Temperamentul, „gameness”-ul și ce măsoară testele
Secțiunea „Characteristics” a standardului UKC este calea cea mai scurtă spre a înțelege ce așteaptă însuși registrul de la rasă. Să-i redăm conținutul aproape cuvânt cu cuvânt, fiindcă orice parafrază deplasează accentele:
- trăsăturile esențiale sunt forța, încrederea și pofta de viață; rasa vrea să placă și este plină de entuziasm;
- pit bull terrierii „sunt însoțitori de familie excelenți și s-au remarcat dintotdeauna prin dragostea lor față de copii”;
- „întrucât majoritatea APBT manifestă un anumit nivel de agresivitate față de câini, și din cauza fizicului puternic, rasa are nevoie de un proprietar care să socializeze și să dreseze cu grijă câinele în ascultare”;
- „agilitatea sa naturală o face unul dintre cei mai capabili câini cățărători, de aceea un gard sigur este obligatoriu pentru această rasă”;
- „APBT nu este cea mai bună alegere ca și câine de pază, fiindcă este extrem de prietenos, chiar și cu necunoscuții”;
- „un comportament agresiv față de om nu este caracteristic rasei și este cu totul nedorit”; agresivitatea sau timiditatea extremă înseamnă descalificare.
Așadar, însuși registrul separă două lucruri pe care conversația de zi cu zi le amestecă necontenit: agresivitatea față de om, pe care standardul o consideră necaracteristică și o descalifică, și agresivitatea față de alți câini, pe care același standard o numește trăsătură a majorității reprezentanților rasei. Nu este nici atenuare, nici acuzație — este textul direct al documentului după care rasa este judecată în ring.
Și cuvântul gameness, în jurul căruia se construiește toată discuția despre caracter, este luat din standarde, nu din folclor: UKC îl folosește descriind scopul încrucișărilor inițiale, iar ADBA descriind ceea ce consideră a fi esența rasei („să nu renunți niciodată, să dai mereu 110 %”). Latura practică a acestei trăsături este neutră: un câine care nu abandonează ce a început lucrează bine la weight pulling și în sport — și tot așa nu abandonează ce a început într-un conflict cu alt câine.
Testul de temperament ATTS. Cifra cel mai des citată despre caracterul pitbullilor este procentul de promovare la testul American Temperament Test Society. Potrivit statisticii ATTS la ianuarie 2023, American Pit Bull Terrier: 960 de câini testați, 841 promovați, adică 87,6 %; golden retriever: 836 testați, 718 promovați, adică 85,9 %. Înainte de a trage o concluzie din aceste cifre, merită citit ce măsoară de fapt ATTS:
- testul durează între opt și douăsprezece minute și imită o plimbare prin parc; câinele este în lesă slăbită de șase picioare, iar conducătorul nu are dreptul să vorbească cu el, să-i dea comenzi sau corecții;
- zece subteste: necunoscut neutru, necunoscut prietenos, zgomot ascuns (o găleată cu pietre), trei focuri de pistol de start, o umbrelă deschisă brusc, suprafață de plastic și de sârmă sub labe, un trecător îmbrăcat ciudat și scene cu amenințare crescândă;
- se consideră nepromovare agresiunea neprovocată, panica fără revenire sau evitarea puternică; sunt admiși câini de la 18 luni;
- în lista subtestelor nu există niciunul în care câinele să întâlnească alt câine. Adică tocmai trăsătura pe care standardul UKC o numește de rasă nu este verificată deloc de acest test.
Adăugați la asta că la test câinii sunt aduși de proprietari din proprie voință — nu este un eșantion aleatoriu din populația rasei, ci un eșantion al celor pe care stăpânul i-a socotit pregătiți. Cifra de 87,6 % este onestă exact în limitele în care a fost obținută: se referă la reacția față de oameni și stimuli în condiții date, nu la probabilitatea unui conflict în parcul de câini.
O secțiune separată, evaluată de specialiști, o oferă studiul german al lui Ott și colab. (2009). Bull terrieri dintr-o singură linie au fost testați după metodologia ordonanței Saxoniei Inferioare privind animalele periculoase: din 38 de câini, 37 (97,37 %) au reacționat adecvat în toate situațiile testului, unul inadecvat. Autorii nu au găsit diferențe semnificative statistic între aceștia, 415 câini din rasele vizate de legislație și 70 de golden retrieveri.
Creșterea și dresajul
Standardul UKC formulează cerința față de proprietar ca pe o obligație, nu ca pe o dorință: rasa are nevoie de un om care să o socializeze cu grijă și să o învețe ascultarea. Două lucruri concrete din același text fixează minimul practic.
- Gardul. Standardul numește rasa unul dintre cei mai capabili câini cățărători și spune direct că un gard sigur este obligatoriu. Nu e vorba de evadare de dragul evadării — e vorba de faptul că un câine dispărut din curte ajunge singur față în față cu animale și oameni străini.
- Ascultarea sub excitație. Întrucât standardul consideră trăsătură de rasă un anumit nivel de agresivitate față de câini, deprinderea-cheie nu este „șezi” în liniște, ci o chemare de încredere și ruperea contactului atunci când câinele este deja excitat.
Rasa lucrează bine cu întărire pozitivă îmbinată cu limite clare și neschimbate. Presiunea excesivă produce fie închiderea în sine, fie o reacție defensivă — și una, și alta înrăutățesc controlabilitatea tocmai în clipa în care este nevoie de ea.
Instrumente specifice rasei. „Spring pole” — o funie pe arc atârnată de o creangă sau o grindă solidă — oferă o ieșire legală și controlată nevoii de a ține prada; „flirt pole” (o undiță lungă cu momeală) funcționează bine pentru exersarea comenzilor „ia” și „lasă” și pentru descărcarea rapidă a surplusului de energie. Ambele au sens doar cu regula startului și a finalului la comanda omului: instrumentul trebuie să-l învețe pe câine să pornească și să se oprească, nu pur și simplu să-l ambaleze.
Separat, despre padocurile de liberă mișcare. Având în vedere ce spune standardul despre agresivitatea față de câini, plimbarea în comun cu câini necunoscuți nu este, pentru un pit bull terrier adult, o acțiune neutră implicită, ci o decizie luată de fiecare dată separat, cunoscând câinele concret.
Efortul fizic: mai mult decât o simplă plimbare
O jumătate de oră de mers liniștit dimineața nu-i ajunge acestei rase. Standardul descrie un câine construit pentru o muncă ce îmbină forța cu rezistența, iar fără efort această construcție își găsește singură o întrebuințare — de obicei sub formă de lucruri stricate și excitabilitate în creștere.
Comparația cu alte tipuri de lucru ajută la înțelegerea diferenței. Foxhoundul englez este creat pentru urmărirea îndelungată pe urmă — rezistența lui este înainte de toate una de alergare. Pit bull terrierul îmbină rezistența de alergare cu cea de forță, de aceea are nevoie nu de kilometri în sine, ci de lucru muscular: alergare la deal, înot, tracțiune, jocuri de prindere controlate. Rasele uriașe lucrează altfel: ogarul irlandez, în ciuda taliei și a forței, lucrează în reprize scurte și în viața de zi cu zi este considerabil mai liniștit.
Două limitări care se uită adesea. Prima: rasa nu are subpăr, așa că suportă greu frigul, iar părul scurt și pigmentul închis nu o feresc de căldură — insolația este un risc cât se poate de real în timpul lucrului intens vara. A doua: unui câine tânăr nu i se pot da eforturi cu impact — sărituri de la înălțime, alergare lungă pe teren tare — până nu se încheie formarea articulațiilor.
