Istoria rasei Border Collie
Istoria rasei Border Collie își are rădăcinile în trecutul îndepărtat, conform unor surse, primele mențiuni despre câini similari datând încă din 1570. Cu toate acestea, denumirea oficială „Border Collie” a fost înregistrată mult mai târziu, în 1915, datorită lui James Reid, care la acea vreme conducea Societatea Internațională a Câinilor Ciobănești (ISDS) în Marea Britanie. Până atunci, acești câini talentați erau numiți în diverse moduri: Collie de lucru, Collie tradițional, Collie englez sau Collie de fermă. Cuvântul „border” (graniță) din denumire indică originea geografică a rasei – teritoriile de frontieră dintre Anglia și Scoția, în special comitatul Northumberland. Se crede că rasa s-a format prin încrucișarea vechilor câini ciobănești englezi, posibil cu o anumită influență de sânge de spaniel, ceea ce le-a conferit agilitate și o minte ageră. Popularitatea imensă a acestor câini se datorează reginei Victoria, care a fost o mare admiratoare a rasei și i-a considerat cu adevărat neprețuiți. Acest lucru ne permite să numim Border Collie o „rasă regală”. Începând cu 1906, sprijinul activ și dezvoltarea rasei au fost preluate de Societatea Internațională a Iubitorilor de Ciobănești (ISDS), care s-a concentrat în principal pe conservarea și îmbunătățirea calităților de lucru ale acestor câini. Recunoașterea oficială de către The Kennel Club din Anglia a venit pentru Border Collie abia în 1976.
Cum arată un Border Collie: descrierea aspectului fizic
Border Collie sunt câini de talie medie, cu o construcție grațioasă și proporțională, care combină forța, rezistența și agilitatea. Nu trebuie să pară robuști sau prea zbârliți. O proporție importantă este că lungimea botului și a craniului sunt aproximativ egale. Capul trebuie să fie bine definit, dar nu masiv.
Ochii la Border Collie sunt ovali, de mărime medie, de obicei căprui (de la deschis la închis). La câinii cu blană merle (marmorată) sunt permiși ochii albaștri (unul sau ambii), precum și heterocromia (ochi de culori diferite). Privirea este foarte expresivă, inteligentă, atentă și pătrunzătoare.
Urechile sunt de mărime și textură medie, late la bază. Pot fi ridicate sau semi-ridicate, iar vârfurile urechilor sunt adesea mobile, ceea ce indică atenția câinelui. Sunt foarte sensibile la sunete.
Botul este moderat de scurt, puternic, îngustându-se spre nas. Trufa nasului este neagră, cu excepția câinilor maro sau ciocolatii, la care este maro, și la câinii blue-merle, la care poate fi de culoarea ardeziei (gri). Nările sunt bine dezvoltate.
Corpul este atletic, puțin mai lung decât înălțimea la greabăn. Spatele este puternic, șalele sunt adânci și musculoase, dar nu ridicate. Pieptul este adânc și destul de lat, coastele sunt bine arcuite.
Coada este moderat de lungă, prinsă jos, lungimea sa ajungând cel puțin până la jaret. Este bine acoperită cu păr. În stare de repaus, câinele ține coada jos, de obicei cu vârful ușor curbat în sus. Când este entuziasmat sau în mișcare, coada se poate ridica, dar nu este niciodată purtată pe spate.
Blana la Border Collie poate fi de două tipuri: moderat de lungă (aspră) și scurtă (netedă). Ambele tipuri au un subpar dens și moale, care oferă o bună protecție împotriva intemperiilor. La varietatea cu păr lung, blana formează o coamă, „pantaloni” și o coadă stufoasă. Pe bot, urechi și membrele anterioare (de la încheietură în jos), blana este întotdeauna scurtă și netedă. O blană îngrijită trebuie să aibă un luciu sănătos.
Culoarea la Border Collie este foarte variată. Cea mai clasică și răspândită este alb-negru. Cu toate acestea, standardul rasei permite multe alte variante: tricolor (negru cu alb și pete de foc), roșu-alb, ciocolatiu-alb, blue-merle (marmorat albastru), red-merle (marmorat roșu), sable, tigrat și altele. Culoarea albă poate fi prezentă sub formă de marcaje pe bot, gât (guler), piept, membre și vârful cozii, dar nu trebuie să domine niciodată. Câinii complet albi nu sunt acceptați de standard.
