Caracterul: ce spun registrele față de ce spun proprietarii
Aici se ascunde un dezacord pe care ar trebui să-l cunoască oricine citește descrieri ale acestei rase.
Standardul FCI descrie temperamentul astfel: „Vigilent, iute în reacții, neîncrezător cu străinii, hotărât defensiv, dar nu agresiv din fire. Vigilent nu numai față de om, ci și față de celelalte animale. Extraordinar de devotat și docil la dresaj”. Standardul AKC formulează și mai categoric — „ușor de dresat” — iar printre defecte trece „timiditatea sau dominanța față de oameni”.
Ambele registre mari socotesc deci rasa capabilă să învețe, iar dominanța o pun printre defecte, nu printre însușirile de rasă. Descrierile populare susțin contrariul: „încăpățânat”, „nu pentru începători”, „rasă dominantă”. Contradicția se dezleagă dacă despărțim capacitatea de a învăța de disponibilitatea de a executa fără explicații: câinele de Canaan prinde repede legătura dintre acțiune și urmare, dar cântărește rostul comenzii și suportă prost repetițiile monotone. Nu este „învățare slabă”, ci alt stil de colaborare — și tocmai el lasă impresia de încăpățânare unui om obișnuit cu rase gata oricând să se supună.
Ce confirmă toate documentele deopotrivă este neîncrederea față de străini și înclinația de a-și folosi glasul. Standardul AKC numește rasa „foarte vocală” și „insistentă”, iar printre rolurile ei — „paznic natural”. Însușirea trebuie cântărită la rece: comportamentul de semnalizare este înscris în rasă, iar „dezvățatul de lătrat” nu funcționează; se poate doar învăța câinele să înceteze la comandă.
Dresajul și socializarea: aici se hotărăște totul
Socializarea cântărește la această rasă mai mult decât la majoritatea, iar pricina stă în firea ei: prudența față de nou este o însușire moștenită, nu o problemă căpătată. Deosebirea dintre un adult sigur pe sine și unul sperios este dată de câtă lume felurită a apucat să vadă puiul în primele luni.
Practic: o cunoaștere calmă și dozată a orașului, a mijloacelor de transport, a suprafețelor, a zgomotelor și a oamenilor — fără supraîncărcare și fără silă. Scopul nu este ca acest câine să îndrăgească străinii: după standard, nici nu are datoria să fie prietenos cu toată lumea. Scopul este ca necunoscutul să nu declanșeze panică — exact ce descrie documentul educativ al FCI drept capacitatea de a cântări situația și de a se liniști.
Metoda contează. Repetiția mecanică funcționează prost: câinele se plictisește repede și caută noima sarcinii. Funcționează ședința scurtă, răsplata limpede, alternarea exercițiilor și oprirea înainte ca atenția să se stingă. Comparația cu alte rase de lucru este grăitoare: dacă un Setterul Irlandez Roșu cu Alb sau un Setter Gordon se lasă furați de căutare și pleacă după vânat, canaanitul se oprește mai degrabă ca să cerceteze împrejurimile înainte de a acționa.
Încă un amănunt: contactul cu alți câini cere atenție, mai ales între adulți de același sex. O cunoaștere timpurie și făcută cu grijă micșorează riscul conflictelor; standardul AKC amintește că dominanța față de oameni este un defect al rasei, nu norma ei.
