbat în secolul al XIX-lea, când au început să se organizeze primele expoziții canine. În 1886, a fost creat primul Club al Iubitorilor de Welsh Terrier, iar în același an, Kennel Club-ul Englez a recunoscut oficial rasa și a aprobat standardul acesteia. Acesta a fost punctul de plecare pentru popularizarea rasei în afara Țării Galilor. Treptat, Welsh Terrierii s-au răspândit în toată Europa și au ajuns în America, unde au câștigat de asemenea recunoaștere și afecțiune. În ciuda istoriei lor bogate, în țările din Europa de Est, rasa nu a devenit niciodată una de masă, rămânând relativ rară și exclusivă.

Cum arată un Welsh Terrier: standard și descriere

Welsh Terrier-ul este un câine compact, cu un corp de format pătrat, bine proporționat, care dă impresia de forță și energie într-un volum mic. Aspectul său este adesea comparat cu o versiune în miniatură a Airedale Terrier-ului, dar Welsh-ul are trăsăturile sale unice. Să aruncăm o privire mai atentă asupra standardului rasei.

Capul și botul

Craniul este plat, moderat de lat între urechi. Stopul (tranziția de la frunte la bot) este abia vizibil. Botul are o lungime medie, este bine umplut sub ochi și are o formă dreptunghiulară, nefiind niciodată în formă de pană. Maxilarele sunt puternice, cu o mușcătură puternică și o dantură perfectă, în foarfecă. Nasul este mare, exclusiv de culoare neagră. Ochii sunt mici, închiși la culoare, adânciți în orbite, cu o expresie inteligentă și vigilentă. Urechile au formă de V, sunt mici, prinse sus, atârnând pe cartilaj și orientate înainte, spre obraji.

Corpul și membrele

Gâtul este de lungime medie, musculos, ușor arcuit, trecând elegant în greabăn. Spatele este scurt și puternic. Șalele sunt solide. Pieptul este adânc, dar nu prea lat, cu coaste bine arcuite. Coada, în trecut, era tăiată în mod tradițional, lăsând aproximativ o treime din lungime. În prezent, în multe țări, tăierea cozii este interzisă. Coada netăiată este ținută vertical, ca un „steag vesel”, și este o prelungire a liniei spatelui. Membrele sunt drepte, paralele, cu oase puternice și musculatură bine dezvoltată. Lăbuțele sunt mici, compacte, rotunde („de pisică”).

Blana și culoarea Welsh Terrier-ului

Blana este una dintre principalele caracteristici ale rasei. Este dublă: un păr de acoperire, aspru și sârmos, și un subpăr scurt și moale, care protejează eficient câinele de intemperii. Pe bot, blana formează „mustățile” și „barba” caracteristice.

Culoarea clasică a Welsh Terrier-ului este neagră cu cafeniu. Aceasta înseamnă că capul, gâtul, membrele și partea inferioară a corpului au o culoare roșu-maronie intensă (cafeniu), iar pe spate se află o „șea” de culoare neagră sau gri închis (grizzly). Petele albe sunt extrem de nedorite.