Istoria originii rasei Basset Fauve de Bretagne
Istoria Basset Fauve de Bretagne este indisolubil legată de regiunea aspră și pitorească a Bretaniei, din nord-vestul Franței. Această rasă este un descendent direct al unui copoi mai mare, Griffonul Fauve de Bretania, care a fost folosit de secole de aristocrația franceză pentru vânătoarea de animale mari, în special lupi și mistreți. Cu toate acestea, după Revoluția Franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au avut loc schimbări sociale semnificative: marile domenii de vânătoare au fost împărțite, iar vânătoarea de animale mari a devenit mai puțin accesibilă pentru vânătorii de rând.
Odată cu schimbarea condițiilor de vânătoare, a apărut nevoia unui câine mai mic, dar la fel de rezistent, care să poată urmări cu pricepere animale mici, precum iepurii și vulpile, în desişuri și pe teren stâncos. Tocmai atunci, la începutul secolului al XIX-lea, vânătorii au început să selecționeze în mod intenționat cei mai scunzi reprezentanți ai Griffonului Fauve de Bretania, pentru a crea o nouă rasă, mai compactă. Pentru a consolida statura scundă și a îmbunătăți calitățile de vânătoare, li s-a adăugat sânge de la alți basset, probabil de la Petit Basset Griffon Vendeen. Astfel, a apărut Basset Fauve de Bretagne — un câine cu picioare scurte și puternice, o inimă rezistentă și un simț al mirosului inegalabil.
Rasa a câștigat rapid popularitate printre vânătorii locali datorită curajului, tenacității și capacității de a lucra atât singur, cât și în haită. Cu toate acestea, cele două războaie mondiale au afectat semnificativ populația, iar la mijlocul secolului al XX-lea, Basset Fauve de Bretagne era în pragul dispariției. Doar datorită eforturilor entuziaștilor, în special a lui Marcel Pambra, care în 1949 a fondat „Club du Fauve de Bretagne”, rasa a putut fi salvată și reabilitată. Astăzi, Basset Fauve de Bretagne este cunoscut nu doar ca un vânător iscusit, ci și ca un minunat animal de companie pentru familie, deși rămâne destul de rar în afara Franței.
Cum arată Basset Fauve de Bretagne: standardul rasei
Basset Fauve de Bretagne este un câine compact, robust și energic, care combină trăsăturile tipice ale unui basset cu rezistența și vigoarea. Aspectul său corespunde pe deplin scopului său de lucru: fiecare detaliu al exteriorului său indică pregătirea pentru o vânătoare prelungită în condiții dificile.
- Aspect general: Câine de talie mică, cu un corp alungit, oase puternice și musculatură bine dezvoltată. Lasă impresia unui animal vioi și mobil, în ciuda picioarelor scurte.
- Cap: Craniul de lungime medie, ușor bombat. Botul este alungit, ușor ascuțit, dar nu înțepător. Nasul este negru sau maro închis, cu nări bine deschise.
- Ochi: Maro închis, neproeminenți, cu o expresie vie și inteligentă. Privirea este directă și deschisă.
- Urechi: Prinse la nivelul ochilor, ușor ascuțite la vârfuri, acoperite cu o blană mai scurtă și mai fină decât pe corp. Nu sunt prea lungi, de obicei ajungând la vârful nasului.
- Trup: Spatele este lung și drept, iar zona lombară este lată și musculoasă. Pieptul este adânc și larg, asigurând suficient spațiu pentru inimă și plămâni.
- Membre: Picioarele din față sunt scurte, masive, pot fi ușor curbate, ceea ce este o trăsătură caracteristică a basset-ilor și îi ajută să-și mențină echilibrul pe teren accidentat. Membrele posterioare sunt puternice, cu mușchi bine dezvoltați, care asigură o propulsie puternică.
- Coada: De lungime medie, groasă la bază și se subțiază spre vârf. În timpul mersului, câinele o poartă sus, în formă de seceră, ceea ce o face vizibilă în iarba înaltă.
- Blană: Foarte aspră, uscată, densă și destul de scurtă (aproximativ 4 cm). Nu este niciodată moale, creț sau mătăsoasă. Această structură a blănii protejează excelent câinele de tufișurile spinoase, de vremea rea și de murdărie.
- Culoare: Roșie, caracteristică, care a dat numele rasei. Sunt acceptate toate nuanțele, de la auriu-gălbuie la cărămiziu intens. Uneori se întâlnește o mică pată albă pe piept, dar nu este de dorit conform standardului.
