Istoria detaliată a rasei Bearded Collie
Istoria Bearded Collie-ului își are rădăcinile cu secole în urmă, fiind strâns legată de viața pastorală din Highlands, Scoția. Deși datele exacte despre origine s-au pierdut în timp, se crede că strămoșii „Beardie” au fost diverși câini ciobănești europeni, posibil aduși în Britania de către romani sau negustori. Există teorii despre înrudirea sa cu alți ciobănești cu păr lung, precum Ciobănescul Polonez de Câmpie, Briardul sau Ciobănescul Englezesc Bobtail.
Primele mențiuni despre câini asemănători cu Bearded Collie modern datează din secolul al XVI-lea. Aceștia erau apreciați pentru rezistența lor, capacitatea de a lucra în condițiile meteorologice aspre din Scoția și un instinct pastoral incredibil. Acești câini nu erau simpli ajutoare, ci adevărați parteneri ai ciobanilor, capabili să ia decizii în mod independent în timpul mânerii turmelor mari de oi și a vitelor către piețe. Blana lor deasă și zburlită îi proteja de frig, vânt și ploaie, iar „barba” caracteristică le proteja botul de plantele spinoase.
Pentru o lungă perioadă, rasa s-a dezvoltat pe cale naturală, punându-se accent pe calitățile de lucru. Acești câini erau cunoscuți sub diverse nume: Highland Collie, Mountain Collie sau pur și simplu Hairy Mou'ed Collie. Numele „Bearded Collie” (Collie Barbos) s-a impus mai târziu, subliniind una dintre cele mai distinctive trăsături ale aspectului lor.
Recunoașterea oficială a rasei a început la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1891 a fost redactat primul standard al rasei, iar în 1912 a fost fondat Clubul Bearded Collie la Edinburgh. O figură cheie în dezvoltarea rasei a fost Dna. G. O. Willison, care în anii 1940 a fondat canisa „Bothkennar”. Câinii ei au jucat un rol imens în renașterea rasei după Al Doilea Război Mondial, când numărul de „Beardies” a scăzut semnificativ. Mulți dintre Bearded Collie moderni își au originea în câinii de la canisa „Bothkennar”.
Rasa a câștigat o popularitate deosebită după ce un Bearded Collie a devenit favoritul Reginei Victoria, ceea ce a sporit considerabil interesul pentru acești câini în rândul aristocrației și al publicului larg. Calitățile remarcabile ale rasei – noblețea, bunătatea, inventivitatea și energia neobosită – au fost lăudate chiar și în baladele poeților. Astăzi, Bearded Collie este o rasă populară în multe țări ale lumii, apreciată ca un companion excelent, un animal de companie de familie și un sportiv talentat în diverse discipline chinologice.
Cum arată un Bearded Collie: descrierea detaliată a aspectului
Bearded Collie este un câine de talie medie, cu o constituție robustă, dar nu greoaie, care îmbină forța, agilitatea și eleganța. Aspectul său este armonios, fără trăsături exagerate, iar cea mai caracteristică trăsătură este, desigur, blana sa bogată și zburlită.
Aspect general: „Beardie” lasă impresia unui câine activ, alert și sigur pe sine. Corpul este puțin mai lung decât înălțimea la greabăn, într-un raport de aproximativ 5:4. Osatura este puternică, dar nu masivă.
Blana: Principalul ornament și cartea de vizită a rasei. Învelișul de blană este dublu:
- Stratul exterior (părul de acoperire): Lung, drept sau ușor ondulat, aspru la atingere, zburlit, dar nu creț sau lânos. Acesta oferă protecție împotriva intemperiilor.
- Subpărul: Moale, des, lipit de corp, asigurând izolația termică.
Pe bot, blana formează „mustăți” și „barbă” caracteristice, iar deasupra ochilor – „sprâncene” lungi, care, totuși, nu trebuie să obstrucționeze vederea. Blana de pe spate este împărțită natural de o cărare. Este important ca blana să nu fie prea deasă pentru a ascunde liniile naturale ale corpului și să nu fie supusă tunderii artificiale sau modelării pentru expoziții, cu excepția unei corecții ușoare la lăbuțe.
Culoare: Puii de Bearded Collie se nasc mult mai închiși la culoare decât câinii adulți. Culorile tipice ale nou-născuților sunt negru, maro închis, albastru închis sau cafeniu. Cu vârsta (de la aproximativ 8 săptămâni până la 3–4 ani), blana se deschide treptat, dobândind culoarea finală. Variantele de culoare admise pentru câinii adulți sunt:
- Ardezie
- Roșcat-cafeniu (de la crem la roșcat intens)
- Negru
- Albastru (gri-albăstrui)
- Toate nuanțele de gri, maro și nisipiu.
Adesea sunt prezente pete albe pe bot (sub forma unei „flăcări”), pe piept, lăbuțe și vârful cozii. Un guler alb este permis, dar albul nu trebuie să predomine dincolo de linia umerilor sau să se extindă pe corp dincolo de jaret. Pete de foc pot apărea pe sprâncene, obraji, partea interioară a urechilor, sub coadă și pe membre, la trecerea de la culoarea principală la alb.
Cap și bot: Capul este proporțional cu dimensiunea corpului. Craniul este lat și plat. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este moderat pronunțat. Botul este puternic, aproximativ egal în lungime cu craniul. Puntea nazală este dreaptă. Nasul este mare, pătrat, de obicei negru, dar la câinii albaștri și maro poate fi în ton cu culoarea de bază (albastru sau maro, respectiv). Buzele sunt strânse, pigmentate în ton cu nasul.
Ochi: Mari, expresivi, larg depărtați, dar nu proeminenți. Culoarea ochilor se armonizează cu culoarea blănii – de la alună la maro închis. La câinii albaștri, ochii pot fi mai deschiși. Expresia ochilor este inteligentă, curioasă și blândă.
Urechi: De mărime medie, atârnând. Inserate destul de jos. În repaus, sunt lipite de obraji, iar la excitare se ridică ușor la bază, făcând craniul să pară vizual mai lat. Sunt acoperite cu păr lung.
Maxilare și dinți: Maxilare puternice, cu o mușcătură perfectă, regulată și completă în foarfecă (incisivii superiori se suprapun strâns peste cei inferiori și sunt perpendiculari pe maxilare).
Gât: Moderat de lung, musculos, ușor curbat, trecând lin în greabăn.
Corp: Spatele este drept, linia superioară este orizontală. Zona lombară este puternică și scurtă. Pieptul este adânc, ajungând până la coate, cu coaste bine dezvoltate, dar nu în formă de butoi.
Coadă: Inserată jos, fără noduri sau curburi, ajungând cel puțin până la jaret. Acoperită dens cu păr. În repaus, atârnă cu o ușoară curbă la capăt. În mișcare sau la excitare, câinele poartă coada jos, cu o curbă în sus, sau o ridică la nivelul spatelui, dar niciodată peste spate.
Membre:
- Membrele anterioare: Drepte, verticale, cu osatură puternică, bine acoperite cu păr zburlit. Omoplații sunt bine înclinați spre spate. Coatele sunt strânse de piept.
- Membrele posterioare: Musculoase, cu coapse și gambe bine dezvoltate. Jareții sunt bine angulați. Metatarsienele sunt scurte, perpendiculare pe sol.
Lăbuțele sunt ovale, cu degete strânse și pernițe puternice. Degetele sunt arcuite. Între degete și pernițe crește păr des.
Mișcare: Liberă, fluidă, cu o bună propulsie a membrelor posterioare și o mișcare amplă a celor anterioare. Mișcarea trebuie să fie eficientă și neobosită, corespunzând scopului istoric al rasei.
Interesant este faptul că puii de Bearded Collie se nasc cu o culoare mult mai închisă, iar apoi se deschid treptat, dobândind culoarea finală de adult. La puii cu vârsta de până la patru săptămâni este practic imposibil de determinat cu exactitate culoarea viitoare a animalului adult. Bearded Collie este pe bună dreptate considerat unul dintre cei mai buni „clovni” printre câini. Întotdeauna vesel și emoțional, jucăuș și copilăros de sincer, cu un simț al umorului uimitor și o energie inepuizabilă.
