Bavarian Mountain Hound

Istoria Câinelui de munte bavarez este indisolubil legată de evoluția armelor de vânătoare și de schimbarea abordării vânătorii în secolul al XIX-lea. Odată cu apariția armelor de foc mai precise și cu rază de acțiune mai mare, vânătorii se confruntau tot mai des cu problema vânatului rănit – animale care, fiind lovite, puteau parcurge o distanță considerabilă înainte de a cădea. Pentru a le găsi, era nevoie de câini specializați cu un simț olfactiv excepțional, capabili să urmeze o urmă de sânge rece.

În mod tradițional, pentru aceste scopuri erau folosiți câinii de urmă pe sânge, dintre care cel mai cunoscut era Hanoverian Scent Hound. Aceștia erau câini de încredere, dar destul de masivi și greoi, ideali pentru a lucra în zone de câmpie. Însă în regiunile muntoase din Bavaria, conformația lor fizică devenea un obstacol. Era nevoie de un câine mai ușor, mai agil și mai compact, capabil să lucreze neobosit în condițiile dificile ale munților și pădurilor.

Meritul de a fi creat această nouă rasă îi aparține baronului Karl-Bebenburg Reichenhall, un vânător pasionat care, la sfârșitul anilor 1870, a început o muncă de selecție bine orientată. El a decis să încrucișeze câinii Hanoverian Scent Hound, dovediți în muncă, cu rasele locale mai ușoare de câini de munte, cum ar fi Tiroler Bracke și Bracke austriac negru cu pete roșcate. Scopul a fost de a păstra simțul olfactiv excepțional și calmul Hanoverianului, dar de a-i conferi câinelui o constituție mai ușoară, picioare mai scurte și rezistența necesară în munți. Rezultatul a depășit așteptările. Câinii obținuți erau rezistenți, curajoși, cu un simț al mirosului extraordinar și un atașament incredibil față de conductorul lor. Puteau urmări vânatul ore în șir, depășind cu ușurință pante abrupte și desişuri. În 1883, la München, a fost fondat „Clubul Câinilor Bavarezi de Munte”, ceea ce a marcat data oficială de recunoaștere a rasei. De atunci, acești câini au devenit ajutoare de neînlocuit pentru vânători și pădurari din regiunile muntoase ale Germaniei, Austriei și Elveției.

Câinele de munte bavarez este un câine de talie medie, cu o construcție armonioasă, cu schelet puternic și musculatură bine dezvoltată. Lasă impresia unui animal rapid, rezistent și încrezător în sine. Corpul său este ușor alungit, cu o crupă ridicată, ceea ce este o trăsătură caracteristică pentru rasele care lucrează în munți.

• Capul: Craniul este relativ lat, nu greu, cu o tranziție clară de la frunte la bot (stop). Botul este puțin mai scurt decât partea craniană și nu este prea ascuțit. Buzele sunt strânse, nu sunt lăsate. Nasul este mare, de culoare neagră sau maro închis, cu nări largi, ceea ce indică un simț olfactiv excelent.
• Ochii: Limpezi, expresivi, nu prea mari. Culoarea – de la maro închis la alună. Privirea este inteligentă și atentă.
• Urechile: Grele, atârnânde, prinse sus. Lungimea lor ajunge până la vârful nasului. Sunt late la bază și rotunjite la capete, atârnând ușor de-a lungul obrajilor.
• Corp: Gâtul de lungime medie, puternic, cu o mică gușă. Linia superioară se ridică ușor de la greabăn spre crupă. Spatele este puternic și elastic. Pieptul lung, bine dezvoltat, de formă ovală, ceea ce oferă suficient spațiu pentru plămâni și inimă. Abdomenul este moderat ridicat.
• Coada: Prinse sus, de lungime medie. Câinele o poartă orizontal sau ușor în jos.
• Membrele: Membrele anterioare sunt drepte, cu oase puternice, musculoase. Membrele posterioare au unghiuri bine definite la articulațiile jaretului, ceea ce asigură o propulsie puternică la deplasarea în sus. Lăbuțele sunt ovale, cu degete strânse și pernuțe groase.
• Blana și culoarea: Blana este scurtă, densă, aderentă la corp, la atingere ușor aspră. Pe cap și urechi, blana este mai subțire și mai moale. Culorile admise variază de la roșu cerb intens la maro-roșcat, nisipiu sau galben-deschis. Deseori se întâlnește blana tigrată (dungi închise pe un fond roșu). Spatele și urechile sunt de obicei mai închise la culoare decât restul corpului. O mică pată albă pe piept („steluță”) este permisă de standard.

Caracterul Câinelui de munte bavarez este o combinație unică de curaj la vânătoare și devotament profund. Este un câine al unui singur stăpân, cu care formează o legătură incredibil de puternică. Acest câine dorește să fie constant alături de persoana sa, urmând-o literalmente pas cu pas. Această trăsătură îl face un companion minunat pentru vânător, dar poate deveni o problemă dacă este lăsat singur pentru o perioadă lungă – poate suferi de anxietate de separare.

În timpul muncii, acest câine se transformă: devine concentrat, curajos și incredibil de perseverent. Nu-l va opri nici terenul dificil, nici vremea rea. Este capabil să urmărească o urmă ore în șir, demonstrând o rezistență uimitoare. Acasă, este un animal calm, echilibrat și blând, căruia îi place să fie în centrul atenției familiei sale.

Relațiile cu alții:

1. Cu copiii: Cu o socializare corectă, acești câini se înțeleg bine cu copiii, mai ales dacă cresc împreună. Cu toate acestea, din cauza sensibilității și a instinctelor lor de vânătoare, ei nu sunt cea mai bună alegere pentru familiile cu copii foarte mici. Este important să învățați copilul să respecte spațiul personal al câinelui.
2. Cu alți câini: Se pot înțelege cu alți câini, dar nu întotdeauna caută compania lor. Spre deosebire de câinii de haită, cum ar fi Basset Fauve de Bretagne, acest câine este mai independent. Socializarea timpurie este cheia pentru a-i forma un comportament adecvat.
3. Cu alte animale: Nu este potrivit pentru a fi ținut cu pisici, rozătoare, păsări și alte animale mici. Instinctul său de vânătoare este prea puternic și le va percepe întotdeauna ca o potențială pradă.
4. Cu străinii: Se apropie de străini cu neîncredere și reținere, dar fără agresivitate. Nu este un câine de pază în sensul clasic al cuvântului, deși cu siguranță va avertiza prin lătrat despre sosirea unor străini.

Câinele de munte bavarez este în general o rasă sănătoasă și rezistentă, ceea ce se datorează destinației sale de lucru. Cu toate acestea, la fel ca orice altă rasă, are o predispoziție la anumite boli genetice și dobândite. Crescătorii responsabili își testează animalele de reproducție pentru a minimiza riscurile pentru generațiile viitoare.

Printre cele mai frecvente probleme de sănătate se numără:

• Displazia de șold și cot: Este o problemă comună la mulți câini de talie medie și mare. Dezvoltarea necorespunzătoare a articulației poate duce la durere, șchiopătat și artrită la vârsta adultă. Este important să alegeți un cățel de la părinți care au certificate care atestă lipsa displaziei. De asemenea, este important să nu suprasolicitați cățelul cu efort fizic în perioada de creștere intensivă.
• Boli oculare: Uneori apar afecțiuni precum entropionul (răsucirea pleoapei spre interior) și ectropionul (răsucirea pleoapei spre exterior), precum și atrofia progresivă a retinei (PRA).
• Infecții ale urechilor (otita): Urechile atârnânde creează un mediu cald și umed, ideal pentru înmulțirea bacteriilor și a ciupercilor. Acest lucru este specific pentru multe rase, inclusiv pentru ruda Câinelui de munte bavarez – Câinele alpin cu picioare scurte. Curățarea și inspecția regulată a urechilor sunt proceduri profilactice obligatorii. Apariția unei probleme va fi indicată de roșeață, un miros neplăcut din ureche sau dacă câinele scutură frecvent din cap.
• Demodecia: O boală de piele cauzată de acarianul microscopic Demodex. La unii câini, sistemul imunitar nu este capabil să controleze populația acestor acarieni, ceea ce duce la căderea blănii și inflamații ale pielii.
• Traume: Fiind un câine de vânătoare activ, acest câine este predispus la traume legate de muncă: tăieturi, entorse, mușcături de la animale sălbatice. Este important să aveți întotdeauna o trusă de prim ajutor la voi în timpul excursiilor în natură.

Îngrijirea acestui câine nu este complicată, dar necesită regularitate. Accentul principal ar trebui pus pe menținerea formei fizice și a sănătății, și nu pe aspectul exterior.

Cea mai importantă componentă a îngrijirii este asigurarea unui nivel adecvat de activitate fizică. Acestui câine nu-i sunt suficiente plimbările scurte în lesă. Are nevoie de plimbări zilnice, lungi (1,5-2 ore), de preferat în pădure sau în parc, unde poate alerga liber (într-un loc sigur) și își poate folosi simțul olfactiv. O opțiune ideală sunt antrenamentele regulate de urmărire a unei urme sau participarea la vânătoare.

Dresajul Câinelui de munte bavarez este o sarcină pentru un stăpân cu experiență. Sunt inteligenți și agili, dar în același timp foarte încăpățânați și independenți. Aceste trăsături au fost necesare pentru muncă, unde câinele trebuia să ia decizii singur, urmând o urmă departe de vânător. De aceea, nu ar trebui să vă așteptați la o supunere oarbă de la ei.

Principalele reguli pentru un dresaj de succes:

• Începutul timpuriu: Socializarea și bazele ascultării trebuie începute din primele zile în care cățelul ajunge acasă. Familiarizați-l cu oameni diferiți, sunete, locuri și alți câini.
• Întărirea pozitivă: Acești câini sunt foarte sensibili la critică și duritate. Metodele de dresaj dure vor duce doar la faptul că animalul se va închide în el însuși și va refuza să coopereze. Cel mai bine funcționează sistemul de recompense: laude, gustări, joacă.
• Consecvență și răbdare: Sesiunile trebuie să fie regulate, dar nu prea lungi, pentru ca animalul să nu-și piardă interesul. Fiți consecvenți în cerințele voastre și nu renunțați dacă ceva nu merge din prima.
• Lucrul cu instinctele: Cea mai bună motivație pentru acest câine este munca pentru care a fost creat. Sesiunile de dezvoltare a simțului olfactiv, căutarea unei urme (chiar și sub formă de joc), îi vor aduce mult mai multă satisfacție decât repetarea monotonă a comenzilor.

Dieta Câinelui de munte bavarez trebuie să corespundă nevoilor sale energetice ridicate, mai ales dacă este folosit activ la vânătoare. Alimentația unui câine de lucru în sezonul de vânătoare și a unui câine de companie în repaus diferă semnificativ.

În perioada activă (vânătoare, antrenamente intense):

• Conținut caloric: Necesarul de calorii crește cu 30-40%.
• Proteine: Proporția de proteine de origine animală (carne, organe) trebuie să fie ridicată, deoarece acestea sunt principalul material de construcție pentru mușchi.
• Grăsimi: Grăsimile animale sunt o sursă concentrată de energie. În perioada rece a anului, este recomandat să creșteți cantitatea acestora în dietă.

În perioada de repaus:

• Conținut caloric: Scade pentru a evita creșterea în greutate.
• Carbohidrați: Proporția de carbohidrați (cereale, legume) crește, iar cea de grăsimi scade. Carbohidrații oferă energie, dar nu la fel de concentrată ca grăsimile.

Puteți folosi fie hrana uscată gata preparată, de calitate premium sau super-premium, pentru câini activi de talie medie, fie o alimentație naturală. În cazul hrănirii naturale, baza dietei trebuie să fie carne slabă (vită, curcan, pui), organe, pește de mare (fără oase), precum și cereale (orez, hrișcă), legume (morcovi, dovleac, dovlecei) și produse lactate fermentate. Este important să mențineți un echilibru și să nu supraalimentați câinele.

• „Schweisshund” în denumirea rasei se traduce din germană ca „câine de sânge” (Schweiß – sângele animalului rănit, Hund – câine), ceea ce indică direct specializarea sa.
• Acești câini lucrează pe o linie lungă (cârlig), a cărei lungime poate ajunge la 10-12 metri. Aceasta permite câinelui să urmeze liber urma, iar vânătorului să-l controleze.
• Acești câini au un așa-numit „nas rece”. Aceasta înseamnă că sunt capabili să lucreze pe o urmă care are deja multe ore sau chiar o zi.
• În ciuda destinației lor de vânătoare, acești câini sunt uneori folosiți în operațiunile de căutare și salvare pentru a găsi persoane dispărute datorită simțului lor olfactiv fenomenal.
• Rasa este încă considerată relativ rară. Majoritatea câinilor aparțin vânătorilor profesioniști și pădurarilor, iar crescătorii sunt foarte atenți la alegerea viitorilor stăpâni pentru cățeii lor, preferându-i pe cei care vor folosi câinele conform destinației sale.

Se poate ține un Câine de munte bavarez într-un apartament?
Nu este absolut recomandat. Acest câine are nevoie de spațiu pentru mișcare. Locul ideal de trai pentru el este o casă la țară, cu o curte mare și solid împrejmuită și în apropierea unei păduri sau a unui câmp pentru plimbări.

Cât costă un cățel de Câine de munte bavarez?
Prețul pentru cățeii de la crescători verificați, care își testează părinții pentru boli genetice și țin cont de calitățile de lucru, poate fi destul de ridicat. Fiind o rasă rară, costul poate varia considerabil în funcție de pedigree și reputația crescătoriei. Un cățeluș ieftin „fără acte” iese aproape mereu mai scump: testele pe care părinții nu le-au făcut se plătesc mai târziu la veterinar.

Latră mult?
Acești câini nu sunt predispuși la lătrat fără motiv. Ei latră în timpul muncii (la vânătoare) sau pentru a avertiza despre apropierea străinilor, dar acasă se comportă destul de liniștit.

Este un Câine de munte bavarez potrivit pentru o persoană activă care nu este vânător?
Aceasta este o întrebare dificilă. Teoretic, dacă sunteți gata să dedicați câteva ore pe zi unor activități intense, cum ar fi drumețiile lungi în munți, alergatul, sau să vă ocupați serios de discipline sportive de urmărire (tracking), atunci câinele poate fi fericit. Cu toate acestea, majoritatea crescătorilor vor prefera un stăpân-vânător, deoarece doar în această muncă câinele își poate realiza pe deplin potențialul.

Cum suportă singurătatea?
Rău. Din cauza atașamentului puternic față de stăpân, ei suportă greu perioadele lungi de singurătate. Această rasă nu este potrivită pentru persoanele care petrec cea mai mare parte a zilei departe de casă.