Istoria originii rasei beagle
Istoria rasei beagle își are rădăcinile în antichitate. Există dovezi că micii ogari, asemănători cu beagle moderni, erau folosiți pentru vânătoarea de iepuri încă din Grecia Antică în secolul V î.Hr. Cu toate acestea, Marea Britanie este considerată patria rasei în forma sa modernă. Numele „beagle” provine, probabil, din cuvântul francez „begueule”, care înseamnă „gât de cositor” și se referă la tendința lor de a lătra melodios.
Foarte populara rasă beagle a apărut ca urmare a încrucișării diferitelor rase de ogari europeni, inclusiv a ogarului Talbot (o rasă acum dispărută), a ogarului nordic și a ogarului sudic. De-a lungul secolelor, rasa a evoluat, iar în timpul domniei reginei Elisabeta I existau așa-numiții „beagle de buzunar” (Pocket Beagles), care erau atât de mici încât încăpeau în buzunarele unei veste de vânătoare. Tipul modern de beagle a fost format la mijlocul secolului al XIX-lea datorită eforturilor reverendului Philip Honeywood, care a pus bazele standardizării rasei.
Destinația inițială a beagle a fost vânătoarea pe jos a iepurilor, unde vânătorii puteau urmări haita de câini fără a folosi cai. Beagle aparține grupului de ogari, la fel ca rudele sale mai mari și mai mici, cum ar fi elegantul Harrier sau flegmaticul Basset Hound, sau Dreverul. Calitățile lor de serviciu recunoscute, combinate cu dimensiunea mică și simțul olfactiv excepțional, au contribuit la implicarea beagle-ilor în serviciile de căutare din aeroporturi și vămi pentru detectarea substanțelor interzise. Astăzi, reprezentanții acestei rase se bucură de o popularitate imensă ca animale de companie de familie în întreaga lume, în special în SUA și Canada.
Cum arată un beagle: standard și aspect
Beagle este un câine puternic, compact, cu o construcție musculară a corpului, care dă impresia de forță și rezistență, dar fără a fi greoi. Aspectul său este plin de bunătate și curiozitate.
- Cap: Craniul este ușor boltit, cu un stop (trecere de la frunte la bot) pronunțat. Botul nu este ascuțit. Buzele sunt puțin căzute.
- Urechi: Aceasta este una dintre cele mai caracteristice trăsături ale rasei. Sunt lungi, prinse jos și cu vârfurile rotunjite. Dacă sunt întinse înainte, ar trebui să ajungă aproape de vârful nasului. Catifelate la atingere, stau strâns lipite de obraji.
- Ochi: Mari, de culoare alună sau maro închis, așezați larg. Expresia ochilor este întotdeauna blândă, imploratoare și ușor tristă, ceea ce este o parte integrantă a farmecului beagle-ului.
- Corp: Puternic și musculos, cu o linie dreaptă a spatelui și o cutie toracică adâncă, care oferă suficient spațiu pentru plămâni. Abdomenul este moderat strâns.
- Coada: Groasă la bază, de lungime medie, prinsă sus. Câinele o poartă vesel, de obicei ușor curbată, dar niciodată răsucită deasupra spatelui. O caracteristică importantă – vârful cozii este întotdeauna alb. Această trăsătură a fost special selectată pentru ca vânătorii să poată vedea câinele în iarba înaltă.
- Membre: Scurte, drepte și puternice, cu labe compacte, „de pisică”, și pernuțe tari, ceea ce le permite să alerge mult timp pe teren accidentat.
- Blană și culoare: Blana este scurtă, densă și aspră, rezistentă la condițiile meteorologice. Culoarea cea mai răspândită este tricolorul clasic (negru, roșcat și alb), dar standardul permite orice culoare recunoscută la ogari. Se întâlnesc adesea și bicolore (roșu-alb, lămâie-alb).
