Istorie: bull-and-terrierul, catch dogul și numărul unu
Partea istorică a standardului UKC merită citită ca sursă primară, nu ca relatare de mâna a doua. Ea descrie originea astfel: cândva în secolul al XIX-lea, iubitorii de câini din Anglia, Irlanda și Scoția au început să experimenteze încrucișări între buldogi și terrieri, căutând un câine care să îmbine gameness-ul terrierului cu forța și atletismul buldogului. Acești bull-and-terrieri au ajuns în SUA odată cu imigranții.
Mai departe, standardul numește munca pentru care rasa a fost cu adevărat ținută în America, și nu sunt luptele: fermierii și crescătorii își foloseau pit bull terrierii ca dulăi de prindere (catch dogs) la vite și porci pe jumătate sălbatici, la vânătoare, la mânatul turmelor și ca însoțitori de familie. Un catch dog găsește și imobilizează un animal mare până la venirea omului; de aici și cerința standardului ca pitbullul să păstreze capacitatea funcțională de a „ține, a se lupta (a împinge și a trage) și a respira ușor în timp ce face asta”.
Și fundalul european al acestei istorii are punctul său de cotitură: când hărțuirea animalelor mari a fost interzisă prin lege în 1835, au căpătat popularitate luptele de câini, mai ușor de ascuns de poliție — și tocmai pentru groapă (engl. pit) se alegea un câine mai mic și mai sprinten. Rasa a ieșit din acest mediu, iar niciun registru serios nu neagă asta: ADBA scrie direct că „nu aprobă nicio activitate ilegală, dar nu va nega niciodată istoria rasei noastre”.
Astăzi UKC enumeră disciplinele în care rasa concurează: ascultare, rally-obedience, urmărire pe urmă, agility, lure coursing, dock jumping, weight pulling și conformație.
Înfățișarea și ce scrie de fapt în standard
Standardul UKC descrie pit bull terrierul ca pe un câine de talie medie, de construcție solidă, cu păr scurt și musculatură net conturată. Corpul este doar puțin mai lung decât înălțimea; lungimea membrului anterior, de la cot până la sol, este aproximativ jumătate din înălțimea la greabăn. Capul este de lungime medie, cu craniu lat și plat și bot lat și adânc; botul este mai scurt decât craniul într-un raport de circa 2:3. Mușcătură în foarfece. Urechi inserate sus, mici sau medii, pot fi naturale sau cupate — fără preferință. Coada este relativ scurtă, inserată jos, subțiindu-se spre vârf.
Cel mai important lucru din acest standard nu este descrierea, ci acela împotriva căruia a fost scris. Textul avertizează direct: „Calitatea nu trebuie sacrificată niciodată pentru talie”, iar UKC „nu este dispus să recunoască oportunitatea folosirii unor exemplare exagerate ale acestei rase într-un program de creștere”. Printre defectele eliminatorii: un bot atât de scurt și de tocit încât împiedică respirația normală; un piept atât de lat încât împiedică mișcarea; un tip corporal excesiv de masiv, care afectează capacitatea de lucru. Adică pitbullul „greu” la modă, cu cap hipertrofiat, nu este vârful rasei, ci tocmai ceea ce standardul numește defect.
Înălțimea și greutatea — separat pentru masculi și femele. Standardul subliniază că echilibrul general și raportul corect dintre greutate și înălțime contează mai mult decât cifrele în sine, și dă înălțimea „doar ca reper general și aproximativ”:
Parametru · 7
| Parametru | Standard UKC — American Pit Bull Terrier | Standard AKC — American Staffordshire Terrier |
|---|---|---|
| Înălțime, mascul | 18–21 inci la greabăn (≈46–53 cm), ca reper aproximativ | circa 18–19 inci (≈46–48 cm) |
| Înălțime, femelă | 17–20 inci la greabăn (≈43–51 cm), ca reper aproximativ | circa 17–18 inci (≈43–46 cm) |
| Greutate | de dorit pentru masculul adult 35–60 de livre (≈16–27 kg), pentru femelă 30–50 de livre (≈14–23 kg) | fără cifre: „înălțimea și greutatea trebuie să fie proporționale” |
| Urechi | naturale sau cupate, fără preferință | cupate sau necupate, cu preferință pentru cele necupate |
| Coadă | naturală; coada scurtată („bobbed tail”) — defect eliminatoriu | „nu se cupează” |
| Culori | orice culoare și orice desen, în afară de merle | admise toate, dar albul integral, peste 80 % alb, negru cu foc și culoarea ficatului „nu sunt încurajate” |
| Descalificări | criptorhidie, agresivitate sau timiditate extremă, albinism, merle, surditate uni- sau bilaterală, păr lung, nanism, coadă în tirbușon | nu există o listă separată de descalificări; sunt enumerate defecte |
Două detalii din acest tabel merită citite cu atenție. Întâi, merle descalifică, la fel ca albinismul: un „rar pitbull merle” nu este o raritate, ci un câine pe care standardul nu îl recunoaște. Apoi, în lista descalificărilor figurează surditatea, uni- sau bilaterală. Un registru nu trece la descalificări ceea ce în rasă nu există; prezența acestui punct înseamnă că problema este destul de reală pentru a fi consemnată separat. Ochii albaștri sunt încadrați de standard la defecte grave.
Printre iubitori se obișnuiește să se vorbească despre un tip „buldog” și un tip „terrier” — câinele mai greu și cel mai ușor. Standardul nu face această împărțire și sancționează extremele de ambele părți. Cât privește cupatul, UKC, ca registru internațional, precizează separat că în mai multe țări această practică este interzisă și că, prin urmare, niciun câine nu poate fi penalizat la manifestările UKC pentru coadă întreagă sau urechi naturale.
