Bavarian Mountain Hound (Bayerischer Gebirgsschweisshund) este o rasă germană excepțională de câini de vânătoare, specializată în lucrul pe urmă de sânge, adică în urmărirea vânatului rănit. Nu este un simplu câine, ci un adevărat profesionist în domeniul său, un partener de încredere pentru vânător în condiții de teren muntos accidentat. În afara muncii, este un câine devotat și atașat de familie, însă instinctele sale puternice și caracterul exigent îl fac nepotrivit pentru rolul unui animal de companie obișnuit. Acești câini încăpățânați nu sunt potriviți pentru începători sau pentru persoanele care nu au legătură cu vânătoarea. Ei necesită o educație specială, dresaj și efort fizic considerabil. Calitățile lor de vânătoare le-au adus o recunoaștere meritată în țara de origine și în rândul profesioniștilor, însă rasa rămâne puțin cunoscută în afara unui cerc restrâns de cunoscători. Puteți afla mai multe despre ei pe Tvaryny.
Bavarian Mountain Hound: o scurtă prezentare a rasei
Bavarian Mountain Hound: o scurtă prezentare a rasei · 13
| Denumire originală | Bayerischer Gebirgsschweisshund |
|---|---|
| Origine | Germania (Bavaria) |
| Perioada de apariție | Anii 1870 |
| Clasificare FCI | Grupa 6 (Câini de urmă și rase înrudite), Secția 2 (Câini de urmă pe sânge). Cu probe de lucru. |
| Destinație | Câine de vânătoare specializat pentru lucrul pe urmă de sânge a vânatului mare (căprioare, mistreți, cerbi) în zone montane. |
| Durata de viață | 10–14 ani |
| Înălțime la greabăn | Masculi: 47–52 cm Femele: 44–48 cm |
| Greutate | 18–30 kg |
| Temperament | Calm, echilibrat, curajos, foarte devotat stăpânului, neîncrezător față de străini. |
| Năpârlire | Moderată, se intensifică sezonier. |
| Nevoia de îngrijire | Scăzută. |
| Activitate fizică | Foarte ridicată, necesită efort fizic intens zilnic. |
| Dificultate dresaj | Peste medie, necesită experiență și răbdare. |
Cum să îngrijești un Câine de munte bavarez
Îngrijirea acestui câine nu este complicată, dar necesită regularitate. Accentul principal ar trebui pus pe menținerea formei fizice și a sănătății, și nu pe aspectul exterior.
| Procedură | Frecvență | Detalii |
|---|---|---|
| Periajul blănii | 1–2 ori pe săptămână | Folosiți o perie de cauciuc sau o mănușă pentru a îndepărta firele de păr moarte. În timpul năpârlirii sezoniere (primăvara, toamna), periați mai des, de 3–4 ori pe săptămână. |
| Spălarea | La nevoie, nu mai des de o dată la 2–3 luni | Spălarea frecventă cu șampon poate deteriora stratul protector al pielii. Este mai bine să folosiți șampoane speciale pentru câini cu blană scurtă. |
| Îngrijirea urechilor | O dată pe săptămână | Neapărat verificați și curățați urechile cu o loțiune specială. Aceasta este cea mai bună prevenție a otitelor. Nu folosiți bețișoare de urechi pentru a nu deteriora canalul auditiv. |
| Îngrijirea dinților | 2–3 ori pe săptămână | Periajul dinților cu o pastă specială pentru câini va ajuta la prevenirea formării tartrului și a bolilor gingivale. |
| Tăierea ghearelor | O dată la 3–4 săptămâni | Dacă ghearele nu se tocesc natural în timpul plimbărilor, ele trebuie tăiate cu o foarfecă specială pentru a evita deformarea lăbuțelor. |
Cea mai importantă componentă a îngrijirii este asigurarea unui nivel adecvat de activitate fizică. Acestui câine nu-i sunt suficiente plimbările scurte în lesă. Are nevoie de plimbări zilnice, lungi (1,5–2 ore), de preferat în pădure sau în parc, unde poate alerga liber (într-un loc sigur) și își poate folosi simțul olfactiv. O opțiune ideală sunt antrenamentele regulate de urmărire a unei urme sau participarea la vânătoare.
Lucruri interesante despre Câinele de munte bavarez
- „Schweisshund” în denumirea rasei se traduce din germană ca „câine de sânge” (Schweiß – sângele animalului rănit, Hund – câine), ceea ce indică direct specializarea sa.
- Acești câini lucrează pe o linie lungă (cârlig), a cărei lungime poate ajunge la 10–12 metri. Aceasta permite câinelui să urmeze liber urma, iar vânătorului să-l controleze.
- Acești câini au un așa-numit „nas rece”. Aceasta înseamnă că sunt capabili să lucreze pe o urmă care are deja multe ore sau chiar o zi.
- În ciuda destinației lor de vânătoare, acești câini sunt uneori folosiți în operațiunile de căutare și salvare pentru a găsi persoane dispărute datorită simțului lor olfactiv fenomenal.
- Rasa este încă considerată relativ rară. Majoritatea câinilor aparțin vânătorilor profesioniști și pădurarilor, iar crescătorii sunt foarte atenți la alegerea viitorilor stăpâni pentru cățeii lor, preferându-i pe cei care vor folosi câinele conform destinației sale.