Dogo Canario — Istorie și standard

Istoria originii Dogo Canario

Istoria Dogo Canario își are rădăcinile în antichitate și este indisolubil legată de Insulele Canare, care, conform unei versiuni, și-au primit numele tocmai datorită câinilor mari (din lat. canis – câine) care trăiau acolo. Se crede că strămoșii actualilor Presa Canario au fost câinii locali „majorero” (Bardino Majorero), care au fost încrucișați cu molosieni aduși pe insule de conchistadorii spanioli.

De-a lungul secolelor, acești câini au fost folosiți pentru paza turmelor, protejarea proprietății și chiar pentru luptele de câini, care erau populare în Europa până la mijlocul secolului XX. Tocmai pentru lupte, în sângele câinilor locali a fost adăugat sânge de buldogi englezi și mastiffi, ceea ce a conferit rasei o ferocitate și o putere și mai mare, precum și o colorație tigrată caracteristică. Când în anii 1940 luptele de câini au fost oficial interzise în Spania, popularitatea Dogo Canario a scăzut brusc, iar rasa s-a aflat la un pas de dispariție.

Renașterea a început abia în anii 1970, datorită eforturilor unui grup de entuziaști și crescători, conduși de renumitul chinolog american Dr. Carl Semencic, care a „descoperit” acești câini pentru lume. Crescătorii spanioli au lucrat activ la restabilirea populației, selectând cei mai buni reprezentanți care au supraviețuit în ferme. În 1989, rasa a primit recunoaștere oficială în Spania, iar în 2001 a fost recunoscută provizoriu de Federația Chinologică Internațională (FCI), obținând recunoașterea completă în 2011. Astăzi, Dogo Canario este simbolul național al insulei Gran Canaria.

Standardul rasei și aspectul exterior

Dogo Canario este un molos de talie medie, cu linii drepte și o statură proporțională. Aspectul său emană forță și încredere. Este un câine funcțional, a cărui structură corporală este ideal adaptată pentru pază.

• Capul: Masiv, compact, de formă cubică (tip brahicefalic). Craniul este lat și plat. Stopul este pronunțat, dar nu brusc. Botul este scurt, aproximativ 40% din lungimea totală a capului, cu o bază largă. Buzele sunt groase, dar nu prea căzute.
• Ochii: Ușor ovali, de mărime medie spre mare. Culoarea – de la castaniu închis la castaniu mediu, în funcție de culoarea blănii. Privirea este calmă, dar atentă și severă.
• Urechile: De mărime medie, larg distanțate. Dacă urechile nu sunt cupate, ele atârnă natural pe părțile laterale ale capului. În țările unde este permis, urechile pot fi cupate pentru a oferi un aspect mai impunător și pentru a preveni rănile.
• Corpul: Dreptunghiular, puțin mai lung decât înălțimea la greabăn. Gâtul este puternic, musculos, cu o bărbie dublă. Linia superioară este dreaptă, crupa ușor ridicată. Pieptul este lat și adânc, asigurând un volum mare al plămânilor.
• Coada: Groasă la bază, se subțiază spre vârf. În stare de repaus este lăsată în jos, în mișcare se ridică în formă de sabie.
• Blana: Scurtă, aspră, fără subpăr, strâns lipită de piele. La atingere este puțin aspră.

Colorația Dogo Canario

Colorația este una dintre trăsăturile caracteristice ale rasei. Un element obligatoriu este masca neagră pe bot, care nu trebuie să se ridice deasupra nivelului ochilor.