Schnauzer Uriaș (Riesenschnauzer)

Istoria Schnauzerului Uriaș își are rădăcinile în trecutul îndepărtat al ținuturilor germane, în special Bavaria și Württemberg. Se crede că strămoșii acestor câini au fost marii pinscheri cu păr sârmos, care au trăit secole la rând în gospodăriile țărănești. Spre deosebire de rudele lor mai mici, strămoșii „uriașului” aveau un scop concret – lucrul cu vitele mari. Erau numiți „Schnauzeri de München” sau „Schnauzeri de bere” (Bierschnauzer). Această ultimă denumire este legată de un fapt interesant: acești câini puternici însoțeau adesea căruțele cu bere, păzindu-le de tâlhari în timpul transportului între fabricile de bere și taverne.

Schnauzerii Uriași au apărut datorită selecției câinilor cu păr sârmos care trăiau în sudul Germaniei încă din Evul Mediu. Aceștia sunt cei mai mari reprezentanți ai grupului. Numele inițial de „Schnauzer urs” nu le-a fost dat întâmplător: erau folosiți pentru a păzi pășunile montane de animale sălbatice, uneori chiar de urși și mistreți. Pentru aceasta, câinele trebuia să aibă un curaj deosebit, o forță a maxilarului remarcabilă și o reacție rapidă.

În 1902, marii schnauzeri au fost prezentați pentru prima dată la o expoziție, însă erau foarte puțini, motiv pentru care nu au câștigat imediat popularitatea publicului. Momentul de cotitură a venit mai târziu. Recunoașterea oficială a rasei a început după o expoziție importantă la München în 1909, unde au fost prezentați 29 de câini. Atunci chinologii au atras atenția asupra potențialului lor de lucru. Numele modern „Riesenschnauzer” (care se traduce prin „Schnauzer Uriaș”) a fost fixat în primul standard oficial adoptat în 1923.

Un rol important în dezvoltarea rasei l-au jucat războaiele mondiale. La sfârșitul anilor ’20 ai secolului trecut, acești câini au început să fie folosiți activ în serviciul poliției și armatei. Erau apreciați pentru rezistență, neîncrederea față de străini și capacitatea de a lucra în condiții meteorologice dificile. Astăzi, această rasă este extrem de populară nu doar ca una utilitară, ci și ca una sportivă.

Vorbind despre Schnauzerul Uriaș, este imposibil să nu menționăm cele mai apropiate rude ale sale. Practic, schnauzerii există în trei variante de talie, care sunt rase separate, dar au rădăcini comune și un psihotip similar:

• Schnauzerul Standard (Mittelschnauzer): aceasta este dimensiunea „clasică” de la care a început totul.
• Schnauzerul Pitic (Zwergschnauzer): cel mai mic, dar nu mai puțin curajos reprezentant al clanului. Este adesea ales pentru viața în apartament.

De asemenea, Schnauzerul Uriaș este adesea confundat cu un alt gigant negru – Terrierul Negru Rusesc. Deși această rasă a fost creată folosind sânge de Schnauzer Uriaș, ea este complet diferită ca temperament și tip de blană.

Schnauzerul Uriaș este un câine de dimensiuni foarte mari, cu format pătrat și constituție proporțională, care impune respect de la prima vedere. Aspectul său întruchipează puterea și eleganța. Să analizăm exteriorul mai detaliat:

• Capul: Craniul este puternic, alungit, cu fruntea plată. Protuberanța occipitală nu este foarte proeminentă. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este bine definită și accentuată de sprâncenele stufoase.
• Botul: Are forma unui ic netezit. Podul nazal este drept și paralel cu linia craniului. Maxilarele sunt puternice, cu o mușcătură completă în foarfece (42 de dinți). Buzele sunt negre, uscate și bine lipite.
• Ochii: Întunecați, de formă ovală, de mărime medie, plasați drept. Privirea este vie, atentă și pătrunzătoare.
• Urechile: Prinse sus, în formă de V, atârnând pe cartilaje, cu marginile interioare lipite de pomeți. În trecut urechile erau cupate, dar acum în majoritatea țărilor europene acest lucru este interzis, așa că urechile naturale au devenit norma.
• Corpul: Linia superioară coboară ușor de la greabăn spre spate. Spatele este puternic, scurt și tensionat. Șalele sunt scurte și adânci. Cutia toracică este moderat de lată, ovală în secțiune, coborând până la coate. Pieptul anterior (Forbrust) este bine dezvoltat.
• Blana: Aceasta este principala caracteristică. Trebuie să fie sârmoasă, aspră, deasă. Este formată dintr-un subpăr des și păr de acoperire aspru, care nu trebuie să fie nici ciufulit, nici ondulat. Pe bot, părul formează mustățile, barba și sprâncenele stufoase caracteristice rasei, care atârnă ușor deasupra ochilor.

Culoarea: clasic și raritate

Standardul rasei recunoaște două culori principale:

1. Negru pur: Cea mai comună variantă. Subpărul trebuie să fie, de asemenea, negru. Culoarea trebuie să fie profundă, fără nuanțe roșiatice sau gri.
2. Sare și piper: Aceasta este o culoare complexă, în care fiecare fir de păr are zone de pigment închis și deschis. Nuanțele pot varia de la gri-închis oțel până la argintiu. Este obligatorie prezența unei măști întunecate pe bot. Această culoare se întâlnește mai rar și este mai dificilă în reproducere.

Schnauzerii Uriași sunt câini cu o inteligență extrem de dezvoltată și o viziune „umană” asupra lumii. Reprezentanții acestei rase sunt unii dintre cei mai devotați prieteni pe care ți-i poți imagina. Ei nu trăiesc doar lângă om, ei trăiesc viața acestuia. Riesenschnauzer-ul este umbra stăpânului.

Acești câini sunt curajoși, îndrăzneți și au o voință puternică. Datorită inteligenței foarte dezvoltate, învață rapid, dar au propria opinie. Acesta nu este genul de câine care va executa mecanic comenzile dacă nu vede sens în ele sau nu își respectă conductorul. Schnauzerul are nevoie de un partener, nu doar de un „hrănitor”. Se adaptează la orice condiții: de la viața în apartament până la serviciul la frontieră.

Calități de lucru: Acești câini devin polițiști excelenți, lucrează cu succes în serviciile de căutare, detectează droguri și explozivi. Sunt folosiți și în terapia asistată de animale – în ciuda aspectului impunător, pot fi blânzi cu copiii care au dizabilități. Au un instinct de vânătoare puternic (memoria strămoșilor), așa că la plimbări ar trebui să fiți atenți la pisici și vânatul mic, dacă câinele nu este socializat.

Important: Schnauzerul Uriaș este un câine dominant. Dacă nu stabiliți reguli clare încă din prima zi, el va prelua conducerea familiei în propriile labe. Nu este cea mai bună alegere pentru începătorii în chinologie fără un mentor experimentat.

Rasa este considerată rezistentă, însă are predispozițiile ei, prezentate mai jos. Sunt atât de rezistenți încât uneori își ascund durerea până în ultimul moment. Pentru ca animalul dvs. de companie să trăiască mult, trebuie să cunoașteți „punctele slabe” ale rasei.

Principalele riscuri includ:

• Displazia de șold. Problemă ereditară a raselor mari. La alegerea cățelușului, cereți neapărat certificatele de examinare ale părinților (teste de displazie).
• Torsiunea gastrică. O stare mortală. Pentru a evita acest lucru, nu hrăniți câinele înainte de plimbare și nu permiteți jocurile active imediat după masă.
• Hipotiroidism. Tulburarea funcției glandei tiroide. Simptome: creștere în greutate, letargie, probleme cu blana.
• Boli oculare. Glaucom și atrofie progresivă a retinei. Controalele regulate la oftalmolog sunt obligatorii.
• Epilepsie. Din păcate, se întâlnește în unele linii de reproducere.
• Oncologie. La schnauzerii negri (ca și la alți câini negri) există o predispoziție specifică la carcinomul cu celule scuamoase al degetelor, așa că inspectați regulat labele.

Îngrijirea unui Schnauzer Uriaș este o întreagă știință. Spre deosebire de ciobănești, acești câini nu năpârlesc singuri. Blana lor aspră „se coace” și moare, dar rămâne în folicul. Dacă nu este îndepărtată mecanic, acest lucru poate duce la iritații ale pielii.

Trimarea (Stripping)

De două-trei ori pe an, câinele trebuie trimat (smuls părul mort). Se face cu un cuțit special sau cu degetele. Doar așa se păstrează structura aspră care protejează câinele de ploaie, spini și murdărie. Dacă Riesenschnauzer-ul este doar tuns cu mașina, blana va deveni moale, își va pierde culoarea și proprietățile de protecție, transformându-se în „vată” care se murdărește rapid.

Igiena bărbii

Barba și mustățile sunt mândria schnauzerului, dar și durerea de cap a stăpânului. După fiecare masă, barba trebuie spălată sau ștearsă, deoarece în ea se acumulează resturi de mâncare, creând un mediu pentru bacterii. Câinele va bea, de asemenea, „cu grijă”, vărsând apă cu barba, așa că aprovizionați-vă cu prosoape.

Schnauzerii Uriași înțeleg rapid ce se cere de la ei, au o memorie excelentă. Totuși, educația câinilor din această rasă trebuie tratată foarte serios. Comportamentul marilor schnauzeri depinde în mare măsură de autoritatea proprietarului.

Aspecte importante ale antrenamentului:

• Socializare timpurie. Cățelușul trebuie să vadă alți oameni, câini, transport, să audă zgomotele orașului. Altfel, neîncrederea înnăscută se va transforma în agresivitate din frică.
• Lipsa de constrângere mecanică. Schnauzerului nu-i plac repetițiile plictisitoare. Antrenamentul trebuie să fie un joc, o provocare pentru intelectul său.
• Fermitate, dar nu cruzime. Cu un Schnauzer Uriaș nu te poți purta brutal, ei nu acceptă pedeapsa fizică și pot răspunde sau se pot închide în sine. Acești câini cer parteneriat.
• Sport. Schnauzerii Uriași arată rezultate excelente în IGP (triatlon: urmă, obediență, pază), agility și obedience.

Metabolismul activ al Schnauzerului Uriaș necesită „combustibil” de calitate. Alimentația trebuie să fie echilibrată. Puteți alege atât hrană uscată super-premium (pentru rase gigant cu mențiunea „Active”), cât și hrană naturală.

În cazul hrănirii naturale, rația se construiește după formula:

• Carne (50-60%): vită, curcan, inimă, burtă (foarte utilă pentru microfloră).
• Cereale (20-30%): orez sau hrișcă.
• Legume și fructe (10-20%): morcov, dovlecel, mere, dovleac.
• Suplimente: pește oceanic (fără oase) o dată pe săptămână, brânză de vaci, ouă, ulei de somon.

Amintiți-vă că oasele tubulare sunt categoric interzise – pot răni esofagul și stomacul. Sarea și condimentele sunt, de asemenea, tabu. Dacă ați observat că blana a devenit ternă sau a apărut mătreața („zăpada” pe spatele negru), merită să revizuiți rația și să adăugați complexe de vitamine.

• Schnauzerii Uriași au o mimică unică. Ei știu să „zâmbească”, dezgolindu-și dinții din față, ceea ce îi sperie adesea pe necunoscuți, dar de fapt este o manifestare de bucurie.
• În traducere din germană „Riese” înseamnă „uriaș”, iar „Schnauze” – „bot”.
• Este una dintre puținele rase care a fost folosită pentru paza pivnițelor de bere.
• Schnauzerii Uriași se maturizează lent, rămânând în suflet cățeluși până la 2-3 ani, în ciuda aspectului impunător.

Este potrivit Schnauzerul Uriaș pentru apartament?

Da, cu condiția unor eforturi fizice suficiente (minimum 2 ore de plimbări active pe zi). În apartament se comportă liniștit și compact, ocupând de obicei un loc preferat de unde se vede toată familia.

Cum se comportă cu copiii?

Schnauzerii Uriași sunt de obicei foarte răbdători cu copiii „lor” și îi iau sub protecție. Totuși, din cauza dimensiunilor mari, un câine tânăr poate împinge din greșeală micuțul, de aceea supravegherea este aprope obligatorie.

Este dificil pentru un începător să țină un astfel de câine?

Destul de dificil. Rasa necesită o mână fermă, experiență și timp. Un începător poate lua un Schnauzer Uriaș doar cu condiția lucrului constant cu un chinolog.