Istoria și originea rasei Anglo-Francez de talie mică
Istoria ogarului de talie mică este unică, deoarece este cea mai tânără dintre toate rasele de ogari francezi recunoscute oficial. Lucrările de creare a acesteia au fost desfășurate activ în anii '70 ai secolului XX, iar recunoașterea oficială din partea Federației Chinologice Internaționale (FCI) a fost obținută abia în 1978. Cu toate acestea, mulți chinologi consideră că rasa se află încă în stadiul final de formare și perfecționare.
Scopul principal al crescătorilor a fost crearea unui ogar mic, dar rezistent și eficient pentru vânătoarea de vânat mic, în special iepuri și iepuri de câmp. Fondatorul rasei este considerat entuziastul francez Abel Sénac-Lagrange, care a căutat să combine viteza, rezistența și simțul olfactiv excelent al ogarilor englezi cu pasiunea, vocea puternică și abilitatea de a lucra în haită, specifice raselor franceze. Pentru crearea anglo-francezului de talie mică au fost utilizate următoarele rase:
- Beagle și Harrier: De la aceștia, ogarul de talie mică a moștenit dimensiunea compactă, energia, scheletul puternic și simțul olfactiv inegalabil.
- Ogarul de Poitou (Poitevin): A dăruit rasei eleganța, viteza și vocea puternică caracteristică.
- Ogarul de Porcelaine (Porcelaine): A contribuit la fondul genetic cu rafinamentul și coloritul său distinctiv.
- Micul Ogar Albastru de Gasconia (Petit Bleu de Gascogne): A adăugat calm, echilibru și calități excelente de lucru în haită.
Rezultatul acestei munci complexe de selecție a fost un câine de vânătoare universal, care nu numai că lucrează excelent pe urmă, dar are și un caracter plăcut, permițând să fie ținut ca membru al familiei.
Standardul și aspectul exterior: armonie între forță și eleganță
Aspectul anglo-francezului de talie mică este un fel de „cale de mijloc” între ogarii francezi mai grei și cei englezi mai ușori. Este un câine de talie medie, armonios și proporțional construit, care dă impresia de robustețe și eleganță în același timp. Are o constituție atletică, musculoasă, fără nicio greutate excesivă.
| Caracteristică | Valoare |
|---|---|
| Înălțimea la greabăn | 48–56 cm (pentru masculi și femele) |
| Greutate | 20–27 kg |
| Durata de viață | 12–14 ani |
| Țara de origine | Franța |
| Clasificarea FCI | Grupa 6 (Ogaruri și rase înrudite), Secțiunea 1.2 (Ogaruri de talie medie) |
Capul ogarului de talie mică nu este prea mare, alungit, cu un craniu ușor bombat. Stopul este pronunțat, dar nu brusc. Botul este de lungime medie, drept. Buzele sunt strânse, cea superioară acoperind-o ușor pe cea inferioară. Nasul este întotdeauna negru, cu nările bine deschise.
Ochii sunt mari, întunecați, cu o expresie inteligentă și blândă. Privirea câinelui este adesea descrisă ca fiind ușor melancolică, dar în același timp atentă.
Urechile sunt prinse la nivelul ochilor sau puțin mai jos, de lungime medie, flexibile, ușor rulate spre interior și acoperite cu piele subțire, formând mici riduri.
Corpul este echilibrat, cu un spate drept și puternic. Zona lombară este scurtă și musculoasă. Pieptul este adânc, dar nu prea lat, ceea ce asigură spațiu pentru plămâni și inimă, necesar pentru alergări prelungite.
Coada este de lungime medie, groasă la bază și subțiindu-se spre vârf. Câinele o poartă în formă de sabie, niciodată ridicată pe spate.
Blana este scurtă, densă și groasă, protejând bine de intemperii.
Coloritul este de obicei tricolor (alb, negru și roșcat) sau bicolor (alb-roșcat sau alb-negru cu pete roșcate). Culoarea predominantă este adesea albă cu pete mari. „Șaua” neagră (o pată neagră continuă pe spate) este tipică pentru rasă.