Istoria rasei și originea numelui Cunucu
Istoria acestei rase este strâns legată de istoria colonizării bazinului Caraibelor. Patria câinilor din Aruba sunt Antilele, în special insula Aruba. Însuși cuvântul „Cunucu” în limba locală Papiamento înseamnă „zonă rurală” sau „provincie”. Adică, practic, este un „câine de țară”.
Experții consideră că Aruba Dog este un descendent direct al câinilor Podengo portughezi, aduși pe insule de comercianții și coloniștii europeni în secolele XVI-XVII. Pe insulă, acești câini s-au amestecat cu câinii paria locali și, posibil, cu câinii lăsați de populația indigenă Arawak. Ca urmare a selecției naturale, care pe o insulă cu climă toridă și peisaj stâncos este foarte dură, s-a format un tip unic de câine.
Câinii locali s-au încrucișat spontan cu rasele aduse de pe continent. Astfel, Olanda și coloniile sale au dobândit ciobănești, paznici și ajutoare patrupede care aportau cu plăcere - chiar și din apă. Mulți îi confundă și cred că este un metis obișnuit, dar aceasta este o grupă aborigenă stabilă, cu trăsături clare.
Datorită aspectului tipic, Aruba Dog nu a obținut încă o recunoaștere internațională largă din partea marilor organizații chinologice (FCI). Cu toate acestea, independența rasei este dovedită activ de Uniunea Internațională Progresistă a Chinologilor din America. Între timp, câinele de fermă din Aruba rămâne un animal de companie puțin cunoscut în Europa, deși în SUA și Olanda popularitatea lor crește rapid datorită turiștilor care adoptă cățeluși salvați.
