American Pit Bull Terrier

Rădăcinile rasei se află în „Bătrânul Albion”. În secolul al XIX-lea, în Anglia, Irlanda și Scoția, erau extrem de populare luptele câinilor cu taurii și urșii. Pentru acestea se foloseau vechii bulldogi englezi – câini puternici, dar oarecum lenți. Când hărțuirea animalelor mari a fost interzisă prin lege în 1835, au luat amploare luptele între câini, care erau mai ușor de ascuns de ochii poliției.

Pentru luptele în „pit” (groapă) era nevoie de un câine de talie mai mică, mai agil, dar la fel de neînfricat. Entuziaștii au început să încrucișeze bulldogii cu terrierii, rezultatul fiind numit „bull-and-terrier”. Acești câini au devenit strămoșii pitbull-ilor moderni.

Ulterior, acești câini au ajuns în SUA împreună cu imigranții. În America, rasa a urmat o altă cale de dezvoltare. Crescătorii americani au urmărit creșterea dimensiunilor câinelui, păstrându-i în același timp rezistența de neegalat și spiritul de luptă. Astfel s-a format American Pit Bull Terrier – un câine recunoscut astăzi de UKC (United Kennel Club) și ADBA (American Dog Breeders Association), dar care încă nu este recunoscut de FCI.

Este esențial să înțelegem diferența dintre rasele înrudite. Adesea, pitbull-ii sunt confundați cu rudele lor apropiate. Totuși, de exemplu, un American Staffordshire Terrier este o rasă care s-a separat de pitbull în anii ’30, când AKC a decis să înregistreze pitbull-ii, dar să elimine cuvântul „pit” din nume pentru a se distanța de trecutul legat de lupte. Amstaff-ii au devenit câini mai mult de expoziție, în timp ce pitbull-ii au continuat să fie crescuți pentru calitățile lor de lucru.

O altă rudă este Staffordshire Bull Terrier, care este un descendent direct al câinilor de luptă englezi, dar mult mai mic ca dimensiune și cu un caracter mai „familist” în selecția modernă.

American Pit Bull Terrier este un câine de talie medie care emană forță și atletism. Principala caracteristică a exteriorului său este funcționalitatea. Nu există nimic inutil: nici picioare prea scurte, nici o cap greu care să îngreuneze respirația.

• Capul: Dreptunghiular, bine definit, cu un craniu plat, lat între urechi. Obrajii sunt pronunțați (acolo se află mușchii masticatori puternici).
• Fălcile: Puternice, cu mușcătură în foarfecă. Mitul despre „fălcile duble” sau „mecanismul de blocare” este o invenție. Anatomic, maxilarul unui pitbull este la fel ca al oricărui alt câine, doar mușchii sunt mult mai dezvoltați.
• Corpul: Musculos, dar nu excesiv de voluminos. Spatele este scurt și solid.
• Greutate și înălțime: Există o mare variabilitate. Masculii cântăresc de obicei între 16 și 27 kg, iar femelele între 14 și 23 kg. Totuși, în liniile de lucru, greutatea nu este criteriul principal.

Există două tipuri principale de pitbull pe care le poți întâlni astăzi:

Am ajuns la cel mai important aspect. Caracterul pitbull-ului este ceea ce îl face unic. Conceptul cheie aici este „game” (gameness). Nu este vorba de simplă agresivitate, ci de dorința de a merge până la capăt, de a nu renunța chiar și atunci când puterile se sfârșesc. În trecut, acest lucru era folosit în lupte; astăzi, îl transformă pe pitbull într-un sportiv de excepție în weight pulling (tracțiune de greutăți) și alte discipline.

Agresivitatea față de oameni vs Zooagresivitatea

Istoric, un pitbull care manifesta agresivitate față de om în ring („man-biter”) era eliminat imediat. Handlerii trebuiau să poată despărți câinii cu mâinile goale în toiul luptei. De aceea, un pitbull pur din punct de vedere genetic are un prag de toleranță ridicat față de oameni. Aceștia sunt câini afectuoși, orientați către stăpân.

Totuși, zooagresivitatea (agresivitatea față de alte animale) este o trăsătură a rasei. Nu se poate garanta că un mascul adult va fi prieten cu un alt mascul în parc. Acest lucru trebuie luat în considerare la fiecare plimbare.

Pitbull-ul este un intelectual cu propria opinie. Nu poate fi dresat mecanic, ca un ciobănesc german. Presiunea dură poate provoca fie închiderea în sine, fie agresivitate defensivă. Cea mai bună metodă este recompensarea pozitivă combinată cu limite clare.

Recomandare unică pentru pitbull: folosiți „spring pole” – o frânghie cu arc suspendată de un copac. Este cel mai bun mod de a satisface legal și sigur nevoia câinelui de a agăța prada și de a-și consuma energia. De asemenea, „flirt-pole” (o undiță cu o jucărie) este ideală pentru antrenarea comenzilor „Apasă” și „Lasă”.

Dacă crezi că 30 de minute de mers pe jos dimineața sunt suficiente – nu îți lua un pitbull. El este un reactor de energie. Fără activitate, îți va distruge apartamentul.

În ceea ce privește rezistența, pitbull-ul poate concura cu multe rase de vânătoare. De exemplu, un English Foxhound este creat pentru urmărirea lungă a prăzii pe urmă, iar rezistența lui la fugă este fenomenală. Pitbull-ul combină însă rezistența la fugă cu cea de forță. El are nevoie nu doar de kilometri, ci de solicitarea mușchilor: alergare în pantă, înot sau tractarea bicicletei.

Dacă îl comparăm cu giganții, pitbull-ul este opusul total ca tip de lucru. Impunătorul Irish Wolfhound, deși are o forță și o dimensiune impresionante, lucrează prin reprize scurte și este destul de flegmatic în viața de zi cu zi. Pitbull-ul rămâne activ și gata de acțiune 24/7, iar forța lui pe kilogram de greutate depășește semnificativ indicii raselor gigant.

Hrănirea unui pitbull trebuie să se bazeze pe un conținut ridicat de proteine de origine animală. Carbohidrații trebuie să fie complecși (orez, hrișcă) și în cantități moderate.

O atenție deosebită trebuie acordată grăsimilor în perioada de iarnă, deoarece pitbull-ul nu are subpăr și consumă multe calorii pentru a-și menține temperatura corpului.

American Pit Bull Terrier sunt, în general, câini sănătoși, dar au punctele lor slabe. Durata medie de viață este de 12-14 ani.

• Ataxia cerebeloasă (NCL-A): O boală genetică gravă, specifică pitbull-ilor. Conduce la pierderea coordonării și este incurabilă. Important: la cumpărarea unui pui, cereți testul părinților pentru ataxie.
• Displazia de șold: Deși e mai frecventă la câinii grei, pitbull-ii de lucru sunt și ei în zona de risc din cauza efortului intens.
• Alergii: Pielea pitbull-ului este sensibilă. Deseori apare reacția la pui, porumb sau praf.
• Hipotiroidism: Tulburarea tiroidei care duce la obezitate și probleme cu blana.

• Erou de război: Cel mai cunoscut pitbull este Sergentul Stubby. A participat la Primul Război Mondial și chiar a prins un spion german.
• Nu este un bun paznic: În ciuda aspectului, un pitbull pur este un paznic de teritoriu slab deoarece iubește prea mult oamenii. El mai degrabă va „alința” un hoț până la moarte decât să îl muște.
• Zâmbetul: Pitbull-ii sunt printre puținii câini care știu să „zâmbească”, ridicând buza superioară de bucurie, ceea ce uneori îi sperie pe necunoscuți.
• Alpinist: Pitbull-ii pot escalada pereți verticali de 3-4 metri înălțime datorită abilităților lor de „parkour”.

Este adevărat că pitbull-ii au „mușcătură blocată”?

Fiziologic, nu există un mecanism de blocare a fălcilor. „Mușcătura de neclintit” este o trăsătură comportamentală bazată pe entuziasmul de a nu lăsa prada.

Se potrivește pitbull-ul într-o familie cu copii?

Da, cu o educație corectă. În Anglia, acești câini erau numiți „nanny dog” (câine-dădacă). Totuși, nicioadată nu lăsați un copil mic nesupravegheat cu un câine.

Cum aleg un pui de pitbull?

Sfatul de aur: nu te uita la cel mai „pufos” pui, ci la cel care, după o mică spaimă sau căzătură, nu fuge plângând, ci revine curajos să exploreze lumea. Încrederea este marca unui psihic stabil.