Caracterul: temperament și comportament
Standardul FCI acordă temperamentului neobișnuit de mult spațiu și îl formulează ferm. Boxerul trebuie să fie neînfricat, sigur pe sine, calm și echilibrat; temperamentul este numit „extrem de important”. Este descris un câine inofensiv pentru propria familie, dar neîncrezător față de străini; vesel și prietenos în joacă, însă neînfricat la nevoie. Caracterul trebuie să fie de încredere, fără viclenie, chiar și la bătrânețe.
În viața de zi cu zi rămâne foarte mult timp adolescent: jucăuș, sociabil, suportând greu singurătatea. Standardul trece la defecte tocmai „lipsa de temperament” — un boxer moale, stins, este după textul rasei la fel de greșit ca unul excesiv de dur. Cu copiii rasa este de obicei răbdătoare, dar un câine mare, puternic și foarte mobil poate răsturna un copil chiar în joacă, așa că joaca preșcolarilor cu un boxer se cuvine supravegheată de un adult. După temperament, boxerul este pus adesea alături de rase precum rottweilerul sau dobermanul: toți trei îmbină atașamentul față de familie cu un instinct de pază pronunțat și toți trei au nevoie critică de socializare timpurie.
Despre ce urmează se scrie rar în descrierile de rasă, dar cifrele există. Agresivitatea a fost consemnată la 2,80% dintre boxeri într-un an: la masculi 3,96%, la femele 1,56% — la masculi al cincilea diagnostic ca frecvență, mai frecvent decât diareea sau artroza. Citite în context: la labradorul retriever 1,09%, la ogarul englez 1,7%, în schimb la ciobănescul german 4,76%, iar la rottweiler 7,46%. Boxerul nu este așadar nici cea mai liniștită, nici cea mai problematică rasă din clasa lui. Tulburările de comportament ca grup au fost însă a patra cauză de deces ca frecvență la masculi și au avut cea mai mică vârstă mediană la deces dintre toate cauzele — 7,00 ani. Acesta este cel mai serios argument pentru socializarea timpurie.
Dresaj și socializare
Standardul FCI îl numește pe boxer ușor de instruit — pentru disponibilitatea de a asculta, curaj, tenacitate naturală și capacitatea de a lucra cu nasul. În practică prinde repede, dar se plictisește la fel de repede: lecțiile scurte și dese, sub formă de joc, dau mai mult decât dresajul lung. Asprimea și pedepsele fizice dau rezultatul opus.
Socializarea este critică, iar datele de mai sus despre tulburările de comportament sunt cel mai bun argument în favoarea ei. De la vârsta de cățeluș, câinele este obișnuit sistematic cu oameni, sunete, suprafețe, locuri și animale diferite. Ca și în cazul altor rase mari și puternice, între care bullmastifful sau câinele de munte pirinean, vârsta de la opt săptămâni până la câteva luni hotărăște cum va fi câinele toată viața.
Boxerul se împlinește bine în sportul chinologic: clasificarea FCI marchează rasa drept una cu probă de lucru, iar în sistemul german asta înseamnă muncă pe urmă, ascultare și serviciu de apărare. I se potrivesc și agility, obedience, căutare-salvare și disciplinele de miros — utile pentru un câine cu multă energie și puțină răbdare la monotonie.
